Nu devenii un "bully",nu esti cool,emani nevoia de intelegere pe care nu o vei gasi lovind in altii

Mi s-a reprosat de multe ori ca stau prea mult pe internet,si nu doar din partea mamei.Am fost numita "internaut",termen asociat de patura care nu sta sa analizeze nimic inainte de a vorbi sau a percepe ca fiind definitia unei persoane care petrece mult timp pe calculator,motiv nefiind unul foarte important.Mi s-au adresat intrebari intr-un limbaj specific persoanelor care li s-a schimbat reteta si raspunsurile ar fi trebuit sa se gaseasca pe anumite site-uri "populare" pe care daca nu ai cont si o activtate cel putin zilnica,ai stat degeaba pe internet.Vad pagini create de mai putin de 5 zile pe Facebook pe care se gasesc 3 poze cu una in izmene cu steagul Americii sau cu doi copii de maxim 12 ani care se saruta si 3 statusuri absolut inepte,pagina cu peste 20.000 de like-uri si cu ideea ca administratorul acesteia este mare jurnalist.Vad persoane care au uitat cum miros gazele de esapament si prefera sa planteze castraveti pe Facebook,persoane cu peste 4.000 de prieteni,unii chiar si din Venezuela,persoane care uita cum se simte viata dar stiu perfect cum si unde se afla fiecare optiune de pe contul lor de Facebook.Diferenta dintre a"sta pe internet" si a "traii pe internet" este una imensa si nu ma astept de la persoane care rup chat-ul in doua cu discutii de genul "Ftha tu ai vzt ce sia luat aia?",acelasi subiect fiind pe ordinea zilei si expus atat pe Facebook cat si in fata blocului pe banca in timp ce cojile de seminte de floare soarelui lovesc timid imitatia Louis Vuitton de care stie tot cartierul.

Mai las 20 de secunde timp de asimilare persoanelor care nu au inghitit foarte bine randurile de mai sus si daca au nevoie de o palma peste spate pentru a intelege diferenta dintre "stat pe internet" si "trait pe internet",mai bine inchid pagina care le ocupa spatiu degeaba inainte de a-si cobori ochii peste randurile ce urmeaza.

Nu mai este de mult la stadiul de discutie ci de fapt ca internetul,ca un intreg a pus monopol pe vietile noastre,chiar daca o parte din noi fac lucruri folositoare in timp ce tasteaza,iar unii prefera sa mute barfa de pe banca pe Facebook si...de multe ori sa o faca publica,75% din adolescentii care fac parte din "ultima generatie" trecand prin fenomenul numit "Cyberbully-ing".Dar haideti sa definim mai intai un "bully"(mi-am permis o definitie proprie);Persoana de varsta apropiata cu victima care,incurajat de dorinta de popularitate asociata gresit cu "intelegerea" si de un grup de persoane care devin si ei la randul lor "bulies",ataca victima atat fizic cat si verbal.
Unora le este greu sa admita ca "barfa",un cuvant asociat mai mereu cu mahalaua face parte din esenta noastra ca oameni si ne mananca creierul mic daca nu aflam ce a facut X sau Y,motivele fiind de cele mai multe ori curiozitatea,compasiunea sau nevoia de a vorbi cu eul din noi si a putea spune "Da,ma,am facut-o mai bine ca X.",de cele mai multe ori spunand "Da,ma,X a facut-o mai prost ca mine.".Ei bine,barfa,atunci cand este dusa la un alt nivel si publicata sub anonimat,folosind insa nume reale poate duce chiar la vieti distruse si traume pe viata.

Cand eram in al doilea semestru din clasa a 8-a,adica acum un an,printre adolescentii din Bacau a explodat o bomba care le-ar fi putut distruge statutul de "smecheri","smecherie" aparata cu inventatul si frnizatul barfelor neadavarate si "inflorite" inainte sa fie lansat ceva despre ei,toate acestea fiind trimise unui anonim si postate tot sub forma de anonimat.Pe Facebook avea sa fie creata o pagina in cadrul careia oricine(sub stigmatul anonimatului) trimitea mesaje pe privat proprietarului acesteia a carei identitate era necunoscuta.Nu voi da nici numele paginii si nici numele persoanelor care au aparut acolo,pagina fiind inchisa o perioada in urma raporturilor trimise probabil de aceleasi persoane care si-au vazut numele in postari de genul "X a fost vazuta cu Y in mall.Cum ramane cu Z?" sau "X a intrat in blocul ei cu Z si Y si au iesit dupa 2 ore.Acum inteleg de unde are bani pentru "hainele de firma" cu care se da mare." si care a si dat like la acestea.
Incercand sa salveze aparentele au lasat comentarii cu emoticoane zambitoare sau fraze scrise corect in care incercau sa justifice cele expuse mai sus sau din contra sa spuna ca nu este treaba nimanui.In tot acest timp,genul acesta de pagini se inmultesc ca melcii dupa ploaie si primesc comentarii ca "Bravo!" sau "Ne-au lipsit barfele tale.".
Ok,poate chiar asa e,poate persoana din spatele celuilalt ecran chiar il inseala pe Z cu Y,sau invers sau cu oricine altcineva,dar nu e treaba ta.Nu e treaba ta si mai mult nu e treaba unui anonim de a filtra barfe iar mai apoi a le publica ca fiind adevarate iar atata timp cat problema te priveste personal,mai bine du-te si dai una peste fata decat sa-i publici viata pe intreg internetul fara ca macar sa stii adevarata poveste.

Am vrut ca postarea sa fie una distre Cyberbully-ing exclusiv,dar subiectul este atat de des inalnit,modelul de mai sus fiind unul usor de hartuire pe internet si totusi al naibii de nociv.L-am dat pe acesta pentru ca am fost in mijlocul lui,am simtit si eu ecoul loviturilor date de altii si tot acolo am fost cand isi verificau facebook-ul din doua in doua minute pentru a vede daca a mai aparut ceva nou despre ei.

Un "bully" in general emana o nevoie disperata de atentie,striga cat poate de tare "sunt aici" atacandu-i pe altii si sperand ca durerea vorbelor sau pumnilor plasati strategic pentru suferinta maxima va acoperii durerea lui pe care o ascunde astfel.Poti lovii azi,maine,un an,poate chiar toata viata,sub diferite forme si la diferite varste,dar ve fi nevoit sa iti bandajezi pumnul la un moment dat,vei ramane fara replici usturatoare si vei inceta a mai cauta porecle persoanelor din jur,te vei satura sa le judeci si,pana cand iti dai bandajul jos,persoanele peste care ai trecut au ramas cu o urma care nu mai poate fi stearga.Incearca sa vorbesti,nu sa lovesti,nimeni nu te va auzii si la un moment dat vei fi inlaturat chiar si de "publicul" care striga "Bine ba!" din spatele tau atunci cand cineva este trantit la pamant.Va pleca si el intr-o zi,vei ramane singur,nu vei mai avea sustinatori si dorinta de a cauta victime va disparea si ea si abia atunci vei suferii consecintele si vei traii intr-o dorinta si mai disperata de a fi ascultat.
Nici nu indrazni sa crezi ca daca ataci esti dominator,poti avea 2 minute de dominatie,atat cat persoana isi revine la pamant din lovitura si suporta acolo durerea,dar raspunsurile vor venii mai tarziu si le vei simtii intr-un timp mult mai indelungat.Ar putea si ei sa manjeasca cu rahat,pot si ei sa loveasca dar cuvinte ca "grasa","tigan","gay","handicapat" pot schimba anumite persoane pe viata si le pot traumatiza,intreg viitorul fiind o aparare continua.Primesti stigmatul de "cool" si te simti pe culmile gloriei cand cineva mult mai slab ca victima iti spune "Esti tare." dupa ce l-ai lasat pe celalalt la pamant si esti un Dumnezeu in scoala/gasca/cartierul tau,toata lumea de cunoaste drept "smecher" si nu ai da statutul asta nici macar pe vizitele periodice la politie.Cu siguranta nu vei inceta sa lovesti pentru ca asa iti maschezi durerea.Iti alegi victime slabe care crezi ca te fac puternic,dar nu realizezi ca mai bine stai si iti lingi ranile decat sa provoci altele.Nu vei trece mai usor peste probleme daca lovesti,atat cu cuvinte cat si fizic,nu devenii un "bully",nu esti cool,emani nevoia de intelegere pe care nu o vei gasi lvind in altii.

Aventura “Romtelecom”

De 3 zile jumate legatura mea cu lumea buna a internetului a fost pur si simplu retezata atunci cand scumpul meu modem nu mai vroia de nicio culoare sa se inverzeasca in dreptul casutei cu “internet”(da,m-am rugat atat de mult sa il am in ultimele 72 de ore incat il pomenesc de doua ori intr-o propozitie).Absenta mea pe un termen nelimitat nu mai face pe nimeni sa se ingrijoreze in mod deosebit(cel putin nu pe cititori) dar fac aceasta postare in speranta ca daca veti pati si voi lafel-si sigur veti patii pentru ca toti traim in aceiasi Romanie-sa stiti cum sa manageriati situatia mai bine.Curentul se ia in mod frecvent,cel putin pe strada mea,de vreo 6-7 ori pe luna pe putin,dar internetul revine la cel mult 3-5 ore dupa ce a fost luat,ei bine,acum au trecut mai bine de 48 de ore si eu inca ma holbam cu ultima licarire de speranta in suflet inchizand si deschizand modemul cautand luminita verde,un tablou de-a dreptu’ jalnic,stiu.A fost nevoie de doua interventii a unui biet mosulica care nu avea nicio vina,dar care,evident a incasat toti nervii acumulati de mine si de maicamea in ultimele ore si de peste 20 de telefoane la imensa si bine-unsa masinarie numita Romtelecom pentru ca,intr-un final sa vina un alt mosulica,sa stea 3 ore in scara vecina pentru ca eu...tot sa nu am internet dupa alte 2 ore de ras fortat si teorii ale conspiratiei,miracolul s-a produs,becul era din nou verde.Hallelujah!

Si da,stiu,pentru multi lispa internetului timp de 3 zile poate insemna un fleac,dar pentru un blogger care si asa sta cu timpul in cuie si are doar cateva zile din saptamana pentru a face postari poate inseamna o adevarata criza.Si nu m-a enervat atat de mult lipsa internetului-timp in care am descoperit prezenta unor cartit absolut geniale uitat undeva pe un raft din fundul unui dulap,am reusit sa termin de citit o biografia Bob Dylan si ultima dintre cartile lui Dan Brown,am rearanjat mobila,am plimbat-o pe Maya mai mult decat am facut-o vreodata,am descoperit lucruri pe care uitasem ca le aveam si,la naiba,camera mea n-a fost niciodata mai curata.Cum ziceam,nu m-a enervat neaparat lipsa internetului ci nepasarea celor de la Romtelecom,moment in care mi-am dat seama ca nici blogger nu poti fi in Romanica.

P.S:Aveti liber sa injurati Romtelecomu’.

WarN'Riot e blog!

Simt nevoia sa clarific asta odata pentru totdeauna.Nu stiu daca era neaparata nevoie de o postare exclusiva pentru o problema atat de “minora”(dar care ma inebuneste)dar pana sa gasesc un context potrivit am zis sa o fac asa.

Multa lume nu intelege diferenta dintre site/blog/forum,cu ce se mananca fiecare fiind deja mult prea greu de inteles,iar dupa aproape 2 ani de blogging(asta da numar)nici eu nu pot definii in doar cateva randuri un “blog”,fiecare avand perceptia proprie asupra acestui taram “necunoscut” pentru unii.Si nu cer o definitie exacta,nu ma intereseaza cum percepeti voi un blog,un forum sau un site,nu vreau sa va schimb perceptia supra niciunuia dintre acestea sau sa va spun cum “ar trebui sa-l vedeti” pentru ca nici eu nu stiu exact cum ar trebui sa privesc oricare din acestea,fiecare mic coltisor de pe internet devenind altceva dupa 5 randuri sau 2 imagini,vreau doar sa intelegeti ceea ce cititi pe fundalul asta care va scoate ochii de fiecare data,vreau sa va fac sa intelegeti odata pentru totdeuna ca WarN’Riot este un blog.

Multi l-au botezat in diferite feluri,numindu-l “site”(lucru care m-a facut sa ma simt oarecum ciudat,pana la a scapa de “.blogspot” si sa trecem direct “.com” fiind cale destul de lunga) sau forum(lucru care m-a amuzat teribil).Atata timp cat e sub “aripa” blogspot si Google face bani pe spatele postarilor mele(cu cata mandrie o spun.Da,sarcasm)War N’Riot este un blog.Si nu ma deranjeaza neaparat faptul ca unii imi numesc blogul site,dar cat de greu poate fi sa faci diferenta intre un forum si un blog?

Prin aceasta sper ca toata lumea sa inteleaga ca WarN’Riot este un blog(am zis-o de 3 ori la naiba,poate pricepeti pana la urma).

Am revenit!

Dupa o saptamana,doua,5 luni,10 ani,nici nu mai stiu,oricum,una dintre cele mai negre perioade a vietii mele de blogger...

Acum mai bine de doua saptamani(cred),WarN’Riot si orice alt blog pe care sunt trecuta ca administrator imi aparea ca “inexistent”,lucru care mi se intampla doar mie,ceilalti avand acces la oricare dintre acestea.Dupa cateva zile nu mai puteam sa ma loghez pe contul meu de Google.M-am gandit ca are o buba laptop’ul meu,care,dupa ce a fost udat cu apa de doua ori era si normal sa o ia razna,dar nu era asa din pacate,pe langa Facebook la care nu mai am acces inca de la “prima spalare” a laptop’ului(toate lucrurile postate pe pagina mea de facebook sau a blogului sunt postate de pe laptop’ul maicamii),acum nici contul de Google nu mi se mai deschidea,Google care mergea si el destul de ciudat inca de la prima “spalare”,neavand poza de fundal sau toate imaginile,dar dupa multe incercari am realizat ca nu ma pot loga de pe niciun laptop.Au trecut 15 zile de la ultima postare pe WN’R si situatia asta mi-a omorat si ultimul neuron si asa disperat.Nu am primit niciun email,nimic din partea Blogspot.com sau Google sau oricine altcineva in care sa mi se spuna ca dracu’ se intampla.Ultima lovitura a venit acum 3 sau 4 zile cand nu mai puteam nici sa intru pe blogurile voastre,sau oricare alt blog din reteaua Blogspot,toate fiind inexistente.Situatia s-a remediat subit azi dimineata cand totul parea sa fie normal,ca si cum nimic nu se intamplase,ca si cum nu mai aveam putin si aruncam laptop’ul de pe bloc,ca si cum cei de la Blogger nu au avut o migrena si abia acum au luat un nenorocit de antinevralgic.Nu stiu ce a fost toate nebunia asta,probabil nu voi afla niciodata,inca fiind socata voi trimite mai tarziu un email celor de la Blogspot in care sa le amintesc de origini si forma lor,dar pana atunci vreau sa recuperez cat se mai poate recupra din cele 15 zile ametitoare.Nu stiu cand se va mai intampla un rahat de asta(sper ca nu prea curand),asa ca daca voi lipsi mai mult de 3 zile ori m-au furat extraterestrii,ori Blogspot iar s-a luat de mine.

Si nu in ultimul rand vreau sa-i multumesc Andreei(care daca nu-si repara mai repede messu’ o sa primeasca o piatra-n geam de la mine)care a avut bunavointa de a face o postare in care a anuntat natiunea de coma in care se afla WarN’Riot.Multam’!

Lucrurile nu vor ramane asa

Nu,nu ma pregatesc sa bat pe nimeni,dar simt nevoia sa va explic de ce,de aseara acele doua reclame amplasate cat mai strategic pentru a nu va scoate ochii fac contrariul.

Am blogul asta de aproape doi ani acum,mai am vreo 10 postari si sarbatorim un numar impresionant,zic eu,multi oameni ma citesc si va multumesc din nou pentru asta,am muncit al naibii de mult si pentru cea mai inseamnata postare si mi-a tresarit inima la fiecare comentariu.

Da,imi amintesc perfect ziua in care v-am promis ca pe acest blog nu veti vedea reclame si cei care ma cunosc stiu ca nu imi incalc niciodata promisiunile si origoliul,dar am muncit foarte mult pe acest blog si pe langa aprecierea voastra care este cu adevarat cel mai important lucru vreau sa vad daca chiar se poate castiga ceva,vreau sa fac un experiment de o luna pentru a vedea cat se poate castiga din doua reclame pe care m-am straduit sa le pun cat mai discret,lucru care va face ca banii sa vina mai greu,dar asta e,nu am vrut sa le pun sub postari pentru a nu strica design'ul.

Mi s-a parut normal sa justific in fata voastra aceasta schimbare pe care doar un blogger care a petrecut muuult timp pentru a strange informatii pentru o postare,a pierdut ore de somn pentru a termina un top sau si-a ros unghiile din carne cand reteaua s-a dat peste cap o poate intelege.V-am spus,va fi doar o perioada in care voi vede cat se poate castiga,vreau sa vad daca e atat de profitabil pe cat spun unii,daca nu se merita sa fiti siguri ca papucii si gentile dispar de aici.

Si inca ceva,WarN'Riot nu se schimba cu nimic in aceasta luna si mai ales dupa aia,eu voi fi aceeasi,blogul va fi acelasi,suspansul inainte de a citii fiecare comentariu va fi acelasi,momentul de extaz total in care vad ca au crescut vizualizarile va fi acelasi si cu siguranta respectul si aprecierea mea pentru voi va fii aceeasi.

 

Curatenie de primavara...in ganduri

Ce titlu demn de a 7'a pagina CanCan...mi-am iesit rau de tot din mana.
Dupa cum probabil ati observat(sau nu,cine stie?)in ultimele zile(bine,saptamani)am intrat in una din acele gauri negre de care va spuneam la inceputul lunii,cu siguranta cea mai saraca luna din istoria WarN'Riot.Dar cum mama m-a invatat sa trag cu dinti de ceea ce vreau asa o sa fac si acum,WarN'Riot nu a luat o pauza(doar creierul meu),nu ma voi da dupa deget si va voi prezenta scuze stupide precum scoala,teme(nu prea fac din astea) ci va voi spune pe sleau ca soarta unori isi bate joc de noi si imediat ce am scris o postare despre cum nu trebuie sa te lasi batut la fund de inspiratia seaca am cazut eu intr-o astfel de stare...sa mai zica cineva ca nu crede-n soarta.

Bine,in tot acest timp nu am stat "chiar" degeaba...am avut grija saimi redecorez camera(dupa cum puteti vedea in imaginea postarii) ca atunci cand intra cineva in barlogul creeatorului macar sa se loveasca din primade un damf de muzica si am creeat un blog foarte drag mie:

http://theworldmeetsthewrestling.blogspot.com/

Daca ar fi sa fac un blog nou,acela ar fi despre wrestling

Si uite ca am facut-o!
La indemnul unui prieten am inceput de 2 zile sa ma gandesc tot mai tare la un blog cu si despre wrestling,prima si cea mai arzatoare pasiune a mea.
Dupa 3 bloguri de acest gen nereusite si un program mai mult decat incarcat pe care si asa nu il respect pe WarN'Riot(aici vine si promisiunea)mi-am dat seama ca aceasta flacara,pasiunea mea pentru wrestling va sta mereu aprinsa.
Poate va veni ziua in care va voi povestii cum mi-a schimbat acesta viata...
Mi-am dat seama ca daca am reusit sa strang 90.000 de nebuni care sa imi impartaseasca parerile aici o pot face si cu wrestling'ul,daca am gasit un numar imens de oameni care sa imi impartaseasca gusturile muzicale,voi intalnii oameni care sa imi impartaseasca si aceasta pasiune.Si daca am invatat ceva de cand sunt blogger acel ceva este ca "niciodata nu ai vazut prea mult".
Acestea fiind zise,va invit pe noul meu blog(existenta acestuia nu va modifica in niciun fel desfasurarea normala WarN'Riot).

http://theworldmeetsthewrestling.blogspot.com/

Si...pagina de facebook a acestuia:

http://www.facebook.com/TheWorldMeetsTheWrestling

Fa blogosfera un loc mai bun!Participa la Codul Rutier al Blogosferei!

Inca o gaselnita marca Most Wanted Blog este Codul Rutier al Blogosferei,un nume pompos pentru un proiect interesant.
Pentru a intelege direct de la susra ce inseamna blogosfera si aceasta "cariera" de blogger s-a creeat acest "Cod".
Daca esti blogger trebuie doar sa intri aici:
http://www.mostwantedblog.org/2012/02/29/codul-rutier-al-blogosferei/
Si sa raspunzi la (cate)intrebari poti si la sfarsitul comentariului sa lasi adresa blogului tau.Eventual sa dai un like si la comentariile mele:)).
Raspunsurile trebuie sa fie cat mai concise,sincere si inteligente.
Gandeste ca un blogger!

Evaluare

Dupa ce am intrat in competitia pentru cel mai bun blog,dupa propunerea doamnei Carmen(careia ii multumesc inca odata cu aceasta ocazie)am observat ca o parte semnificativa din blogurile care se lupta de asemenea pentru titlu sunt de'a dreptu proaste(nu voi da nume).
Si nu o spun din invidie,neprofesionalism sau orice alta cauza bine fondata intr-o competitie,pur si simplu am citit o parte din postarile unora dintre bloguri si mi s-au parut de'a dreptul jalnice.
Imi place sa cred ca stiu sa apreciez un blog,stiu sa apreciez ce merita apreciat si hai sa dam cartile pe fata,acele bloguri nu merita apreciate,nu merita citite macar daramite sa se afle intr-o stfel de competitie.Si nu spun prin acestea ca WarN'Riot ar fi superior in vreun fel,de asta nu am dau nici nume,probabil nu au acelasi "domeniu de activitate" ca WarN'Riot,probabil nu dezbat si contopesc prostia umana dar nu sunt bune,chiar nu sunt bune si o postare de 3 randuri si alea preluate din alte parti nu cred ca ar trebui luata in considerare.
Am vazut asta inca de la inceput si mi-a placut sa ma gandesc ca poate ei participa la astfel de competitii de mai mult timp si ca WarN'Riot e in prima de acest gen,sunt fara experienta.Dar nu iti trebuie prea multa experienta pentru a-ti da seama ca un blog este de toata jena.
Am vrut doar sa fac aceste precizari pentru a vedea daca mai e cineva printre voi care crede acelasi lucur sau si mai bine,care crede contrariul.
Repet:Nu voi da numele acelor bloguri si cu siguranta nu ma refer la toate,din pacate cele mai bune din acea lista au un punctaj nesemnificativ.

Va reamintesc unde sa votati in acest sondaj:

http://www.mostwantedblog.org/vot-concursuri/

In partea dreapta a paginii.Si nu uitati:Si un comentariu in care mentionati ca ati votat WarN'Riot valoreaza 5 puncte,deci nu va sfiiti:)).

Fie ca cel mai bun sa castige!

La multi ani,Andrei(Schioposaurus)!

Si-a facut un blog leit cu WarN'Riot,a pus limbute,l-a denumit "Rock Revolution"(titlul primei postari de pe WN'R),a pus si el un citat al saptamanii si mi-a starnit un dezgust profund.
Nu pot inca sa spun ca mi-a trecut in totalitate dar faptul ca a repetat in diferite randuri ca WN'R a fost principala inspiratie ca,da,deign'ul e mai mult decat asemanator si ca acest blog a insemnat un inceput pentru el nu este decat de apreciat.

Intr-un final nu pot spune decat ca sunt fericita ca am reusit prin acest blog sa invat pe cineva o mica particica din muzica buna,sa ii multumesc pentru tot ce mi-a spus pana acum si sa ii urez un sincer la multi (12) ani!

Si in final o melodie care se potriveste perfect cu "relatia" pe care am avut-o pana acum:))

Ziua Innocent Phantom+Interviu(AnaisC. & Andreea McKagan):

Pentru a-mi arata dragostea fata de cititori si pentru a-i rasplatii asa cum se cuvine,am decis ca,de acum inainte,printre celebrele citate cu celebritati din lumea muzicii sa apara cate o saptamana in care punctul de atractie pe blog sa fie unul din cititorii mei.Bine,nu voi putea sa strang citate si poza de la cateva zeci de mii de oameni pe care nici macar nu ii cunosc(desi nu e imposibil)ci am inceput timid cu una din persoanele cu care sunt mai apropiata,Cristina(Innocent Phantom) cu care deschid aceasta serie de citate ale cititorilor(desi ea este mai mult decat un cititor).Ideea mi-a venit acum 2 seri cand imi trebuia o poza pentru a o atasa la aceasta postare despre care va voi vorbii putin mai jos...si daca tot aveam poza imi mai lipsea un citat(iata cum se nasc idei) asa ca mi-am luat inima in dinti,am intrebat-o si iata ca Innocent Phantom ne da citatul saptamana asta.

Cat despre interviu...Dupa cum stiti,pe blogul ei,Cristina a inceput o adevarta nebunie cu interviurile,diferiti colegi,eu,Andreea asa ca ne-am gandit(Andreea s-a gandit mai bine zis)saii luam si noi un interviu,asa ca ne-am pus creierele la stors si eu iesit 45 de intrebari atat despre muzica cat si despre viata persoanala(asa,ca sa fie cu adevarat in exclusivitate).

Pentru a aparea si voi la citatul saptamanii trimiteti la adresa de mail warandriot@yahoo.com un citat(spus de voi),o poza cu o dimensiune cat de cat favorabila si cateva randuri prin care sa-mi spuneti de ce va place WarN'Riot.


Hai sa vedem interviul:

AnaisC.: De ce “Innocent Phantom”?

Cristina: Numele pe care l-am ales pentru blog nu are neaparat o insemnatate anume. Am vrut sa fie unul interesant si ciudat totodata si cred ca am fost inspirata cand m-am decis asupra lui. Initial ma gandisem la “blue darkness”, dar acea denumire nu era disponibila.

AnaisC.: La ce te-ai gandit cand ai facut Innocent Phantom?

Cristina: Am vrut sa am un blog in care sa comunic ceva prin scris. Si, desi nu am mai spus-o pana acum, faptul ca admiram War N’ Riot si Real Music Zone, pe care tocmai le descoperisem, a contribuit intr-o oarecare masura la faptul ca am creat unul propriu.

AnaisC.: Ai vrut de la inceput ca Innocent Phantom sa fie un blog de muzica?

Cristina: Nu chiar de la inceput. Prin iunie, cand inca Innocent Phantom era doar in stadiul de proiect, ma gandeam ca va fi un blog in care sa scriu diverse compuneri facute de mine. Dar apoi mi-am dat seama ca vroiam sa fie ceva mai mult si mi s-a parut palpitanta idea de a scrie si despre muzica, in special despre cea care imi place in mod deosebit. Si ma bucur ca nu am ramas doar la literatura.

Andreea McKagan: Ai schimba infatisarea blogului sau preferi sa ramana asa?

Cristina: De mult ma fascineaza ideea unei poze de fundal ca cea in genul celei de pe blogul http://lrocsana.blogspot.com/ . Asa ca, daca voi face vreo schimbare referitoare la infatisare, este posibil sa fie una referitoare la fundal… dar sigur nu acum; Liv Tyler va va zambi mult timp de acum incolo atunci cand imi veti accesa blogul.

Andreea McKagan: Acum ca Innocent Phantom are jumatate de an de viata,ai de gand sa schimbi ceva pe viitor?Daca da,ce?

Cristina: Mi-ar placea sa scriu mai des, desi nu e la fel de usor ca atunci cand e vacanta. De asemenea, as vrea sa introduc rubrici noi, desi inca nu stiu care ar fi acelea. Si mi-ar placea ca cei care imi citesc blogul sa fie sinceri si sa-mi spuna daca ceva nu le place din ceea ce scriu, sau daca ar vrea sa abordez si alte subiecte, pentru ca sunt deschisa la noi sugestii.

Andreea McKagan: Ai ocazia sa ti se indeplineasca 3 dorinte.Care sunt acestea?

Cristina: Doar 3? Sa vad… as vrea sa traiesc cateva luni in ’85, sa vad ce viata era cand mama mea avea 15 ani. As mai vrea ca oamenii sa fie mai toleranti, sa nu ne mai barfim atat de mult, sa incercam sa ne facem reciproc viata mai usoara. De asemenea, as vrea sa am puterea de a-mi construi o viata foarte frumoasa, care sa reflecte o mare parte din dorintele mele, sa ma pot realize pe multe planuri si sa imbatranesc frumos; astfel ca,atunci cand voi avea o varsta respectabila , sa fiu multumita de felul in care voi arata, atat pe dinauntru, cat si pe dinafara.

AnaisC.: Care era persoana pe care o admirai cel mai mult cand erai copil? De ce o admirai?

Cristina: Cred ca pe mama mea. Eram tare mamoasa si imi placea sa imi petrec timpul cu ea alaturi. A fost si este o femeie frumoasa, pe care o admir pentru felul in care m-a educat (desi aici a avut si inca are o contributie imensa bunica din partea tatalui), in care se preocupa mereu de mine si pentru ca stie sa fie simultat mama si prietena.

AnaisC.: Ce meserie voiai sa ai cand erai copil?

Cristina: Nici daca as vrea sa le enumar pe toate nu as reusi sa mi le amintesc in intregime. Vroiam sa fiu, de la vanzatoare de placinte, la soferita… aveam multe idei, la fel de copilaresti, care chiar ma incantau in acea perioada. Acum ma amuza.

Andreea McKagan: Daca ai avea o superputere care ar fi aceasta?Justifica raspunsul.

Cristina: Daca as avea o superputere, as citi gandurile oamenilor. Dar nu neaparat pentru a afla unele secrete care m-ar interesa, ci si pentru a putea vedea viata si din perspectiva unui chinez, spre exemplu, sau a unui egiptean, turc, rus…

AnaisC.: Ai avut momente cand ai vrut sa fii altcineva? Daca da, cand si cine ai fi vrut sa fi?

Cristina: Pentru mine este ceva normal sa imi doresc sa fiu altcineva. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma capteze atat de mult o persoana, sau talentul ei, ori doar succesul dobandit, incat sa ma gandesc la cat de fericita as fi in locul ei. Si, totodata, ma simt bine in persoana mea, ma consider pe mine insami o prietena de-a mea si stiu ca acea dorinta enumerata mai sus, deseori este doar ceva de moment, care a doua zi trece. Sper sa pot, la randul meu, sa devin un adult realizat, gata sa-si ia viata in propriile palme.

AnaisC.: Te consideri o persoana optimista sau pesimista?

Cristina: Aproape toata viata m-am considerat optimista. Acum insa - mai mult realista… si pesimista in anumite situatii. Special pentru raspunsul asta am intrebat doua colege daca, totusi, sunt o persoana optimista, as cum credeam. Iar un raspuns a fost “Nuuuu!”, iar celalat “Nu”. :)) Cu siguranta, insa, pesimista nu sunt.

Andreea McKagan: Tocmai ai aflat ca mai ai 24 de ore de trait.Care sunt ultimele lucruri pe care le faci?

Cristina: In ultimele 24 de ore cred ca mi s-ar sterge din memorie toate visele si ideile legate de viitor. As intra in panica si probabil as plange toata ziua. As sta cu familia si ne-am aduce aminte de lucrurile petrecute in copilarie, iar mama ar vorbi in amanunt, pentru inca odata, despre ziua in care am venit pe lume. Ar fi frumos sa inchei ciclul meu de viata invocand inceputul.

AnaisC.: Esti o persoana artistica?

Cristina: Da, eu asa ma consider. Ma pricep bine la literatura, voi invata in curand sa cant la chitara, iar nici la capitolul voce (sper eu) nu stau prea rau (ma rog, cel putin sunt convinsa ca nu sunt afona… sper ca pe viitor sa mai avansez in privinta asta).

Andreea McKagan: Atunci cand legi o prietenie cu cineva, tii cont si de genul de muzica pe care-l asculta?

Cristina: Nu, nici macar nu stiu ce muzica asculta toate persoanele cu care ma inteleg bine. Nu cred ca preferintele muzicale sunt atat de importante incat sa ma impiedice sa leg o prietenie cu cineva. In fond, nu tuturor le poate placea acelasi gen muzical, sau cel putin nu in aceeasi masura. Uneori, genul de muzica favorit este prea putin important, alteori este punctul 0, care aduce doua persoane impreuna… dar doar 0, nu si 1,2,3….100 (daca intelegi ce vreau sa spun).

AnaisC.: Crezi in prietenia adevarata?

Cristina: Nu stiu ce sa spun. Adevarul este ca eu am doar cateva prietene adevarate, singurele carora le pot atribui termenul “prietene”, cu reala lui semnificatie si profunzime… cele pentru care pot sa plang si sa regret cand le spun (in cazul in care o fac vreodata vreodata) unele cuvinte nepotrivite. Si, datorita lor, este posibil sa cred in asta.

Andreea McKagan: Care este persoana cu care chiar poti vorbi despre absolut orice lucru?

Cristina: Nimeni. Nimanui nu ii spun absolut orice si nici nu cred ca as fi capabila sa dezvalui cuiva orice gand care imi trece prin cap. Mi-ar fi prea rusine. Dar poate candva o voi face si nu prea cred ca acel cineva va fi neaparat o fata.

Andreea Mckagan: Care este scopul tau in viata, lucrul pentru care esti nascuta?

Cristina: Daca ar fi sa vorbesc in termini religiosi, mantuirea. Daca ar fi sa raspund in contextul in care ma intrebi, pot afirma ca inca nu am gasit acel lucru pentru care sa ma fi nascut. Poate ca in viitor voi realize fapte marete, sau voi fi un simplu om de rand… pentru ceilalti, nu pentru mine. Tine cont insa ca “life’s a journey/not a destination”.

Andreea McKagan: Te gandesti serios la o cariera in jurnalism?

Cristina: Chiar deloc. Am alte planuri pentru mine, care s-ar putea schimba totusi in timp. Dar la o cariera in jurnalism inca nu imi sta gandul si m-as mira sa imi stea vreodata.

AnaisC.: Ce cariera ai vrea sa urmezi pe viitor?

Cristina: Stii… ma atrage cariera de stewardesa, cariera la care ma gandesc foarte serios sa o am pentru cativa ani. Apoi nu stiu… impresarul unei formatii :-??.

Andreea McKagan: Vrei sa ajungi departe cu romanele care le creezi sau le faci doar din dragostea de a scrie?

Cristina: Iti dai seama ca as fi mai mult decat incantata daca as fi cunoscuta datorita lor, dar ma intereseaza mai mult parerea celor apropiati. Iar si mai mult parerea mea asupra a ceea ce creez. Dar cu siguranta o fac din pasiune, chiar daca in ultimul timp scriu foarte, dar foarte rar in “Usa care duce spre nicaieri”.

AnaisC.: Unde te vezi peste 10 ani?Dar peste 20?

Cristina: Peste 10 ani cred ca voi termina facultatea, abia atunci va incepe pentru mine viata propriu-zisa. Peste 20 de ani ma vad casatorita si implinita.

AnaisC.: Cum arata Innocent Phantom peste 2 ani in viziunea ta?

Cristina: Nu am de gand sa schimb prea mult la blogul meu si sper sa fie si atunci cel putin la fel de interesant (cel putin asa il vad eu) ca acum. Sper ca vor fi mai multe persoane interesate de el si mi-am placea sa fie unul de calitate.

Andreea McKagan: Literatura romaneasca sau universala?

Cristina: Ceea ce prefer nu are o limba anume. Conteaza sa imi placa, indiferent de nationalitatea autorului. Exista fel si fel de carti care m-au impresionat profound, indiferent daca fac parte din literatura romaneasca sau universala.

Andreea McKagan: Care este scriitorul tau preferat? Dar cartea?

Imi plac in mod special Mircea Eliade, Mihail Drumes si Danielle Steel, iar doua carti cu adevarat valoroase care au ajuns si prin mainile si inima mea sunt “Nunta in cer” si “Elevul Dima dintr-a saptea”. La cea din urma stiu ca am plans cu suspine la ultimele zeci de pagini si acea stare trista generate de sfarsit m-a complesit si a doua zi de la terminarea cartii. A fost un roman care m-a pus pe ganduri chiar cu brutalitate.

Andreea McKagan: Care e materia preferata? De ce? Dar cea pe care o urasti cel mai mult?

Cristina: Imi place engleza, iar faptul ca este atat de importanta in ziua de azi ma determinta sa imi dau mult interesul in privinta ei. O consider foarte frumoasa si este un avantaj ca fac patru ore pe saptamana la scoala. Stii, multora nu le plac anumite materii pentru ca nu le inteleg- daca le-ar intelege, poate ar afirma ca li se par OK. Iar eu nu prea inteleg fizica si chimia… :))

AnaisC.: Daca ai putea sa schimbi ceva in lume, ce ar fi?

Cristina: Ca toate limbile vorbite sa se reduca la engleza, spaniola, franceza, maghiara (desi nu imi place aproape deloc) si romana. Asta chiar ar fi tare!

Andreea McKagan: Cand si cum crezi ca se va sfarsi lumea?

Cristina: Oricand s-ar sfarsi, nu va fi anul asta. Cat despre felul in care se va intampla asta, tind sa cred ca vor fi multe cataclisme naturale desfasurate intr-un haos total, intuneric si explozii solare. Durere si chin, lacrimi si disperare.

AnaisC.: Care este locul in care vrei sa mergi cel mai mult?

Cristina: In Janis in Cluj, nu am apucat nici pana acum sa merg pe acolo :)) Vorbind serios: in Mexic… ma incanta ideea si abia astept sa am aceasta oportunitate. Acolo s-au filmat multe dintre telenovelele la care m-am uitat cu mare drag si am putut observa locuri frumoase. Iar limba vorbita acolo este preferata mea.

AnaisC.: Care este cea mai mare frica a ta?

Cristina: Sunt doua: frica de paianjeni (arahnofobia) si frica de spatii inchise (calustrofobia). Nu as suporta sa fiu inchisa intr-un loc ingust nici pentru o jumatate de minut. Apoi vine frica de a nu muri fara sa fiu pregatita pentru asta si multe altele.

AnaisC.: De unde iti vine inspiratia?

Cristina: Se spune ca talentul se mosteneste genetic, iar pe cel legat de literatura am de unde il mosteni. Cred ca m-am nascut cu o farama din inspiratia asta, pe care am dezvoltat-o si o dezvolt pe parcurs. Iar pentru inspiratia legata de blog, nu am o sursa prestabilita. O “muza” poate sa fie chiar si un vers al unei melodii… si, de multe ori, ideile imi vin brusc, chiar si cand imi fac patul sau cand ma spal pe dinti.

Andreea McKagan: Ai vreun ideal in viata? Care?

Cristina: Sunt multi cantareti si actori pe care as putea sa ii consider modele, desi nu pe de-a intregul. Nu am un ideal anume. Intr-o privinta, ar putea fi o maturatoare de strada, in alta privinta – o scriitoare, iar intr-o alta, o prietena. De la oricine putem invata ceva, chiar si de la noi insine.

AnaisC.: Care este idealul tau masculin? Dar feminin?

Cristina: Sunt multe tipuri de barbati care imi plac; sau nu neaparat tipuri, ci “exemplare” foarte diferite intre ele. La fel si in privinta femeilor, asa ca as fi incababila sa scriu nume aici.

Andreea McKagan: Site-ul pe care iti petreci mai tot timpul la calculator.

Cristina: Pe YouTube si pe Vplay (unde re-urmaresc “Rebelde”) imi petrec ceva timp, dar imi place si sa intru pe diferite bloguri, in special atunci cand gasesc unele chiar interesante, care sa imi capteze atenti inca de la inceput.

Andreea McKagan: Care este melodia ta de suflet?

Cristina: “I don’t wanna miss a thing”, de la Aerosmith. Dar, totodata, “Don’t cry”, de la Guns N’ Roses. Cele doua vor ramane mereu adanc in sufletul meu.

AnaisC.: Care a fost cel mai frumos moment din viata ta pana acum? Dar cel mai urat?

Cristina: Nu imi dau seama care este cel mai frumos, respectiv cel mai urat moment din viata mea. Dar ador sa imi petrec timpul cu unul dintre verii mei, care este mai mare cu 8 ani decat mine… dar ne vedem doar de doua-trei ori pe an. Iar unul dintre lucrurile foarte urate care mi s-au intamplat, a fost sa cad intr-o clasa “monstru” intr-a intaia; astfel, au urmat patru ani pe care ii consider cei mai urati de pana acum… si pe buna dreptate, pentru ca ii vad ca pe niste ani pierduti.

AnaisC.: Care este decada ta muzicala preferata?

Cristina: ’80. Imi plac foarte multe melodii din acea perioada si unde mai pui ca multe dintre formatiile mele preferate erau tinere pe atunci. Este o decada pe care chiar mi-ar fi placut sa o traiesc pe propria piele.

Andreea McKagan: Ai avut vreodata un iubit? Daca da, cum se numea acesta,si daca se poate,ceva detalii picante :>

Cristina: Na, imi pare rau, nu-ti pot da detalii picante. :)) Nu am avut niciun iubit pana acum.

Andreea McKagan: Dar in acest moment esti indragostita/intr-o relatie?

Cristina: Da, sunt indragostita. Este din acelasi oras cu mine, cu trei ani mai mare, cu parul lung si rocker. Dar nu sunt intr-o relatie.

AnaisC.: Stim ca Aerosmith si Steven Tyler sunt unele din preferintele tale cand vine vorba de muzica. Admiratia ta fata de Liv Tyler are vreo legatura cu admiratia ta fata de tatal ei?

Cristina: Intr-un fel, da. Daca nu il stiam pe Steven, cred ca mult timp nu as fi stiut-o nici pe Liv. Dar ea si-a castigat pe merit succesul, este superba, inteligenta, asa ca admiratia mea pentru ea este bine fondata. Visez sa ajung intr-o zi sa port o conversatie cu ea si sa o imbratisez lung.

Andreea McKagan: Familia este un model pentru tine?Daca da, care este cel mai influent membru pentru tine?

Cristina: Cu siguranta este un model pentru mine, sunt foarte norocoasa sa am familia pe care o am. Bunica mea, cea cu care locuiesc, mereu a fost cel mai influent membru pentru mine. Este o persoana foarte inteligenta, frumoasa (la 70 de ani nu are riduri, decat foarte fine), sufletista si cu un caracter puternic. Isi vede de viata si nu ii pasa prea mult de parerea celorlalti referitoare la ea. Si mereu spune ca seman cu ea la caracter.

Andreea McKagan: La cati ani intentionezi sa iti formezi o familie?

Cristina: Ideal ar fi ca pe la 25-26 (aici ma refer la casatorie), desi, pentru zilele noastre, unii ar crede ca este cam devreme. Iar cand o voi face, ma voi dedica familiei mele. Sper ca voi fi o sotie si o mama ideala in aceeasi masura.

Andreea McKagan: Cati copii vrei sa ai? Baiat sau fata?

Cristina: Vreau sa am trei copii. Primul sa fie baiat, apoi o fata (dupa un an) si iar un baiat (tot dupa un an). De multe ori mi-am mai dorit un frate mai mic, avand in vedere ca mai am doar o sora mai mare. Nu vreau sa imi inchipui viitorul fara glasuri de copii in jur.

AnaisC.: Care a fost cel mai stupid dar in acelasi timp amuzant lucru pe care l-ai facut?

Cristina: Nu prea fac lucruri stupide; iar cele pe care le fac, ma indoiesc ca sunt amuzante:)). Dar stiu ca atunci cand eram in clasa a patra, aveam doi colegi care se placeau reciproc, dar “s-au certat”. Asa ca am inceput eu sa ii trimit ei cateva biletele de dragoste, semnandu-ma cu numele lui.

Un mesaj pentru toti cei care-ti citesc blogul…

Cristina: Fiti voi insiva, iar daca vreodata veti vrea sa schimbati ceva la voi, faceti-o, in primul rand, pentru voi, nu pentru altii. Urmati-va propria cale, nu puteti trai prin visele altora si incercati sa depasiti regretele. Credeti-ma, este un sentiment minunat sa ajungi sa te apreciezi pe tine insuti la adevarata ta valoare – sa iti dai sema ca, si daca toti te-ar parasi, ai ramane cu tine, te-ai avea ca sprijin. Intr-o perioada, am reusit si eu sa ajung in acel punct.

Va sunt recunoscatoare ca imi cititi blogul si sper sa ma ridic la masura asteptarilor voastre. Iar daca pana acum nu am reusit, sper ca voi reusi pe viitor.

Un mesaj pentru cititorii blogurilor noastre…

Cristina: Daca ati intrat cel putin odata atat pe blogul Andreei si al lui Anais, cat si pe cel care poarta semnatura amandurora, cu siguranta ati avut de castigat. Postarile lor merita intr-adevar citite, cu atat mai mult cu cat sunt scrise de doua persoane speciale, care au pus piciorul in prag in lumea virtuala pentru a arata si celorlalti frumusetea si controversele rock-ului.