Sarbatoritul zilei:Steve Clark(Def Leppard)

Stephen Maynard Clark s-a nascut pe data de 23 Aprilie 1960 in Hillsborough,Sheffield,Anglia oras in care a si crescut.
Inca de mic si-a aratat pasiunea pentru muzica si la 6 ani mama sa l-a dus la un concert The Shadows iar la 11 ani i-a cerut tatalui sau,un simplu taximetrist o chitara pe care Steve a invatat "meserie".In cariera a cantat mai mult pe Gibson dar,cum e in "Love bites" a cantat si pe Fender.Aceasta chitara fiindu-i daruita de Jimmy Page.Inainte de a-si incepe cariera in Def Leppard,in '78 a facut parte dintr-un grup numit Electric Chicken(tare asta:))).L-a intalnit pe Pete Willis,fondatorul Def Leppard si a fost intrebat daca vrea sa intre in trupa.Asta s-a intamplat in Ianuarie '78.Clark a contribuit mult si la scrierea anumitor cantece si era denumit "The Riffmaster".El a contribuit la jumatate din cantecele de pe albumul Adrenalize,"White Lightning" fiind scris de Clark chiar inainte sa moara.
Clark este cunoscut ca unul dintre cei mai influenti chitaristi ai tuturor timp'urilor si introdus de revista Classic Rock Magazine pe locul 11 in Top 100 Wildest Guitar Heroes" in 2007.
Inainte de tragica moarte el a absentat 6 luni din Def Leppard.Pe 8 Ianuarie '91 a fost gasit mort,pe canapea de catre prietena sa Janie Dean.Autopsia a descoperit ca a murit dupa o supradoza de codeina,valium si un nivel mult peste masura de alcool,de 3 ori limita legala britanica de conducere.A fost incinerat in Wisewood Cemetery, Loxley, Sheffield alaturi de casa unde s-a nascut.

De asemenea,astazi pe 23 Aprilie este ziua lui John Cena,wrestlerul meu favorit si avand in vedere ca nu are legatura cu muzica(buna) ci mai mult cu rap'ul nu l-am trecut evident la sarbatoritul zilei si in mod cert nu ma pot abtine sa va informez ca este ziua lui,doar asa sa nu credeti ca am uitat:)).

I was there!

Hell yeah!
Bine,nu ar fi fost nu stiu ce WrestleMania sau macar un house show reusit dar a fost wrestling,a fost atmosfera(ma rog,atmosfera facuta de tigani ce strigau "muie",da tot atmosfera se numeste),au fost melodii de intrare si cateva lumini(cica efecte speciale).Bine,s-au deschis usile mai tarziu si organizarea a fost de rahat da wrestleri macar si-au facut treaba.Nu imi mai simt gatul,palmele si degetele mijlocii dar macar am fost acolo.Nu pot spune ca m-am simtit bine incojurata de toate culorile posibile dar m-am simtit bine ca am putut sa fac si eu un gram de atmosfera pentru wrestlerii favoriti.
Imi cereti poze?Nu am...de ce?Pentru ca mi-am pierdut telefonul in multime,inca un minus pentru organizarea de rahat.Avand in vedere ca m-am trezit si eu sa cumpar bilete pe ultima suta de metrii am stat undeva la loja,un loc destul de bun avand in vedere ca vip'ul era arhi-populat de tarani galagiosi ce s-au urcat pe scaune(ma rog,la meciu' lu' Cena si eu eram pe gard:))).
Asa ca azi am avut o zi plina avand in vedere ca ieri nu am dormit deloc si m-am culcat la 4 dimineata,m-am trezit la 2 si a trebuit sa fac rost de un telefon(mai bun decat cel dinainte).Macar show'ul a inceput la ora fixa 20:30 si mare mi-a fost mirarea sa-l vad pe Josh Mathews prezentand si pe wrestlerii oficiali,ma asteptam la niste neexperimentati in tricouri cu dungi alb negre.Bine,Polivalenta nu a fost plina da' oricum au fost vreo 7-8 mii un numar la care nu ma asteptam avand in vedere ca traim in Romania.Dar hai sa revenim cu picioarele pe pamant si sa scoatem la iveala si partile mai...intunecate sa spunem a unui show de wrestling in tarisoara noastra.
Frate,mergi la un show de wrestling ca sa bagi in tine?Numai tiganii din fata mea au lasat 7 pungi si 4 sticle in urma.M-am crucit.Cred ca eu si cu maicamea(da,am fost cu maicamea:)))am fost singurele care am avut doar o sticla de apa,din care am baut 2 guri cand mi s-a uscat gatu de la atata urlat la propiu.
Bine,mai sunt muuulte nereguli sau imagini ce nu au nimic in comun cu un show de wrestling.Sala era ticsita la propiu si la figurat de pipite gen 50-40-50 imbracate ca niste sorcove care...nici pana in ziua de azi nu am inteles ce faceau acolo.Nu,nu au platit bilet si da,mai si sunt platite pentru simplul fapt ca urmareau un show de wrestling sprijinite cu popou' dezgolit de gard.Ma rog,aveau si ele un rost:dadeau din maini reprezentativ catre locurile pe care trebuie sa stam.Ca eu nu puteam sa-mi gasesc scaunu'.
A durat 2 ore jumate,ultimu' meci fiind cel dintre Randy Orton si John Cena Vs. The Miz si CM Punk.
Deci nu va pot explica cat de mandra m-am simtit cand m-am catarat pe gard(ma rog,strivita de alti 1000 de oameni,da nu conteaza eu eram pe gard:)))si strigam cu cea mai mare ura pe care am simtit-o vreodata "You suck" catre Miz care a inceput sa zbiere la mine ca Cena e naspa.
Inca sunt in extaz=))
Bine,am ajuns la premiu mult dorit si am pus mana(pe care nu o mai spal in veci,glumesc:)))pe Cena si Orton.Oricum a fost oarecum altceva sa vad o privire pierduta pe niste fete arhi-cunoscute ce vad alte zeci de mii de fete zilnic pe care nu le tin minte.Mi-a fost oarecum greu sa vad ca idolii mei(ma rog,din lumea wrestling'ului)au o privire pierduta pe fata,o privire trista,fapt ce m-a deschis ochii catre "celebritate".Plecat in totdeauna,azi in Romania maine in Anglia iar mai apoi in America,lume e in delir si le striga numele,fete pe care le tot vad in mod repetitiv dar nu le pot tine minte pentru ca urmeaza sa vada altele,arene pline si o viata lunga care este prea scurta,traita in turnee si departe de casa,de familie,niste mascarici(stiu,suna dur,si mie mi-e greu sa o zis dar nu este o jignire)ce isi joaca rolul de baieti duri in fiecare seara,fac publicul sa exalteze de fericire,inmoaie inimile catorva fatuci,se lasa atinsi de toata lumea,zambesc frumos si dau autografe,dar uite avantajul de a sta strvit pe grad,am reusit sa vad o anumita tristete in ochii lor si chiar daca au lumea la picioare si sunt "vedete" e greu,ma gandesc ca e al naibii de greu sa vrei sa ai o viata normala macar pentru o zi si sa nu poti sa fi astaltat de blitz'uri in continu si sa trebuiasca sa zambesti neconditionat si sa faci show'ul pentru ca seful sa fie fericit si tie sa-ti intre leafa lunara in buzunar.(aici nu m-am referit doar la wrestleri,dar am dat acest exemplu pentru ca -am vazut cu ochii mei,oricum pot sa-mi imaginez fara prea mari efortui ca e greu sa fi "star" in orice domeniu.)
Bine,sunt unii care stiu sa mascheze foarte bine si trebuie sa recunosc ca WWE'ul are niste cameramani exceptionali ce nu surprind nici odata frustrarea din ochii lor de "vedeta".
Ok,hai ca o dam pe psihologie si de aici nu mai e decat un pas pana la depresie:))si nu vrem asta.Chiar daca am descoperit si "fata nevazuta" a celebritatii trebuie sa recunosc ca ar fi extraordinar sa fiu in locul unui wrestler macar pentru o zi...visez si eu,e pe gratis.
Ma minunez cand vad diferite comentarii referitoare la show'ul de aseara gen "Ii felicit pe organizatori,au fost multe pancarde si scandari pentru Cena si Orton."
Pai si ce legatura are asta cu organizatori?:|Ca a strigat lumea pentru cei mai buni din companie(ma rog,din generatiile lor)?
Oricum,pentru mine wrestling'ul ramane ceva mai mult decat un sport,ramane o chestie televizata si arhi-cunoscuta cu un loc special in sufletul meu si ramane o prima pasiune fiind o chestie pe care o urmaresc de pe la 5 ani,ma rog atunci ocazional acum mereu.Nimeni nu poate comenta de pe margine despre ce se intample inauntru,e un show,e mai mult decat un sport unt emotii si suspans,pentu multa lumea wrestling'ul a trecut de mult de rang'ul de sport si daca stiti cum a inceput totul,compania,veteranii acestui fenomen va veti da seama de ce.
Oricum,eu declar pe propia raspundere ca fara apa,aer,rock,wrestling(bine nu mai zis familie,catel ca se lungeste prea mult lista:)))pleata si Slash nu as putea sa mai zambesc.Ma rog,e muuult mai lunga lista da astea's vitale(pentru mine)v-oi imbuiba eu creierele intr-o zi si cu ce imi place mie dar momentan aceasta postare e dedicata primei mele pasiuni si show'ului de aseara.