joi, 27 septembrie 2012

The music remains:Tony Iommi



Unul dintre cei mai buni chitaristi din toate timpurile,fondator al probabil celei mai bune trupe de heavy metal si inventatorul unui gen muzical,Tony Iommi are profilul unui artist desavarsit,putini oameni(in cazul de fata “om” e cam prea putin spus)reusind sa indeplineasca toate “conditiile” pentru a fi un artist desavarsit.Putini dintre noii ar putea realiza intr-o viata tot ce a realizat Iommi pana azi,dar probabil niciunul intre noi nu ar putea devenii un maestru al chitarii cu varfurile degetelor taiate.Iommi este cu adevarat imaginea reusitei si “logo’ul” frazei “Hai ca poti!”,povestea lui e cu adevarat una care da toate ipotezele peste cap si ne arata ca da,chiar se poate,povestea lui ne demonstreaza ca poti fi mai mult decat un chitarist fara varfurile de la doua degete,lucru care pentru foarte multi,chiar si in teorie e sinonim cu imposibilul.
Pe cand avea 17 ani a fost implicat intr-un accident industrial la fabrica de metale la care muncea.Ironia face ca accidentul sa aiba loc chiar in ultima zi de munca,vrand sa se dedice in totalitate muzicii,in urma acestuia,Iommi pierde varful inelarului si degetului mijlociu de la mana dreapta.Seful lui,care stia de pasiunea sa pentru muzica si “serviciul” dintr-un club de noapte in care canta si pentru care a renuntat la postul lui la fabrica l-a incurajat sa mearga mai departe,din fericire pentru noi,amatorii de heavy metal de acum si pentru muzica in general,acesta l-a ascultat si a continuat sa cante,in prima faza tot pe partea dreapta,facandu-si singur niste asa-zise protectii pentru degete dintr-o combinatie de plastic topit si sapun lichid pe care o baga in niste inelare mai apoi acoperite cu piele pentru o mai buna aderenta.Mai apoi si-a dat seama ca e imposibil sa canta cu mana dreapta si a reusit sa invete sa cante cu mana stanga,lucru care l-a mobilizat si mai mult sa faca cariera,lucru pe care l-a facut la puterea a 10’a.A inceput sa-si acordeze chitara cu corzi mai usoare care sa nu-i afecteze degetele,de obicei corzi pentru banjo,acum acele proteze pentru degete fiind facute la comanda(evident),doua dintre ele devenind de colectie.
Probabil daca accidentul din aceea zi nu ar fi avut loc,Black Sabbath nu ar fi avut niciodata un sound atat de...Black Sabbath si Iommi nu ar mai fi revolutionat si reinventat un intreg gen muzical.Datorita durerii pe care o simtea cand canta in E,acesta a fost nevoit sa treaca la C#,aceasta schimbare dand melodiilor trupei un aer si mai “intunecat”.Povestile din spatele albumului de debut al trupei cu acelasi nume sunt multe,iar aerul sumbru al melodiilor provine din multe cauze,una din ele fiind bugetul redus si inregistrarilor live cu toate oscilatiile de volum si celelalte,cealalta fiind insa trecerea cu un acord mai jos in cheia sol bemol a chitarii lui Iommi dand melodiilor un aer chiar si mai straniu.Joel McIver,scriitorul cartii Justice for All:The Truth about Metallica si redactor general record Collector a spus despre Black Sabbath(albumul) “Sorbiti din cupa aceasta amara,cu gustul ei intunecat si aburii otraviti ai introspectiei:este,cu adevarat primul album heavy metal din istoria muzicii.”
Uneori ai nevoie de un hop care pare de netrecut pentru a devenii invincibil,revolutionar,veteran al muzicii de calitate si inventator al unui gen muzical,toate acestea se regasesc in Tony Iommi,in viziunea mea singurul chitarist care are toate datele pentru a fi “desavarsit” si unul din putinii muzicieni(din nou,prea putin spus)care chiar merita titulatura de “veteran”.

Music is still alive:Lana Del Rey

 Daca la Jessie J infatisarea destul de des intalnita in ziua de azi si sound’ul destul de “comerical” ma deranjau intr-o anumita masura,bilele albe fiind intr-un numar mult mai mare,Lana Del Rey ma “satisface” la un singur capitol,conceptul. Daca alte cantarete inca isi cauta un stil aparte sau sar de la un stil la altul de la album la album sau de la melodie la melodie,Elizabeth pe numele sau adevarat a avut un concept bine stabilit in minte,o imagine pe care a pus-o in practica si i-a iesit destul de bine,daca trecem pe langa buzele alea de cal excitat,preformantele live care sunt de tot rahatu’ si relatia cu Axl Rose(sau ma rog,noaptea)care se pare ca a tras-o in jos,fiind acoperita de un nor permanent de cand au aparut poze cu cei doi la intrarea unui hotel la 23 noaptea.Nu ma declar fan si sunt mult mai muuuulte minusuri decat plusuri cand ma uit si ma gandesc la ea,dar conceptul e ala care imi place,inafara de concept nu cred ca mai e ceva care sa-mi placa la ea:-? cu exceptia melodiei “Summertime sadness”,da,cred ca asta e tot.Acum stati si va intrebati cel mai probabil ce naiba cauta aici daca nu-mi place nimic la ea.Uneori poti fi urata in dragi,total netalentata sau afona(nu e neaparat cazul de fata)dar sa ai atitudine si o viziune,un concept ceva mai diferit(si ma rog,diferite modalitati de a ajunge “in varf”)si chiar sa reusesti,de asta se afla ea aici,nu pentru ca are o voce de nota 10,nu are voce mai deloc si canta mereu de parca ar fi beata sau mai rau,fata imi displace din diferite motive(destul de evidente cred)dar nu conteaza,are o viziune,lucru care le lipseste multora din industria muzicala,daca ma intrebati care dintre reprezentantii ultimei generatii de muzica chiar a vrut sa fie intr-un studio de inregistrari,pe scena,sub lumina reflectoarelor vo dau ca exemplu pe ea,a venit cu o idee proprie si nu a asteptat ca casa de discuri sau managerul sa-i gaseasca o personalitate,sa vina o droaie de stilisti si sa o aranjeze dupa noua “personalitate”,sa-i puna un nume care sa se potriveasca si sa il promoveze la maxim.Nu stiu ce a facut pentru a ajunge in varf si uneori am tendinta de a acuza pe nedrept(pentru aia care ma mai fac geniala,asta nu e genialitate,e prostie,mai am si eu scaparile mele...),poate nu a facut nimic,poate chiar e o fata inocenta,poate e ultima femeie usoara de pe pamant,nu am de unde sa stiu cu siguranta,cert e ca are o viziune,lucru care ma incanta la maxim,are ceva in cap si a vrut cu adevarat sa fie acolo si chiar daca canta ingrozitor se simte in fiecare nota si din fiecare gest ca se simte bine pe scena aia pe care chiar daca nu o satapaneste prin voce face sa para ca intreaga lume e a iei pentru ca asta e viziunea ei de muzica,viziune pe care putini,prea putini o au.

duminică, 23 septembrie 2012

Povestea de dragoste a unui Bee Gees si sfarsitul tragic al acesteia



Trecutul fiecareuia dintre noi(ajunsi la o anumita varsta)ascunde diferite lucruri,mai mult sau mai putin grave,mai mult sau mai putin frumoase.Acum,la mai bine de 3 luni de la moartea unuia din fratii Gibb,ziarele de scandal au scos in fata un nou aspect din tineretea acestuia.

Pe cand avea doar 19 ani,Robin s-a casatorit cu Molly Hullis,intre cei doi fiind cu adevarat o poveste impresionanta de dragoste.Amanadoi au supravietuit accidentului de tren Hither Green,pe seama caruia au fost ani intregi discutii interminabile.Atunci au murit 49 de oameni,ei doi insa,doi straini la vremea aceea au supravietuit,Robin ajungand sa o scoata pe Molly dintre fiarel contorsionate ale trenului.Un an mai tarziu s-au casatorit si au impreuna doi copii,Spencer si Melissa.Desi viata lor parea perfecta,surse din anturajul lor tot ieseau la vremea respectiva in presa spunand ca cei doi traiesc separati de cativa ani.Faptul ca sotia i-ar putea fi infidela l-a scos din minti pe Robin care,dependent de droguri la aceea vreme a inceput sa fie obsedat de lucrul asta devenind chiar si violent.La inceputul anilor ’80,Molly l-a anuntat ca vrea divortul pentru binele copiilor pe care se spune ca i-a si lovit de cateva ori.Inca orbit de droguri,Rob intimideaza avocatii si ameninta ca va pune pe cineva sa o omoare pe femeie pentru a ramane el cu copii,scandalul ia si mai mult amploare cand Molly apeleaza la FBI pentru protectie.10 ani mai tarziu,scandalul incepe sa se stinga incet incet atunci cand Molly pleaca in Cipru si se multumeste cu mai putin de 10.000.000 de dolari din averea de peste 300.000.000.Robin s-a stins pe 20 Mai anul acesta dupa ani intregi de problem de sanatate,a murit la 62 de ani dupa ce rinichii si ficatul i-au cedat.

Asta este,bineinteles povestea servita de presa si ziarele de scandal ale acelor vremuri,ziare cu a caror redactori Rob a mai avut anumite altercatii datorita articolelor neadevarate,nu vom stii niciodata varianta “oficiala” a povestii si ce a fost cu adevarat intre cei doi.Povestea asta a iesit din nou in fata cand FBI’ul a declasificat dosarul divortului lor saptamana trecuta.

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Sondaj nou:Care este cel mai bun cantec Motorhead?

Nu ma voi mai plange ca nimeni nu voteaza,a devenit ceva normal in ultima vreme,ba mai rau,as fi socata sa vad mai mult de 10 voturi la un sondaj sau mai mult de 5 comentarii la o postar,nici nu stiu de ce le mai fac.Bine,mergand pe principiul asta nu ar ma trebui sa fac nici postari,vizualizarile scazand de la 300 si ceva la mai putin de 200 pe zi si totusi continui(uite asa transformi revolta in mandrie).Da,lipsa de voturi/comentarii ma face sa delirez:))



Saturday Rocks:100 Greatest Motorhead Songs:



 Pentru unii poate parea imposibil sa faca un top 100 Motorhead,defapt sa faci un top 100 pentru orice artist/trupa cu istoricul si varsta celor de la Motorhead iti da dureri de cap.Nicio descrierea pentru orice legat de ei nu e mai simplu de facut asa ca o las balta nu cred ca mai e nevoie sa mentionez un numar de single'uri,albume sau realizari,mi se pare de'a dreptul inutil,un simplu nume(Lemmy)fiind de ajuns pentru a descrie tot ceea ce au realizat si nu randuri intregi de cuvinte si propiztii lispsite de esenta.

Acestea(putine)fiind spuse,va las cu Top 100 cele mai bune melodii Motorhead:

Top 100 Greatest Motorhead Songs:

100.Love me like a reptile
99.Lost Johnny
98.Vibrator
97.Fire,Fire
96.Brave new world
95.Trigger
94.Sucker
93.Don’t let daddy kiss me
92.Serial Killer
91.Boogeyman
90.1916
89.One more fucking time
88.Better off dead
87.Smiling like a killer
86.Night side
85.Desperate for you
84.War for war
83.The one to sing the blues
82.I know how to die
81.Listen to your heart
80.Iron Fist
79.Bite the Bullet
78.Shoot you in the back
77.Eat the Rich
76.I’ll be your sister
75.Stay clean
74.Lawman
73.All the aces
72.Deaf forever
71.Tales of glory
70.See me burning
69.Die you bastard
68.Claw
67.Mean Machine
66.Blackheart
65.Ain’t my crime
64.I’m so bad
63.Shine
62.Loser
61.Sharpshooter
60.Metropolis
59.Dogs of war
58.Keep us on the road
57.When the eagle screams
56.Marching off the war
55.We bring the shake
54.Bad woman
53.Motorhead
52.Talking Head
51.Devils
50.R.A.M.O.N.E.S
49.The Wolf
48.Liar
47.Doctor Rock
46.Go to hell
45.Damage Case
44.Fast and loose
43.Suicide
42.Wake the dead
41.Walk a crooked mile
40.White line fever
39.Don’t waste your time
38.(I won’t)Pay your price
37.Sex & Outrage
36.Sweet Revenge
35.Rock N’Roll
34.Bomber
33.Down the line
32.Another perfect day
31.I got mine
30.Get back in the line
29.Buried alive
28.The watcher
27.tear ya down
26.Shut it down
25.Rock it
24.Stone dead forever
23.Sex & Death
22.No class
21.Under the gun
20.Overnight Sensation
19.Orgasmatron
18.The Hammer
17.Life’s a bitch
16.Rock out
15.Snake bite love
14.The thousand names of God
13.Shut you down
12.Don’t lie to me
11.Down on me
10.We are motorhead
9.Born to lose
8.I don’t believe a word
7.The Game
6.Evolution
5.Overkill
4.The king of kings
3.Ace of spades
2.Born to rause hell
1.(We are)The Road crew

Love Classic/Love Hard:Rod Stewart-I don't wanna talk about it

Varianta originala a melodiei a fost scrisa de Danny Whitten si inclusa pe albumul Crazy Horse din 1971.4 ani mai tarziu,Rod Stewart a inregistrat melodia in Alabama si a inclus-o pe albumul Atlantic Crossing din 79’(data de lansare in USA,in Europa fiind lansat cu 2 ani mai devreme).Cantecul a devenit popular odata ce a fost lansat ca single fiind pe locul 50 in Billboard Hot 100.In UK,single’ul a fost lansat in doua parti,”The first cut is the deepest” fiind una destul de controversata,fanii spunand ca top’urile au fost manipulate pentru a mentine “God save the Queen” a celor de la Sex Pistols pe locul 1.In 1989 a lansat un remake a melodiei,de data asta ajungand pe locul 2 in Billboard 100.In turneul de promovare din 2004 melodia a fost cantata impreuna cu Amy Belle,performatele fiind incluse pe DVD’ul cu concertele.

 Versuri:

I can tell by your eyes that you've probably been cryin' forever,
And the stars in the sky don't mean nothin' to you, they're a mirror.
I don't want to talk about it, how you broke my heart.
If I stay here just a little bit longer,
If I stay here, won't you listen to my heart, whoa, my heart?  

If I stand all alone, will the shadow hide the color of my heart?
Blue for the tears, black for the night's fears.
The stars in the sky don't mean nothin' to you, they're a mirror.
I don't want to talk about it, how you broke my heart.
If I stay here just a little bit longer,
If I stay here, won't you listen to my heart, whoa, my heart?
I don't want to talk about it, how you broke this ol' heart.

If I stay here just a little bit longer,
If I stay here, won't you listen to my heart, whoa, my heart?
My heart, whoa, my heart.



 

luni, 17 septembrie 2012

Experienta unui licean in prima zi din “noua viata”



Incep prin a spune ca nu am fost niciodata un elev stralucit.Eram pasionata inca de mica de toata latura artistica a scolii,orele de desen,muzica si romana fiind punctele mele forte si cele ce imi mai salvau cat de cat media.Mai tarziu engleza si istoria mi-au devenit si ele aliate.In ultimul an de gimnaziu notele au scazut simtitor tragand toate celelalte medii in jos si implicit media de intrare la liceu.Dupa mai multe incercari nereusite de a intra la liceul de arta,ba sectiunea muzica(voce) ba arte plastice si dupa mai multe usi trantite in nas datorita pilelor m-am reprofilat pe filologie,orele de matematica(mai ales) reducandu-se simtitor de la 8 la 2(da,aveam saptamani in care faceam chiar si 8 ore stimata noastra diriginta fiind profesoara de matematica).In final am reusit sa intru la un liceu mediu,al 4’lea cel mai bun din Bacau cu o medie de 7.92 si o spun cu toata mandria,onestitatea si modestia de care abuzez in mod curent.
Dupa aproape 3 luni de scris numai la taste si o perioada a examenelor in care am slabit 5 kile si am pierdut 15.000 de neuroni din cauza stresului,creierul si modul de a scrie de mana mi s-au atrofiat ingrozitor momentul ametitor in care avea sa iau contact cu noul colectiv,profesori,liceu si...pitipoance a venit ca un pumn intre ochi.Desi nu am dormit mai deloc cu o noapte inainte fiind destul de “intrebatoare”(emotionata e prea mult)fata de ce avea sa vina,primul contact cu curtea liceului prin care ma perindasem de atatea ori pentru a ma “acomoda”,plina fiind acum de toate lighioanele pe tocuri de 15 si motate mai ceva ca pe cuburile bine sclipitoare din Bamboo,acea “prima intalnire” a fost una jalnica,cel putin din punctul meu de vedere,primele secunde au fost ingrijoratoare,devenind din ce in ce mai bune odata cu aparitia soarelui.Dupa ce am reusit sa ne adunam cat de cat intr-un colt toata clasa a 9-a F,descrierile fiind facute pe mess sau prin intermediul facebook’ului,lucrurile au venit de la sine.
Programul “artistic” a inceput destul de greu cu niste boxe care ori mancasera prea multa fasole ori voiau ca eu sa mor de inima scotand niste sunete mai mult decat bizare.A continuat in aceiasi nota cu o organizare de doi bani ruginiti fiind rugati sa ne mutam pe terenul de sport.Surprinzator,dupa vreo 20 de minute de sir indian jumate spoiti pe pereti jumate calcati in picioare am ajuns la destinatia care daca avea o gaura in gardul de plasa ar fi fost perfect.Demonstratia absolut incantatoare a continuat cu prezenta unui filfizon de la primarie care ne spunea cat de boi suntem(chiar asa a zis)si cu un popa nebun care tinea mortis sa ma imputa in ultimul hal.Patrioti pana la prima bere,ne-am apucat sa cantam(ascultam) imnul Romaniei,obicei care mi se pare mai mult decat cretin.Mi se pare normal ca imnul tarii sa fie cantat atunci cand reprezentatii acestei tari(nu sunt prea sigura de acest ultim cuvant)reusesc sa aduca pe culmile gloriei Romania intr-o competitie internationala sau la orice alt tip de manifestare oficiala,deschiderea anului scolar fiind in mod normal acompaniat de...imnul scolii.Putem spune insa ca cele cateva minute de imn nu au fost atat de groaznice,imnul in sine fiind o compozitie pe care o suport cu stoicism inca din clasa intai,momentul de tensiune maxima a fost atins atunci cand un mai prea sfant popa libidinos cu resturi de paine si mustar in barba a inceput sa arda maruntaie de baba in fata mea,eu “desteapta”(da,cu ghilimele) fiind bagandu-ma cat mai in fata.Si daca tacamul nu era deja mult prea complet,langa curvarul convertit in sfant s-a afisat si un paduche care mi-a tipat in creieri celebra fraza “Doamne milueieste!” de 500.000 de mii de ori.Doamne,te rog,milueieste-i dracu’ odata ca o sa cedez nervos.Nu cred ca mai e nevoie sa declar public ca ma dezgusta toate aceste “ritualuri” de numai ei stiu ce,cica sfintire din cate am inteles.Sfant de ce?O cladire verde(da,liceul meu e de un verde neon menit sa te tampeasca)sau orice alt obiect asupra caruia un popa libidinos imi asterne maruntaiele de baba moarta si arsa devine sfant?O usa,o pereche de izmene,o cratita,ma-ta,un perete,orice?Si pot intelege asta,romanul de rand avand creierul bine strans intr-o cutie de chibrituri stand sub stigmatul de “credincios”,dar in fiecare an?Ok,ai sfintit naibii cladirea cand s-a terminat constructia ei,da’ nu in fiecare an,ca nu devina tot mai sfanta de la an la an daca un cretin cu sutana la 30 de grade vine si o impute.Si de ce pe mine?De ce pe noi?Da dracu’ cu babe moarte pe mine daca iti cer,nu venii in fata mea si imi baga in nas toate putorile tale ca pe bune daca ma incanta.
Trecand intr-un final peste toate aceste momente absolut penibile,ajungem in sfarsit la momentul in care ne sunt prezentati dirigintii,eu una fiind mai mult decat placut surprinsa sa vad ca a noastra “calauza” pentru un an va fii o profesoara de engleza ce parea destupata la prima vedere,tanara si mai mereu zambitoare,lucru care m-a incantat.Relatiile de prietenie s-au format repede,atat cu cele 20 si ceva de fete cat si cu cei 3 baieti,devenind in doar cateva ore un adevarat colectiv,cel putin din perespectiva mea.Se pare ca aventura numita “liceu” a inceput si sper ca va devenii din ce in ce mai interesanta in fiecare zi,fiind pregatita moral pentru orice fel de prostie omeneasca manifestata in diferite moduri:)).
Ei bine,cum a fost la voi prima zi de scoala(liceu) din acest an?