Behind the scenes:Geniul muzical din spatele celei mai mari companii sportive,Jim Johnston

Am "declarat" inca de la inceput ca una din principalele influnte cand vine vorba de muzica o reprezinta WWE-ul si chiar daca am renuntat la a mai sta noptile pana spre dimineata pentru a urmarii diferite PPV-uri sau 4-5 ore platite pe Voyo mai nou pentru a urmarii WrestleMania,nu voi nega niciodata ca (,) compania condusa de unul dintre cei mai ipocrizi oameni de pe planeta a pus bazele cunostiintelor mele muzicale si,implicit,ale acestui blog.

Pe langa melodiile trupelor ca Rev Theory,Motorhead,Metallica,Alter Bridge,Lynyrd Skynyrd sau AC/DC,WWE-ul este "asezonat" cu intrarile aparent "anonime" a diferitelor superstaruri.Nu trebuie sa fii un fan inrait pentru a te intreba de unde provin acestea,de cine sunt semnate si de ce au fost alese pentru respectivul atlet.Ma rog,daca esti fan cu "norma intreaga" stii aceste lucruri,dar hai sa spunem ca te intereseaza doar partea sportiva si nu ai nicio treaba cu muzica,tot nu poti sa treci cu...auzul peste clasicul "Sexy Boy" pe care Shawn Michaels isi facea intrarea in ring,"Break down the Wall" a lui Jericho sau "I came to play",o mentiune care trebuia facuta,singurul lucru bun legat de Miz ca wrestler fiind melodia lui de intrare.Si chiar daca "posesorii" fiecareia au o instorie proprie in ring,s-au intalnit,au avut feuduri ori s-au regasit in mai multe storyline-uri cu diferite roluri,melodiile care se aud pe fundal in timp ce ei gusta din glorie in lumina reflectorelor,poarta aceasi semnatura,a lui Jim Johnston.

Cu pasi timizi in amintirea catorva date despre wrestling-ul de astazi(adica a ultimilor 5 ani)si cu toate creatiile sale muzicale date pe "replay",imi propun sa omagiez cu adevarat un geniu muzical care a a stiut sa scoata ce e mai bun din personalitatea/calitatea sportiva a fiecarui wrestler in parte si sa le transpuna pe note muzicale si eventuale versuri.

De mai bine de 28 de ani,Jim Johnston este "stalpul de sustinere" a intregii companii cand vine vorba de fundal muzical,pe langa sutele de melodii pe care le-a compus pentru intrarea in ring a superstarurilor de diferite varste si cu un diferit istoric,Jim a raspuns promt cand a fost chemat pentru a compune partea muzicala a diferitelor promo-uri,reclame,teme muzicale pentru PPV-uri si jocuri video.Dupa ce si-a incercat norocul la VH1 si la MTV,compunand fundalul muzical pentru diferite reclame sau filmulete de promovare pentru emisiunile postului,Jim a realizat ca nu acolo ii era locului si cum are frica de scena,dupa cum a declarat chiar el,fiind convins ca isi va petrece majoritatea timpului intr-un studio,trebuia sa fie sigur ca o face unde si pentru cine ii place.Chiar daca stie la mai multe instrumente si are si calitati vocale,fiind in "timpul liber" si "cautator de talente",acesta prefera ca melodiile lui sa fie cantate de diferite trupe/artisti tineri pe care ii alege el si ii aduce in studio,acum 5 ani,Billboard Magazine numindu-l "instabil profesional" din aceatsa cauza si aducand enorme prejudicii de imagine companiei din cauza faptului ca acesta nu se putea hotari asupra unui artist deja consacrat pentru a semna un contract cu el.
Inca din 1991 de cand Nielsen SoundScan a inceput vanzarea de albume pe teritoriul Statelor Unite ale Americii,Johnston a lansat 17 albume cu sigla WWE care au atins impreuna pragul de 6 mil. vanzari doar in USA,multe dintre ele regasindu-se in Billboard 200,fiind certificate cu aur si platina,WWF:The Music,Vol. 3 fiind cel mai bine vandut,1.3 mil. copii doar in USA,fiind de asemenea certificat cu platina.

Atunci cand una dintre cele mai mari companii soprtive din lume te cheama pentru a mai face o reclama/promo sau melodie de intrare pentru un atlet stii sigur ca ai realizat ceva.Iar atunci cand stii ca un atlet traieste cele mai frumoase momene din cariera auzind compozitia ta la sfarsitul meciului,iti dai seama si ce ai realizat.

Living after 00’s:Alter Bridge

Un alt cliseu oarecum impus de placerile vinovate din copilaria plina de greseli marunte prin care am trecut parca cu ochii inchisi este acela cum ca wrestling’ul mi-a dezvaluit cateva trupe al naibii de bune,printre care se numara si colosii de la Motorhead.Din pacate “cliseul” a devenit adevar,si dupa ce am descoperit istoria pe care o poarta in spate acesti artisti mai ca mi-am bagat unghia-n gat gandindu-ma ca o reprezentare TV atat de puerila mi-a descoperit oarecum gustul pentru muzica buna.Pe langa veteranii heavy metal’ului,o alta revelatie muzicala a fost pentru mine Alter Bridge,trupa a carui nume nu eram foarte sigura daca e Alter Bridge sau Metalingus,aceasta fiind o dilema care a durat aproape 2 ani.Melodia tocmai mentionata l-a acompaniat pe Edge catre ring multi ani,fiind si al naibii de bine aleasa,Edge fiind la randul lui si el unul dintre cei mai buni din bransa,atat atunci cat si acum(da,inca mai e).A trebuit sa fac o postare “Melodia zilei”,sa treaca aproape un an pentru ca Myles Kennedy sa cante cu Slash,invinovatirea sa cum ca e impostor si ca il imita pe Axl cu orice ocazie si 3 ani plini de show TV ieftin pentru a percepe in sfarsit melodiile trupei la adevarata lor valoare,pentru a intelege ca Myles are cea mai buna voce masculina din intreaga industrie muzicala in momentul de fata si ca WWE’ul e un mare rahat...dar ma rog,asta nu prea are legatura cu postarea:)).

 

Si totusi Alter Bridge raman una dintre cele mai neapreciate trupe ale momentului(e asa de mai bine de 5 ani),calitatile fiecaruia dintre membrii sai fiind evidente,sper.Desi “Blackbird” a fost numita melodia cu cel mai bun solo de chitara si albumele ajung la un numar bunicel de vanzari,Alter Bridge nu este inca numita cea mai buna trupa rock formata dupa 2000.Formata in 2004 in Florida de catre Kennedy si Termonti si intregita de Brian Marshall si Scott Phillips,numele trupei ramane si azi un mister,acesta fiind ales de Termonti dupa un pod real si numele unei strazi(Alter Road).Au lansat primul album relativ repede,One Day Remains fiind o capodopera a acelei perioade mai mult decat gri a muzicii,melodii precum “Broken wings” sau “Open your eyes”demonstrandu-ne ca niste baieti din Florida pot schimba soarta muzicii rock tinere.In 2007,trupa a schimbat casa de discuri trecand la Universal Republic Records,schimbare care i-a propulsat pe multe locuri 1 in diferite top’uri,Blackbird fiind cosiderat atat de o buna parte din fani cat si de critici cel mai bun album al lor-se pare ca Tremonti a avut dreptate,melodii ca “Rise Today” si “Watch over you” stabilind balanta care sustine o trupa la granita dintre buna di foarte buna.In timp ce 3 membri din trupa aveau de gand sa se intoarca la origini,Marshal,Tremonti si Phillips vrand sa concerteze din nou cu Creed,formatie din care au facut parte la inceput,Myles a tintit ceva mai sus si a inceput munca de studio cu Slash.Si chiar daca in mod normal imaginea de fata reptrezinta sfarsitul unei trupe,Alter Bridge anuntau lansarea celui de-al 3’lea material discografic in Februarie 2010.5 luni mai tarziu,trupa a schimbat din nou casa de discuri,de data aceasta Roadrunner Records fiind cei ce aveau sa lanseze AB III.Diferentele evidente de stil intre albumele precedente si acesta aveau sa fie de bun augur pentru fanii care l-au imbratisat destul de bine,timbrul vocal mai mult decat flexibil al lui Kennedy si maestria fiecaruia in parte facand posibila o inclinare spre partea mai “profunda” a melodiilor.In prezent,dupa un turneu de promovare care s-a incheiat cu destul de multe reusite,fiecare membru al trupei se pare sa o fi luat pe drumul sau,cei 3 indreptandu-si din nou atentia spre Creed,Kennedy pregatindu-se pentru un nou album cu Slash.

 

Am incercat pe cat posibil sa nu fac un lung istoric al trupei,WarN’Riot nu se vrea a fi un Wikipedia cu un fundal mult mai tipator.Nu doar ca imi place la nebunie trupa ca un intreg,fiecare luat in parte fiind absolut incredibil,dar imi place sa vad un rockstar devenit sex simbol cu o voce incredibila si cu un stil care nu credeam ca va mai fi intalnit prea curand la un solist vocal,imi aminteste de anii ’80 ceva mai casual,combinatia dintre vocea,aspectul si ceea ce aduce nou Kennedy si legenda pe picioare numita Slash e imbatabila.

Living after 00's:Shinedown-Devour

Relativ tanara,Shinedown a luat nastere in 2002 in Jacksonville,Florida.In frunte cu Brent Smith pe care eu il consider un solist al naibii de bun,baietii au avut mereu ceva de spus si melodii parca prea reusite pentru vremurile astea de restriste.Au avut timp berechet sa devina comerciali in timpul celor 10 ani de activitate,dar nu au facut,fapt pentru care au toata admiratia mea.Prefer sa te chinui cu 13 fani si concerte in baruri unde doar femeia de servici te asculta decat sa-ti schimbi repertoriul pentru a devenii "cineva" printre nume care castiga prin imagine,pentru mine poti sa nu ai cele mai elaborate versuri din lume si o linie melodica iesita din comun,dar trebuie sa fii original,daca esti original ai toata admiratia mea,admiratie pe care baietii astia o au din plin.
"Devour" face parte din cel de-al treilea si cel mai bun album al trupei,Sound of Madness.A urcat repede in top;uri,fiind pe primul loc in Billboard Hot Mainstream Rock Tracks pentru 5 saptamani.
Lansat in May 2008,Brent a spus ca melodia este "o scrisoare pentru presedinte",presedintele de atunci fiind George W.Bush.
Shinwdown e de asemenea alta trupa care mi-a atras atentia prin intermediul wrestling'ului,dar nu am mai inceput cu asta postarea fiind o informatie care deranjeaza pe multi(lucru care ma doare fix in cot),Devour fiind si melodia pentru Noaptea Campionilor din 2008.
Nu pot decat sa sper ca Shinedown nu se vor oprii aici,fac o treaba al naibii de buna.

Versuri:

Take it and take it and take it and take it and take it all
Take it and take it and take it until you take us all
Smash it and crash it and thrash it and trash it
You know they're only toys
Try it you'll like it don't hide it don't fight it, just let it out
Steal and shoot it and kill it or take another route
Take it and take it and take it
You know they're only toys

Devour Devour
Suffocate your own empire
Devour Devour
It's your final hour

Devour Devour
Stolen like a foreign soul
Devour Devour
What a way to go

You want it, you want it, you want it, you want it
Well here it is
Everything everything everything
Isn't so primitive

Take it and take it and take it and take it and take it all
Nobody nobody wants to feel like this
Nobody nobody wants to live like this
Nobody nobody wants a war like this

Devour Devour
Suffocate your own empire
Devour Devour
It's your final hour

Devour Devour
Stolen like a foreign soul
Devour Devour
What a way to go
What a way to go

Diving down
Round and round
diving down
round and round

Devour Devour
Suffocate your own empire
Devour Devour
It's your final hour

Devour Devour
Stolen like a foreign soul
Devour Devour
What a way to go

Devour Devour
Suffocate your own empire
Devour Devour
It's your final hour

Devour Devour
Stolen like a foreign soul
Devour Devour
What a way to go
What a way to go

Daca ar fi sa fac un blog nou,acela ar fi despre wrestling

Si uite ca am facut-o!
La indemnul unui prieten am inceput de 2 zile sa ma gandesc tot mai tare la un blog cu si despre wrestling,prima si cea mai arzatoare pasiune a mea.
Dupa 3 bloguri de acest gen nereusite si un program mai mult decat incarcat pe care si asa nu il respect pe WarN'Riot(aici vine si promisiunea)mi-am dat seama ca aceasta flacara,pasiunea mea pentru wrestling va sta mereu aprinsa.
Poate va veni ziua in care va voi povestii cum mi-a schimbat acesta viata...
Mi-am dat seama ca daca am reusit sa strang 90.000 de nebuni care sa imi impartaseasca parerile aici o pot face si cu wrestling'ul,daca am gasit un numar imens de oameni care sa imi impartaseasca gusturile muzicale,voi intalnii oameni care sa imi impartaseasca si aceasta pasiune.Si daca am invatat ceva de cand sunt blogger acel ceva este ca "niciodata nu ai vazut prea mult".
Acestea fiind zise,va invit pe noul meu blog(existenta acestuia nu va modifica in niciun fel desfasurarea normala WarN'Riot).

http://theworldmeetsthewrestling.blogspot.com/

Si...pagina de facebook a acestuia:

http://www.facebook.com/TheWorldMeetsTheWrestling

Crude,Rocked and Tattoo'd:Duff McKagan

Ma batea un gand sa incep o rubrica speciala in care sa vorbesc despre tatuajele rock star'urilor de mult,nu am facut-o asa ca Tanti McKagan mi-a luat-o inainte,a facut acum 2 ore o postare cu acest subiect asa ca ma simt nevoita sa ii dau ei drepturile de autor,cu felicitarile aferente pentru cele 3 desene din productia propie.
Si daca tot am inceput aceasta noua rubrica in "cinstea" sa,voi incepe cu blondul caruia ii poarta numele,Duff McKagan.
Acum multe luni(ma rog,3)ma plimbam pe site'ul oficial al WWE'ului,la categoria cu tatuaje(care ar trebui revizuita pe ici pe colo)si am citit(din nou,o stiam de cativa ani)povestea unuia dintre tatuajele lui Edge,legenda spune ca cele doua cranii din partea de sus a bratului drept simbolizeaza "modelul sau de cariera",cariera care a spus ca vrea sa o duca la bun sfarsit la fel ca Guns N'Roses.
Acum 3 ani declara intr-un interviu ca muzica celor de la GN'R a fost motivul pentru care a renuntat la hockey in favoarea wrestling'ului,si cum nu avea nici un talent muzical a decis ceva "mai dur" pentru ceea ce avea sa faca in viata,a declarat in nenumarate randuri ca Axl este un adevarat model pentru el,datorita lui si-a lasat plete si Slash o adevarat sursa de insipratie,motivul pentru are s-a apucat de pictat.
Am vrut de mult sa va aduc la cunostinta acest aspect,multe din cele care fac legatura rock-wrestling,si acum ca am inceput aceasta noua rubrica m-am gandit ca e un moment bun.
Acum ca am facut si un scurt istoric ce imbina 3 dintre lucurile mele favorite,Guns N'Roses,wrestling'ul si tatuajele,putem trece mai departe,presupunand ca v-ati prins deja despre ce va fi vorba in aceasta rubrica.
Ei bine,daca nu,hai sa va fac un rezumat:
Voi incerca pe cat posibil sa dau informatii cat mai concise si adevarate(si pe cat posibil,imagini concludente)cu tatuajele mai marii rock'ului,desene definitive cu o poveste,sau pur si simplu facute la betie.

Introducerea s-a terminat so...
Hai sa-i facem ziua mai buna Andreei si sa trecem la imagini:

A inceput timid cu o "inima strapunsa" pe partea de sus a bratului drept,aproape de umar si a continuat in forta ...

Fiecare membru GN'R(cu exceptia lui Izzy)are cate un tatuaj care sa aminteasca de existenta acesteia in vietile lor,una marcanta de'a dreptul,Duff a ales un classic,pistoale si trandafiri...dah.
La sfarsitul lui '87,cand trupa era pe val,Duff a decis sa mai faca unul in continuarea celui cu pistoale si trandafiri.
Dupa ce a prins gustul tatuajelor,primul fiind facut de un amic in Los Angeles la varsta de 15 ani,Andrew(ah ce-mi place cum suna:)))a tinut mortis sa isi faca un dragon pe umarul drept,mai tarziu declarand ca acesta a fost facut in onoarea bass'ului sau semnatura in anii 80',Fender Jazz Special Bass.
La criza celor 40 de ani,barbatii o pot lua razna in multe feluri,se pare ca nu sii Duff McKagan care si-a intregit colectia de tatuaje cu inca:-? ma rog...multe,un cap de mort pe umarul stang(care ramane fara dar si poate cel mai controversat),numele grupului sau pe bratul drept si o stea cu multe colturi sub care scrie "Providence".

Pana la momentul respectiv stiu sigur ca acestea sunt singurele tatuaje pe care Duff McKaan le poseda...ma rog,asta daca nu lo fi palit "pictatu'" si prin zone mai intime...
V-am prezentat tatuajele unuia dintre cei mai controversati bassisti si ramane la latitudinea vostra sa-mi spuneti arta corporala a carui rock star vreti sa vadeti in editia viitoare.

1.Care vreti sa fie urmatorul rock star pe care sa il vedeti la aceasta rubrica?
2.Care vi se pare cel mai reusit tatuaj a lui Duff?
3.Care dintre tatuajele membrilor Guns N'Roses reprezinta cel mai bine conceptul de trupa si aminteste cat mai mult de aceasta?

5'O rock:Da,pentru mine WWE a avut o mare legatura rock'ul si...rock'ul a avut o mare legatura cu WWE:-?

Si cum creierul meu a inceput sa fete tot felul de chestii ...m-am gandit sa facem si un 5'O Rock(care da,vine de la 5'O Clock)in care ...pur si simplu sa disecam la rece mai multe subiecte care,evident au legatura cu muzica buna si carora le-am dat oarecare atentie.
Si am inceput cu o mare,foarte mare legatura intre lumea wrestling'ului profesionist(care recunosc ca s-a nasolit si pute raaau de tot de cand cu PG era)si stilul pe care eu il abordez.Si cum de mica visam la Herley'uri,ring'uri de wrestling si chiar daca nu ascultam rock cu am fost niciodata genul de fata care sa viseze la rochia de mireasa(care nici macar n-o sa fie rochie,da a rog=)))sau la a devenii printesa ce sport mi se poatrivea mai bine decat wrestling'ul.
Da,bine stiu e fake,e o porcarie la care doar copii se uita,sunt actori.Pastrati-le pentru voi ca n-am de gand sa fac 2 fronturi legate de veridicitatea acestui sport.Vreau doar sa va arat stransele legaturi dintre luema rock'ului si wrestling'ul.Care,credeti-ma sunt mai multe decat va puteti imagina.
Si ma repet,pentru cei care stiu despre ce vorbesc ma refer strict la WWF,Attitude era si acele momente epice in care trupe/artisti precum Motorhead sau Alice Cooper ii insoteau pe wrestleri in ring sau le cantau melodia de intrare live inainte de meci.
Si prin aceste randuri as incerca,doar sa va arat ca,probabil wrestling'ul este cel mai apropiat sport de stilul nostru.

So...let's start:

Voi incepe cu cel mai elocvent exemplu,unu din veteranii acre mai activeaza si azi,Triple H care de muulti,multi ani are ca melodie de intrare melodia celor de la Motorhead,compusa de Lemmy(cu care este ca un frate)special pentru el.De asemenea mai intra si pe "The King of Kings".Imi amintesc de WrestleMania X-Seven(17) eveniment la care trupa a cantat live melodia de intrare a lui Hunter.Tot despre acelasi personaj vorbim cand ne gandit la WrestleMania 27 care a avut loc in Aprilie a acestui an cand a intrat pe melodia celor de la Metallica,"For whom the bell tools" si la acelasi eveniment,adversarul sau,The Undertaker a intrat pe Johnny Cash-Ain't no grave(o melodie absolut superba).Cu 3 ani in urma la unul din PPV'urile din 2009,Breaking point a avut ca melodie oficiala Lynyrd Skynyrd-Still unborken(imi amintesc ca nu mai mai puteam oprii din cantat aceasta capodopera mai mult decat nimerita cu evenimentu' si...mi-am luat si un 3 din pricina asta).
Ba mai mult,cele 2 brand'uri au ca melodii oficiale de asemenea 2 ce te tin in priza:
Green Day-Know your enemy(SmackDown)
Nickelback-Burn into the ground(Raw)
Inainte de asta melodia Raw'ului a fost Papa Roach-To be loved
Si...cine poate uita nebunia din ECW cu "Enter Sandman"?(Vince poate sa ma pupe undeva ca l-a transformat in NXT).
Ne intoarcem putin in anii 80' cand rock'ul si wrestling'ul de o potriva era in floare si in mijlocul acestei decade superbe a inceput Rock n'wrestling.A fost initiata prin semnaea unui contract in care Capitan Lou Albano(RIP) avea sa apara in videoclipul lui Cindy Lauper-Girls just wanna have fun in rolul tatalui grijuliu ce voia sa ii zdrobeasca boasele celui ce avea sa se dea la fata lui.Mai venim putin catre prezent si ne uitam la WrestleMania 3,eveniment cu cea mai mare audienta din instoria acestui sport,93.173 si a arenei unde a avut loc in care Jake "The Snake" Roberts a fost insotit catre ring de nimeni altul decat Alice Cooper care l-a tinut pe Damien,sarpele sau "semnatura".Tot in perioada aceea legendarul Mick Foley lega o prietenie stransa cu Dee Snider,solistul trupei Twisted Sister.Revenim la realitate,adica in mizerabilul prezent(bine,nu prea prezent=)))si ne uitam la gruparea ce a intors tot cu fundul in sus,detineau toate centurile posibile si fara doar si poate erau cei mai buni la momentul acela,Evolution,gruparea care avea ca melodie de intrare Motorhead-Line in the sand(Evolution),de asemenea unul din favoritii mei care si-a inscriptionat pe piele craniul cu stele si s-a auto-numit "GN'R al wrestling'ului" avea o melodie de intrare mai mult decat reusita,Metalingus-Alter Bridge,da,vorbesc de Edge.Batista,cel care a fost nevoit sa se retraga dupa ce Cena i-a dat o bataie crunta si scaunul cu rotile nu il mai lasa sa lupte(ehh,asta e=))),Batista avea ca melodie de intrare una rock,Saliva-I walk alone.
Aproape era sa uit de WrestleMania 25 care a avut ca tema oficiala AC/DC-Shoot the thrill(eveniment la acre si-a facut aparitia si Kid Rock,dar am zis sa fac doar o paranteza avand in vedere ca nu e genul de "satanist" la care ma gandesc eu:))) si WM 24 care a fost reprezentata auditiv de cei de la Red Hot Chili Peppers cu melodia "Snow" si ca melodia 2 a fost Rev Theory-Light it up,de la aceeasi trupa si Randy Orton are ca melodie de intrare "Voices",care,de asemenea a fost la melodia zilei.Si sa nu mai pomenim de Skillet,trupa care mi-a fost dezvaluita prin WWE cu "Hero" la Royal Rumble 2010 si cu "Monster" pentru Hell in a Cell 2009.
De asemenea Extreme Rules 2009 a avut o melodie ce mie mi-a placut mult,Sick Puppies-You're going down.
Ah...era sa uit,si Rob Van Dam avea o melodie numai buna,Breaking Point-One of a kind.
Iar ultimul dar nu cel din urma exemplu este cea mai buna intrare pe care o putea face "Fenomenul",Undertaker pe un Harley Davidson si cu melodia "Rollin'" din repertoriul celor de la Limp Bizkit(na ca au si astia ceva buna:|),mie una nu-mi plac deloc=)).

Cam asta e si daca am uitat ceva,voi "satanistii" iubitori de wrestling nu va sfiiti sa imi spuneti.Bine,precizez acum ca orice PPV are ca melodie una rock dar nu am sa le mentionez pe toate.
Va las cu cateva video'uri ca sa nu va oositi sa cautati pe YouTube si...ce sa va zic.
Keep rockin'!
Keep wrestlin'!
Si Enjoy!:D

A little tribute for a big man-"Macho Man"Randy Savage:

Da,stiu nu are nici o treaba cu muzica dar mai stiu ca perioada sa de glorie a fost in anii '70-'80.Da,in WWF,care mai nou e WWE(din pacate).Pana si wrestling'u a avut perioada de glorie odata cu muzica rock...aia adevarata.Cu perioada in care toate erau adevarate,erau mancabile(daca exista cuvantu' asta)de la wrestling pana la muzica.Oricum nu despre asta era vorba.Era voarba ca odata cu apocalipsa s-a mai dus o legenda si "Cel mai mare campion Intercontinental din istorie" s-a stins din viata.Era sa mor naibii inecata cu ceai cand am vazut storea pe site'ul oficial si parca mi s-a strans inima vazand ca un alt om mare s-a stins din viata.Sau...spunand-o intr-un mod mai frumos si-a luat un bilet de avion catre insula ferita de inutilitati unde s-au dus toate legendele iar acum o tine dintr-o petrecere in alta alaturi de Kurt,Lennon,Bon Scott sau Michael Jackson.Frumos spus si o poveste de adormit copii ,fani ai muzicii rock si wrestling-ului foarte bine pusa la punct.
Randall Mario Poffo,dupa numele de ring "Macho Man"Randy Savage s-a nascut pe data de 15 Noiembrie 1952 in Columbus,Ohio si a decedat pe data de 20 Mai 2010.Si-a inceput cariera in 1973,in Noiembrie si si-a incheiat-o pe data de 18 Februarie 2005.A decedat in umra unui accident de masina si fretele acestuia,Lanny Poffo a facut publica vestea tragica,acesta a facut un atac de cord si a murit in jurul orei 9:25 AM.Randy avea doar 58 de ani .Acesta a intrat intr-un copac si conducea un Jeep,alaturi de el era sotia sa,Elizabeth acre nu a scaoat decat cu cateva rani usoare.Randy a fost unul dintre cei mai mari,buni si spectaculosi wrestleri din istorie.Cu o intrare electrizanta,una dintre cele mai...colorate din istoria wrestling-ului.Miscari unice,spectaculoase si un "Oooh Yeaaah" mai mult decat cunoscut in lumea wrestling'ului si nu numai.Nimeni nu poate uita istoria sa alaturi de Hulk Hogan si design'ul vestimentar unic si ochelarii sai celebri.De asemenea relatia cu Mrs. Elizabeth care a fost mereu la marginea ring-ului si cu care s-a si casatorit in ring.Cea mai celebra casatorie din wrestling.Una superba cei drept ca si relatia celor 2.
Aceste randuri le-am scris din suflet pentru unul dintre cei mai buni din istoria acestui sport.Un nume mare,care din pacate nu mai e printre noi(ca multi altii).Bine,bine nu s-au stins din viata...s-a dus pe insula aia mica si tare simandicoasa din mijlocul Pacificului:)).
Ramanem cu aceasta imagine placuta si ii multumim unui on mare pentru cariera impresionanta pe care nu o vom uita prea curand.
Ca stiti cine e sau nu va asigur eu ca e o legenda,un om mare care a facut multe pentru lumea sportului.Nu,nu are legatura cu muzica buna dar are legatura cu wrestling-ul a doua pasiune a mea si putea sa fie si duin lumea sah-ului sau mai stiu eu...daca era un nume atat de mare precum Savage scriam cu siguranta despre el.Legendele merita,nu conteaza din ce domeniu sunt.Si un RIP nu va doare mana sa scrieti,fie ca o spuneti drept Rest in Peace sau Rock in Peace;)
RIP!

I was there!

Hell yeah!
Bine,nu ar fi fost nu stiu ce WrestleMania sau macar un house show reusit dar a fost wrestling,a fost atmosfera(ma rog,atmosfera facuta de tigani ce strigau "muie",da tot atmosfera se numeste),au fost melodii de intrare si cateva lumini(cica efecte speciale).Bine,s-au deschis usile mai tarziu si organizarea a fost de rahat da wrestleri macar si-au facut treaba.Nu imi mai simt gatul,palmele si degetele mijlocii dar macar am fost acolo.Nu pot spune ca m-am simtit bine incojurata de toate culorile posibile dar m-am simtit bine ca am putut sa fac si eu un gram de atmosfera pentru wrestlerii favoriti.
Imi cereti poze?Nu am...de ce?Pentru ca mi-am pierdut telefonul in multime,inca un minus pentru organizarea de rahat.Avand in vedere ca m-am trezit si eu sa cumpar bilete pe ultima suta de metrii am stat undeva la loja,un loc destul de bun avand in vedere ca vip'ul era arhi-populat de tarani galagiosi ce s-au urcat pe scaune(ma rog,la meciu' lu' Cena si eu eram pe gard:))).
Asa ca azi am avut o zi plina avand in vedere ca ieri nu am dormit deloc si m-am culcat la 4 dimineata,m-am trezit la 2 si a trebuit sa fac rost de un telefon(mai bun decat cel dinainte).Macar show'ul a inceput la ora fixa 20:30 si mare mi-a fost mirarea sa-l vad pe Josh Mathews prezentand si pe wrestlerii oficiali,ma asteptam la niste neexperimentati in tricouri cu dungi alb negre.Bine,Polivalenta nu a fost plina da' oricum au fost vreo 7-8 mii un numar la care nu ma asteptam avand in vedere ca traim in Romania.Dar hai sa revenim cu picioarele pe pamant si sa scoatem la iveala si partile mai...intunecate sa spunem a unui show de wrestling in tarisoara noastra.
Frate,mergi la un show de wrestling ca sa bagi in tine?Numai tiganii din fata mea au lasat 7 pungi si 4 sticle in urma.M-am crucit.Cred ca eu si cu maicamea(da,am fost cu maicamea:)))am fost singurele care am avut doar o sticla de apa,din care am baut 2 guri cand mi s-a uscat gatu de la atata urlat la propiu.
Bine,mai sunt muuulte nereguli sau imagini ce nu au nimic in comun cu un show de wrestling.Sala era ticsita la propiu si la figurat de pipite gen 50-40-50 imbracate ca niste sorcove care...nici pana in ziua de azi nu am inteles ce faceau acolo.Nu,nu au platit bilet si da,mai si sunt platite pentru simplul fapt ca urmareau un show de wrestling sprijinite cu popou' dezgolit de gard.Ma rog,aveau si ele un rost:dadeau din maini reprezentativ catre locurile pe care trebuie sa stam.Ca eu nu puteam sa-mi gasesc scaunu'.
A durat 2 ore jumate,ultimu' meci fiind cel dintre Randy Orton si John Cena Vs. The Miz si CM Punk.
Deci nu va pot explica cat de mandra m-am simtit cand m-am catarat pe gard(ma rog,strivita de alti 1000 de oameni,da nu conteaza eu eram pe gard:)))si strigam cu cea mai mare ura pe care am simtit-o vreodata "You suck" catre Miz care a inceput sa zbiere la mine ca Cena e naspa.
Inca sunt in extaz=))
Bine,am ajuns la premiu mult dorit si am pus mana(pe care nu o mai spal in veci,glumesc:)))pe Cena si Orton.Oricum a fost oarecum altceva sa vad o privire pierduta pe niste fete arhi-cunoscute ce vad alte zeci de mii de fete zilnic pe care nu le tin minte.Mi-a fost oarecum greu sa vad ca idolii mei(ma rog,din lumea wrestling'ului)au o privire pierduta pe fata,o privire trista,fapt ce m-a deschis ochii catre "celebritate".Plecat in totdeauna,azi in Romania maine in Anglia iar mai apoi in America,lume e in delir si le striga numele,fete pe care le tot vad in mod repetitiv dar nu le pot tine minte pentru ca urmeaza sa vada altele,arene pline si o viata lunga care este prea scurta,traita in turnee si departe de casa,de familie,niste mascarici(stiu,suna dur,si mie mi-e greu sa o zis dar nu este o jignire)ce isi joaca rolul de baieti duri in fiecare seara,fac publicul sa exalteze de fericire,inmoaie inimile catorva fatuci,se lasa atinsi de toata lumea,zambesc frumos si dau autografe,dar uite avantajul de a sta strvit pe grad,am reusit sa vad o anumita tristete in ochii lor si chiar daca au lumea la picioare si sunt "vedete" e greu,ma gandesc ca e al naibii de greu sa vrei sa ai o viata normala macar pentru o zi si sa nu poti sa fi astaltat de blitz'uri in continu si sa trebuiasca sa zambesti neconditionat si sa faci show'ul pentru ca seful sa fie fericit si tie sa-ti intre leafa lunara in buzunar.(aici nu m-am referit doar la wrestleri,dar am dat acest exemplu pentru ca -am vazut cu ochii mei,oricum pot sa-mi imaginez fara prea mari efortui ca e greu sa fi "star" in orice domeniu.)
Bine,sunt unii care stiu sa mascheze foarte bine si trebuie sa recunosc ca WWE'ul are niste cameramani exceptionali ce nu surprind nici odata frustrarea din ochii lor de "vedeta".
Ok,hai ca o dam pe psihologie si de aici nu mai e decat un pas pana la depresie:))si nu vrem asta.Chiar daca am descoperit si "fata nevazuta" a celebritatii trebuie sa recunosc ca ar fi extraordinar sa fiu in locul unui wrestler macar pentru o zi...visez si eu,e pe gratis.
Ma minunez cand vad diferite comentarii referitoare la show'ul de aseara gen "Ii felicit pe organizatori,au fost multe pancarde si scandari pentru Cena si Orton."
Pai si ce legatura are asta cu organizatori?:|Ca a strigat lumea pentru cei mai buni din companie(ma rog,din generatiile lor)?
Oricum,pentru mine wrestling'ul ramane ceva mai mult decat un sport,ramane o chestie televizata si arhi-cunoscuta cu un loc special in sufletul meu si ramane o prima pasiune fiind o chestie pe care o urmaresc de pe la 5 ani,ma rog atunci ocazional acum mereu.Nimeni nu poate comenta de pe margine despre ce se intample inauntru,e un show,e mai mult decat un sport unt emotii si suspans,pentu multa lumea wrestling'ul a trecut de mult de rang'ul de sport si daca stiti cum a inceput totul,compania,veteranii acestui fenomen va veti da seama de ce.
Oricum,eu declar pe propia raspundere ca fara apa,aer,rock,wrestling(bine nu mai zis familie,catel ca se lungeste prea mult lista:)))pleata si Slash nu as putea sa mai zambesc.Ma rog,e muuult mai lunga lista da astea's vitale(pentru mine)v-oi imbuiba eu creierele intr-o zi si cu ce imi place mie dar momentan aceasta postare e dedicata primei mele pasiuni si show'ului de aseara.

Melodia zilei:Alter Bridge-Metalingus:

Dupa mine este cea mai buna melodie de intrare din WWE si reprezinta intru totul stilul rebel(sa-i spunem)a lui Edge.
E...o melodie plina de suflet,cu coperta albumul de pe care face parte atat de sugestiva,pentru mine Alter Bridge este una din trupele rock "tinere" ce inca mai pot exprima ceva.
Nu doar galagia facuta de instrumente,au acel sentiment de care majoritatea oamenilor care asculta rock(bine,o fac doar ca sa se indeparteze de turma de oi ce asculta manele si pentru a se simti "jmekery").
Parerea mea:
Apreciez in special aceata melodie pentru ca are acel ceva ce leaga wrestling'ul cu rock'ul.O legatura ce a jucat in rol important vis-a-vis de gusturile mele in materie de muzica.Te agndesti la rock "tanar" si spui Green day,Nickelback,Muse etc...multi oameni omit trupe precum Alter Bridge doar pentru ca nu sunt apreciate la adevarata lor valoare.Na...ce mai e apreciat in ziua de azi la adevarata lui valoare?
Cand ma refer la muzica buna,eu una stiu ca nimic.
Versuri:
I've been defeated and brought down
Dropped to my knees when hope ran out
The time has come to change my ways

On this day I see clearly everything has come to life
A bitter place and a broken dream
And we'll leave it all, leave it all behind

I'll never long for what might have been
Regret won't waste my life again
I won't look back
I'll fight to remain:

On this day I see clearly everything has come to life
A bitter place and a broken dream
And we'll leave it all, leave it all behind

On this day its so real to me
Everything has come to life
Another chance to chase a dream
Another chance to feel
Chance to feel alive

Fear will kill me, all I could be
Lift these sorrows
Let me breathe, could you set me free
Could you set me free

On this day I see clearly everything has come to life
A bitter place and a broken dream
And we'll leave it all behind
On this day its so real to me
Everything has come to life
Another chance to chase a dream
Another chance to feel
Chance to feel alive