25 de la moartea lui Cliff Burton,amintirea metal'ului classic moare odata cu el...

Pentru multi "Metallica" s-a terminat odata cu plecarea lui Mustaine,pentru mine si multi altii odata cu moartea unuia dintre cei mai legendari bassisti din istoria rock'ului,Cliff Burton.
A fost un moment de cumpana in ceea ce privea trupa,noaptea din 26 spre 27 Septembrie 1986 a fost o piatra de incercare pentru una dintre cele mai influente trupe si un adevarat soc pentru mai toata industria muzicala ale acelor vremuri.
Putem vorbii despre orice legat de Cliff,modul de a percepe muzica,aspectul,parul roscat,bass'ul semnatura sau prezenta scenica ce nu poate fi omisa,oricare dintre aceste elemente au devenit legendare odata cu timpul si Cliff a devenit un model de "bassist classic" pentru oricine stie cate ceva despre heavy metal.

In seara de 26 Septembrie 1986,trupa se afla in turneul de promovare a albumului Master of puppets,in Europa.
Cliff si Kirk au avut o disputa cu vedere la patul in care vor dormii,amandoi voiau patul din partea de spate a autocarului.
Kirk a venit cu ideea de a trage o carte,cel ce va trage cartea cea mai mare va lua patul din spate,Cliff a tras asul,cea mai mare carte si astfel avea sa doarma pe patul din spate.
A fost o noapte sepcifica trupei,cu mult alcool si putin somn,fapt pentru care Cliff a reusit sa adorma abia spre dimineata...nu peste mult timp soferul pierde controlul autocarului si acesta se rastoarna intr-un sat din sudul Suediei.Toti au reusit sa se salveze,mai putin Burton care a ramas blocat sub autobuz.Datorita faptului ca dormea in partea din spate,acesta a plonjat prin geam si a fost cel mai predispus la a ramane blocat.In timp ce Lars suna dupa ajutor,James si-a indreptat atentia catre soferul autocarului pe care l-a acuzat cum ca ar fi beat,acesta s-a aparat spunand ca totul s-a intamplat din cauza poleiului si vizibilitatii scazute,acesta a plecat pe autostrada in sosete si chiloti pentru a se convinge daca exista vreo urma de polei.Intre timp o macara ajunsese la locul accidentului pentru a ridica masina de pe Burton,care inca mai respira,dupa o incercare nereusita de a ridica autobuzul,macaraua il scapa peste el.
Abia acum Cliff murise.
Hetfield a mers pe o bucata mare de drum,fara nici un rost se pare,nu era urma de polei sau vreme rea,cand s-a intors la locul accidentului a suferit un adevarat soc.
Decesul fusese confirmat si toti cei prezenti in autocar(atat membri trupei cat si sunetisti,cameramani,luministi etc etc)era pur si simplu deprimati.
A doua zi,Lars si James s-au trezit si l-au vazut pe Kirk in fata hotelului plangand si tipand dupa Cliff "Why God,why?".
Au iesit si ei in fata cladirii si au inceput sa planga.
La inmormantare trupa a cantat "Orion" iar pe piatra de mormant au fost scrise versurile "Cannot the Kingdom of Salvation take me home."din cantecul "To Live is to Die".

Prima melodia Metallica pe care am ascultat-o a fost "Orion",un instrumental perfect ce a ramas in sufletul meu ca "cea mai marcanta melodie Metallica",aceea Metallica ce a creeat capodopere ca Master of Puppets sau Ride the lightning,albume in care componenta Metallica era cea originala(ma rog,cu cateva execeptii),albume de pe care face parte Cliff,singurul bassist Metallica(in opinia mea).
Si desi au urmat albume ca ...And justice for all sau Metallica(Black album)(urmatoarele 2 dupa moartea lui Cliff),Metallica nu va mai fi niciodata la fel,si odata cu Black Album ce a bifat una dintre cele mai "marcante" si cunoscute melodii ale rock'ului,"Nothing else matters" nu a mai urmat nimic bun din partea acestei trupe si tind' sa cred ca in cele 2 albume "spiritul" lui Cliff Burton inca si-a pus ampremnta pe fiecare melodie.

Si desi am folosit cuvantul "moarte",unul probabil prea greu pentru legende(nu conteaza din ce domeniu),noi stim sigur ca legendele nu mor,ceea ce i-a facut "legendari" ramane,si cum multi au spus,nu conteaza persoana lor ci muzica pe care au creeat-o(sau orice au creeat ei,referitor la orice domeniu).

Keep rockin' up there,master!