vineri, 30 noiembrie 2012

Lynyrd Skynyrd-Last of a dyin’ breed album review



Inca de la prima melodiei Lynyrd Skynyrd ascultata de buna voie(“Still unbroken”)m-am simtit atasata de trupa aceasta,simteam ca m-am nascut ascultand melodiile lor,”Free bird “ si “Sweet home Alabama” fiind de baza in lectiile de rock pe care mi le dadea mama cu forta.Acum avem o trupa peste care au trecut aproape 50 de ani fara a-si face simtita prezenta,un al 13’lea album asupra caruia “experienta” e cuvantul ce dicteaza si ultimii dintr-o specie pe cale de disparitie(la propriu),o trupa ca Lynyrd Skynyrd nu se va mai naste niciodata,spiritul muzicii southern nu va mai fi niciodata cuprins atat de bine in cantece deveninte emblematice pe care daca nu le-ai ascultat vreodata cu siguranta ai trait degeaba.O trupa cu un istoric incarcat,incercari grele care prevesteau sfarsitul periplului lor prin industria muzicala,hit’uri care au ocupat multe saptamani locurile 1 pretutindeni si o putere de fier pentru a merge mai departe,nu mai stiu alta trupa care s-a ridicat de atatea ori cat a facut-o Lynyrd Skynyrd fara a dezamagii niciodata,nu mai stiu alta trupa care sa scoata un probabil ultimul album(sper sa nu)atat de bun in care,pe langa calitatile muzicale pe care fiecare membru al trupei le poseda simtim si o stransa legatura,Lynyrd Skynyrd fiind,pe langa o trupa foarte buna una si foarte unita,o mare familie muzicala care merge ca unsa de o viata.Cu ocazia acestui review am ascultat alte 5 albume de la inceputul carierei lor,toate sunt fara de greseala,niciuna cat de mica,si chiar daca ar fi oricum nu am putea sa o simtit,fiind mult prea degajati atunci cand fac muzica pentru a lasa o greseala sa strice un cantec,ar trece peste si ar lasa sa para ca face parte din acesta.Am incercat sa fac comparatii intre primele albume si acesta si,inafara de calitatea inregistrarii melodiilor nu vad nicio diferenta notabila,avem acelasi spirit care a tinut trupa  in viata atat timp,diversitate,o coperta si un titlu mai mult decat sugestive si melodii alese pe spranceana.

1.Last of a dyin’ breed
“Last of a dyin’ breed” e combinatia perfecta intre cantec de drum,creeatie muzicala fara de greseala,un solo de chitara pe masura temei si o voce care sa le mixeze pe toate pentru a da melodia ce poarta numele albumului(judecand dupa calitatea acesteia tind sa cred ca e invers).L-am ascultat obsesiv si nu i-am gasit nicio pata,una cat de mica.Chiar si videoclip’ul a rezumat in imagini simple si o tema care ma incanta intreaga cariera Lynyrd Skynyrd,care,pe langa distinctiile cuvenite se rezuma la un mic grup de oameni care isi vor amintii mereu atat in momentele fericite cat si in cele de necaz de trupa aceasta,isi vor amintii cu nostalgie cum au crescut pe melodiile lor si cum au urcat prima data pe o motocicleta,acum auzind versurl “Roar of the engine-I love that sound” intr-un cantec al acestora.

2.One day at a time
Mereu cand ascult o melodiei Lynyrd Skynyrd,chiar si cea mai “lacrimogena” balada incep sa ma gandesc ca mai trebuia sa treaca 3 ani pentru a putea conduce o motocicleta,lucru care ma innebuneste.Melodii ca acestea te fac sa tanjesti dupa libertatea pe care,din diferite motive nu o ai sau nu o poti avea in momentul de fata si te duce cu gandul la filmele acelea cand “baiatul rau” intra in bar,cere o tarie iar la un radio prapadit se aude melodia asta.Nu orice album iti poate creea un adevarat film imaginar in care sa vezi un istoric al trupei din primele 7 minute,Last of a dyin’ breed a reusit.Refrenul e genial si,dupa mult timp m-am intors in ’77 si m-a facut sa ma gandesc la accidentul de avion,la modul in care s-au ridicat mai puternici ca niciodata si au ajuns acum,peste 35 de ani lansand un album absolut genial.

3.Homegrown
A 3-a melodiei de pe album reprezinta o abordare subtila a unui stil mai “nou”,gasim un sound mai aproape de perioada muzicala in care traim,evident,adaptat de trupa cum au stiut mai bine.Riff’ul,vocea lui Johnny si refrenul m-au dus instantaneu cu gandul la o melodie Nickelback,trupa care,contrar asteptarilor e una buna si o comparatie intre cele doua nu face decat sa-i urce in slavi pe canadieni,in niciun caz sa exprime prezenta unui un cantec prost din partea celor de la Lynyrd Skynyrd.Cum am mai spus,ador sa aud cum o trupa cu o anumita vechime in spate isi adapteaza stilul si,ajungand la un numar considerabil de 13 albume reuseste sa scoata o melodie diferita si totusi lafel de buna.

4.Ready to fly
Ador modul in care vocea se aude mai presus de orice in  acest cantec,e ca un tribut pentru toti solistii vocali din industrie,Johnny a facut o treaba chiar buna pe albumul acesta.Nu multe melodii Lynyrd Skynyrd incep cu pian,dar cele care o fac nu au cum sa nu fie un hit.Chiar daca chitara isi face schimbata prezenta,tot abilitatile vocale ale solistului sunt de baza,melodia bazandu-se pe versuri profunde,lucru pe care nu il voi discuta niciodata vis-a-vis de un cantec Lynyrd Skynyrd,ar putea face orice greseala din lume(oricum noi nu am simti-o)dar cu versurile nu ar da-o in bara niciodata(pana acum nu au facut-o cel putin).

5.Mississippi Blood
Avem un inceput country ca rezultat al unor “instrumente” mai “vechi” ca trupa insasi,un riff demetial si un refren menit sa-ti ramana intiparit pe creier multa vreme de acum inainte.Una din calitatile de baza pe care ar trebui sa le aiba orice album bun(in viziunea mea)este diversitatea,iar faptul ca Lynyrd Skynyrd nu o are de obicei si tot au ramas peste tot acest timp in varful listei de favoriti imi arata ca sunt o trupa buna in adevaratul sens al cuvantului.Ca oricare alt cantec(si sunt muuulte)din discografia trupei care contine cuvantul “Mississippi”,acesta nu avea cum sa nu se ridice la nivelul asteptarilor,chiar imi era dor sa aud un cantec in care sa ne fie descrisa in cel mai putin subtil mod o “ea”,un “crazy little thing dirty as hell”descrisa atat de Rickey Medlocke cat si de Johnny Van Zant,si am ramas placut surprinsa sa-l aud si pe Medlocke aici.

6.Good Teacher
Daca e o singura trupa in lume care e in masura sa-i contrazica pe baietii de la Van Halen,aceasta e Lynyrd Skynyrd.Nu stiu de ce sound’ul per total de la “Godd Teacher” imi aminteste de un amalgam de cantece Aerosmith,riff’ul fiind unul putin diferit fata d ece auzim de obicei la ei,vocea lui Johnny,insa,amintindu-ne ca totusi ascultam o melodie Lynyrd Skynyrd.Dupa cum am spus,daca fac o greseala nu ne lasa sa o auzim,acesta e un alt cantec bun din imensitatea de cantece bune pe care le au.Nu mai sper la unul prost,si chiar daca ar fi evident nu as putea spune ca e.
7.Something to live for
Probabil nu asta era scopul canteclui,dar “pregatita” inca de la “Ready to fly”,”Something to live for” a reusit sa-mi smulga o lacrima.Nu neaparat de tristete dar de mandrie ca am reusit sa inteleg ce e cu adevarat muzica buna si acum am ocazia sa ascult astfel de capodopere care sunt adevarate guri de aer proaspat in imensitatea de muzica “nemuzicala” din ziua de azi,numai gandul ca as fi putut traii in prostia cotidiana ma ingrozeste acum.

8.Life’s twisted
Chiar daca vocea lui Van Zant nu lasa loc de interpretari si e destul de “focusata” pe un singur stil,acesta transmite emotiile in stare pura,exact asa cum ar trebui transmise fara a modifica mesajul sau intelesul melodiei dupa bunul plac.Nu are cum sa nu-mi placa,aud ocile feminine de pe fundal,aud niste versuri considerate de multa lume “dure” si un riff senzational,un cantec foarte bun.

9.Nothing Comes Easy
Mereu am avut senzatia ca fiecare cantec Lynyrd Skynyrd spune o poveste diferita.Daca ar fi sa pot alege cu cine sa colaborez pentru textul unui cantec,baietii astia ar fi primii la care as apela.Pot sa vizionez un intreg film imaginar in cele 3-4 minute de melodie,”Nothin Comes Easy” nu face exceptie de la regula,versurile trimise in mod direct si fara ocolisuri(ca de obicei)ma duc cu gandul la o actiune desprinsa din realitate,o poveste simpla cu toate elementele pe care o viata de om le are,dar care pe ecran se transforma intr-o adevarata aventura.Solo’ul e desprins si el dintr-un film cu actori,interpretari si scenariu perfect,nu stiu de ce ma duce cu gandul la “Layla” a lui Eric Clapton.

10.Honey Hole
Trebuie sa recunosc ca dupa acel intro ma asteptam la o “explozie” de muzica.A venit,ceva mai tarziu insa,odata cu refrenul,apoi trecand din nou la ritmul lent si timbrul cald pe care Van Zant in poate aborda,odata cu al doilea refren si solo’ul de chitara luand-o de la capat.De obicei nu ma dau in vant dupa aceste treceri repetate care fac un cantec sa para “dezordonat”,trupa sau artistul dand impresia ca nu stiu ce fac,ce cauta cu adevarat,care e mesajul si cum vor sa il transmita,dar acum,fiind vorba de Lynyrd Skynyrd,o trupa care,im mod normal ar merge pe acelasi tipar toata melodia,stiind ca sunt unii din putinii artisti care pot transmite mesajul exact asa cum vor si care au niste versuri mai mult decat coerente ma declar fericita cu aceste schimbari de tonalitate si ritm care m-au surprins intr-un mod placut cu siguranta.

11.Start livin’ life again
Cantecul asta m-a cucerit inca de la primul vers,admiratia mea fata de ei ca trupa si fata de aceasta melodie crescand cu fiecare cuvant pronuntat.De obicei am nevoie de 3 ascultari cel putin pentru a realiza daca un cantec imi place cu adevarat sau nu,schimbadu-mi parerea de fiecare data gasind elemente noi pe care nu le auzisem mai devreme.Ei bine,”Start livin’ life again” m-a cucerit de la primele 5 versuri,o balada absolut superba,una dintre melodiile mele favorite mai nou.

12.Poor man’s dream
Simplu si la obiect,un cantec poate fi foarte bun si fara sa iasa in fata cu un solo nemaipomenit(toate melodiile lor au solo’uri superbe),versuri pe care sa nu le intelegi de la inceput,un mesaj ascuns sau un riff nebunesc.Imi place sa vad ca au folosit melodiile mai dure cu mesaj puternic si ritm rapid la inceputul albumului,aceste ultime 3 cantece,chiar daca nu sunt toate balada fiind pe post de “outro”.

13.Do It Up Right
Nu ai cum sa nu te ridici de pe scaun si sa...te lasi cuprins de muzica(sa spunem)atunci cand auzi un cantec ca acesta care peste ani va deveni cu siguranta un clasic.In toate visele mele cu iz de anii ’70 vedeam o scena mica si prost luminata pe care era un grup de baieti si 2 fete in spate cantand ceva de genul,din suflet pe putini bani,sa o faca cu pasiune.”Do it up right” m-a atins la coarda sensibila fiind combinatia perfecta pentru urechile mele care,in mod normal nu sunt invatate cu un asemenea “sound”.Pur si simplu m-am indragostit de cantecul asta...

14.Low down dirty
Pot spune ca melodia de final a fost o alegere “indrazneata”,avand si de aceasta data un sound mai putin auzit in albumele clasice ale trupei,discutiile cum ca Johnny Van Zant nu ar fi un solist bun fiind aruncate pentru totdeauna in fantana uitarii dupa acest album(sper).Nu imi displace cantecul dar as fi vrut mai mult Skynyrd clasic,mai ales ultima melodie care lasa cea mai puternica impresie asupra unui album.Mie una mi-a lasat una foarte puternica,atat cantecul cat si albumul,unul fara de greseala.Nu pot spune ca am gasit un element cat de mic care sa nu fi fost dus la cap sau gresit intr-un cantec,au oscilat intre tonalitati si melodii,am auzit un rezumat al cantecelor clasice ale trupei si ceva in plus.Sa speram ca nu e ultimul,pentru ca ei sunt cu siguranta pe cale de disparitie!

New Sound:Paula Seling & Cristi Minculescu-Lumi paralele



Jumatatea inteligenta a Romaniei a fost socata acum cateva luni cand Minculescu parasea Iris.Nu am fost niciodata un mare fan al rock’ului romanesc si am spus asta de multe ori,nu pentru ca nu apreciez cantecele in limba pe care o vorbesc zilnic,nu pentru ca am avea artisti prosti sau neexperimentati dar trebuie sa treisti sub o piatra sau sa ai creierul facut tocana pentru a spune ca trupele/artistii rock din Romania nu sunt buni,avem multe nume mari,al naibii de bune care au facut istorie si Iris este cu siguranta cel mai sonor dintre el.Nu am urmarit evolutia trupei si nu stiu detalii din trecutul lor,dar nu iti trebuie o ureche muzicala foarte bine formata pentru a-ti da seama ca Minculescu este un solist de nota 10 cu un timbru pe care nu-l gasesti pe toate drumurile,motiv pentru care,atunci cand a plecat din Iris mi-am spus ca aceasta a murit,noul solist neavand nimic din ce are el,e ca si cum l-ai pune pe Paul McCartney sa cante o melodiei AC/DC.

Acum,cu mai putin de o luna inainte de Craciun putem asculta o colaborare cel putin stranie.Dar placuta in acelasi timp,vocea curata a Paulei Seling se combina de minune cu timbrul “special” al lui Minculescu.Despre Paula nu pot spune prea multe,o apreciez ca artist in Romania dar nu neaparat ca prezenta,fiind genul de persoana firava care pare sa se rupa la orice bataie de vant,o Andra de la X Factor care plange la comanda pentru a-l face pe roman sa se induioseze.Totusi,vocea si talentul la pian nu ii pot fi contestate,daca s-ar fi nascut in alta tara ar fi fost cu siguranta mult mai mare.Avem de la cei doi o melodie numita “Lumi paralele”si pe langa mesajul acesteia,pot face o legatura intre titlu si stilurile lor total diferite.Cu siguranta versurile nu vor fi intelese de multa lume(nici nu e cazul)iar colaborare va fi disuctata la greu ca fiind “nepotrivita”.Ei bine,mie imi place,chiar imi place mult.Raportul dintre melodie/versuri/voci este incredibil si cei doi se completeaza unul pe altul,de mult voiam sa aud o astfel de melodie.

miercuri, 28 noiembrie 2012

Concertul anului pentru multi,o simpla cantare pentru organizatorii romani.Se pare ca Slash a fost confundat cu Stefan Banica Jr.



Atunci cand un artist incepe un nou turneu asteptam cu nerabdarea unui licean care tocmai a dat bac-ul.Oare vine in Romania?Oare nu vine...iar atunci cand vedem ca in sfarsit artistul preferat ajunge dupa o cariera de peste 30 de ani si la tine in tara parca uiti sa privesti si partea mai putin buna,in cazul de fata concertul putea sa aiba loc si la Bamboo ca tot ma ducea.Nu mai e o curiozitate pentru nimeni de pe aici admiratia mea(ce da de multe ori in altceva)fata de Slash,mai nou si de Myles Kennedy,pe care,pana mai ieri il uram ca pe toti ceilalti alaturi de care a cantat Slash dupa Guns N’Roses cum nu mai e o curiozitate pentru nimeni nici faptul ca astept concertul asta inca de cand am inceput sa ascult muzica buna.Slash a cantat cu sau faa Axl Rose,cu sau fara Myles Kennedy pe cele mai mari scene ale lumii,a devenit o fata marcanta a anilor ’80 iar atunci cand spui “baruri de LA” te gandesti imediat la un tanar venit din Anglia cu un joben si o chitara incercand sa isi faca muzica auzita.Cand te gandesti la Slash in concert simti toata emotia transmisa prin mimica,expresii,modul in care tine chitara si notele care parca plang de ciuda ca se risipesc in aer,toate acestea sunt impletite cu imaginea unei scene mari,numai cand ma uit la inregistrarile de la Rock am Ring din 2010(asa ca sa luam un conert mai aproape de perioada aceasta)si incerc sa deslusesc capatul marii de oameni care incep la scena si se termina...undeva ma ia cu dureri de cap.Slash e fara dar si poate un artist desavarsit,care,alaturi de Kennedy,cea mai buna voce masculina a “ultimei generatii”,Alter Bridge,trupa alaturi de care si-a facut un nume facand parte din ultima generatie si de Conspirators fac trupa perfecta,ireala in situatia jalnica in care se prezinta industria muzicala astazi.

Acestia vor sustine pe 5 Februarie un concert la Sala Palatului.Anul trecut,Bon Jovi,trupa care s-a lansat in aceasi perioada cu Guns N’Roses,au avut aceasi ascensiune,au aceasi ani de cariera in spate si au lansat plus/minus tot atatea hit-uri au sustinut si ei un concert in Piata Constitutiei,concert la care au luat parte peste 50.000 persoane.Asemanarile dintre cele doua trupe sunt enorme,sa fel si deosebirile dintre concertele pe care le-au avut/urmeaza sa le aiba in Romania.Intebarea mea ramane de ce?E adevarat,de cele mai multe ori suntem subiectivi cand vine vorba de “favoritul” nostru,dar aici chiar nu e cazul,Slash este un artist desavarsit care a reusit sa revina pe piata muzicala cu un album care a stat cateva saptamani in Top 10 intr-o perioada in care industria muzicala pare sa fie intr-o continua cadere.Comparatia facuta mai sus si asupra careia voi insista nu are nicio legatura cu prestatia trupei Bon Jovi in Romania,acestia facan dun concert de exceptie,vreau doar sa inteleg(inca nu am un raspuns convenabil)de ce acest doi artisti atat de asemanatori sunt tratati atat de diferit.Cum spuneam mai sus,cei de la Bon Jovi au cantat in fata a peste 50.000 de oameni,Sala Palatului are o organizare de 4.066 de locuri.Ca artist(incerc sa-mi imaginez)mi-ar placea mai mult sa concertez in fata unui public mai restrans,intr-un teatru sau o polivalenta,Sala Palatului in cazul de fata,fiind mult mai aproape de fiecare fan astfel,simtind trairile lor mai bine si transmitand mesajul mai direct,chiar si ca fan numarul mic de locuri ma incanta deoarece putem visa la o sesiune de autografe dupa concert,atata timp cat am prins bilet pentru un loc in fata scenei nu vad de ce m-ar deranja locatia concertlui(poate doar scaunele care ma vor cam incurca)doar ca aceasta diferenta evidenta dintre doi artisti atat de asemanatori(as fi putut face comparatia cu Red Hot Chili Peppers,Roxette sau orice alt nume mare dar am preferat sa raman la acestia doi care canta aproximativ acelasi gen si au avut aceasi ascensiune)ma deranjeaza si nu inteleg datorita cui are loc.Sa fie din cauza organizatorilor?Cei care s-au ocupat de concertul Bon Jovi au fost D&D East Entertainment(organizatorii principali),aceiasi care s-au ocupat si de Greenfest,festival in cadrul caruia au venit nume ca Guns N’Roses sau Evanescence,in timp ce organizatorii concertului Slash sunt cei de la Pheonix Entertainment,firma pusa pe butuci de ceva vreme,ocupandu-se doar de concerte de genul,in sali inchise cu un numar mic de locuri.Totodata nu am vazut nicio stire despre concert,afland,dupa cum am mai spus abia azi dimineata,inca din prima secunda cand s-a auzit de concertul Bon Jovi,atat internetul,site’urile/blog’urile muzicale cat si televiziunile au explodat pe fiecare canal fiind la fiecare pauza publicitara cate o reclama in care rasuna “You give love a bad name” sau “It’s my life”.E drept,acum nu deschid televizorul,dar pe internet stau chiar mai mult decat trebuie si nu am gasit nimic care sa se ridice la valoare unei bune promovari pe care trupa o merita.Slash nu e Fuego,Brenciu,Groaza sau Banica Jr.,Slash e o legenda si o legenda merita mai mult de 4000 de scaune ocupate de fanii romani care asteapta acest concert de prea mult timp.Fanii romani merita si ei un loc mai mare pentru afi siguri ca mai prin un bilet.Momentul asta merita mai mult...

Am tinut neaparat sa-mi exprim parerea cu vedere la toate aceste diferente,si,dupa cum am mai spus,prin aceste randuri nu am vrut sa ma plang cu vedere la concertul Bon Jovi,unul fara de greseala ci la organizarea si promovarea concertului Slash ft. Myles Kennedy & The Conspirators,cei doi artisti(toate stirile avand ca titlu “Slash vine in Romania”)avand cariere mai mult decat asemanatoare pornind din acelasi punct in plus/minus aceasi perioada.Tot ce pot eu sa fac acum e sa va promit ca voi fi acolo,nu obisnuiesc sa stau cu telefonul sau cu o camera in fata si sa privesc concertul printr-un ecran,dar acum voi incerca sa imortalizez momentul si sa il transpun cum pot eu mai bine intr-o postare.

Concerte confirmate pentru 2013



Anul 2012 a lasat in urma nume precum Red Hot Chili Peppers,Steve Vai sau Roxette,legende vii ale muzicii rock care au sustinut concerte de exceptie.2013,insa,se anunta un an si mai bogat din punct de vedere “muzical”,nume mari trecand si prin Romania in cadrul diferitelor turnee pe care le vor sustine.Stirea ca Slash ajunge in Romania a venit ca un cadou de Craciun,afland abia azi dimineata de aceasta,promovarea acestui concert fiind mai mult decat saraca.Fara dar si poate,insa,cel mai mare concert(cand spun “mare” ma refer la promovare,organizare,locatie si numar de persoane care vor lua parte-concertul sustinut de Slash,Kennedy si The Conspirators fiind cel mai bun din ultimii 10 ani pentru mine oricum)ramane ingeniosul proiect al lui Roger Waters,proiectiile,jocurile de lumini si efectele speciale nemaivazute in Romania pana acum vor fi discutate multa vreme cu siguranta.Chiar daca Bon Jovi vor sustine mai multe concerte in Europa in cadrul ultimului turneu,Because we can,doua dintre ele avand loc in Sofia si Viena,Romania e ocolita de data asta,pastrand inca promisiunea facuta de Jon dupa concertul din 2011,promisiunea conform careia se vor intoarce la noi in tara(sunt curioasa daca Jon va mai putea avea aceasi prezenta scenica emblematica si atunci).
Cu siguranta vor mai fi confirmate si alte concerte pentru anul care va urma,pana la ora actuala acestea fiind singurele care au trecut de stadiul de zvon.

1.Slash ft. Myles Kennedy & The Conspirators:
Data:5 Februarie 2013
Locatie:Sala Palatului
Bilete:VIP:360 RON
Categoria 1:260 RON
Categoria 2:220 RON
Categoria 3:160 RON
Categoria 4:100 RON

2.Helloween & Gamma Grey
Data:16 Martie 2013
Locatie:Arenele Romane
Bilete:Categoria 1:87.00 RON

3.Sabaton
Data:19 Martie 2013
Locatie:The Silver Church
Bilete:68.00 RON

4.Tarja Turunen
Data:11 Aprilie 2013
Locatie:Sala Palatului
Bilete:Categoria 1:195 RON
Categoria 2:145 RON
Categoria 3:115 RON
Categoria 4:95 RON
Categoria 5:75 RON

5.Mark Knopfler
Data:25 Aprilie 2013
Locatia:Sala Palatului
Bilete:Sector B:285 RON
Sector C:285 RON
Sector F:195 RON
Sector G:195 RON
Sector H:395 RON
Sector M:130 RON

6.Depeche Mode
Data:15 Mai 2013
Locatia:National Arena
Bilete:Gazon A:245 RON
Gazon B:135 RON

7.Rammstein(Rock Over Bucharest)
Data:28 Iulie 2013
Locatie:Romexpo
Bilete:VIP:479,25 RON
Golden Circle:213 RON
Silver Circle:159,75 RON
Normal Circle:143,78 RON

8.Roger Waters
Data:28 August 2013
Locatie:Piata Constitutiei
Bilete:Gazon B:180 RON
Gazon A:135 RON
Golden Ring:280 RON
Locuri pe scaune:585-950 RON