Incep prin a spune ca nu am fost niciodata un elev stralucit.Eram pasionata inca de mica de toata latura artistica a scolii,orele de desen,muzica si romana fiind punctele mele forte si cele ce imi mai salvau cat de cat media.Mai tarziu engleza si istoria mi-au devenit si ele aliate.In ultimul an de gimnaziu notele au scazut simtitor tragand toate celelalte medii in jos si implicit media de intrare la liceu.Dupa mai multe incercari nereusite de a intra la liceul de arta,ba sectiunea muzica(voce) ba arte plastice si dupa mai multe usi trantite in nas datorita pilelor m-am reprofilat pe filologie,orele de matematica(mai ales) reducandu-se simtitor de la 8 la 2(da,aveam saptamani in care faceam chiar si 8 ore stimata noastra diriginta fiind profesoara de matematica).In final am reusit sa intru la un liceu mediu,al 4’lea cel mai bun din Bacau cu o medie de 7.92 si o spun cu toata mandria,onestitatea si modestia de care abuzez in mod curent.
Dupa aproape 3 luni de scris numai la taste si o perioada a examenelor in care am slabit 5 kile si am pierdut 15.000 de neuroni din cauza stresului,creierul si modul de a scrie de mana mi s-au atrofiat ingrozitor momentul ametitor in care avea sa iau contact cu noul colectiv,profesori,liceu si...pitipoance a venit ca un pumn intre ochi.Desi nu am dormit mai deloc cu o noapte inainte fiind destul de “intrebatoare”(emotionata e prea mult)fata de ce avea sa vina,primul contact cu curtea liceului prin care ma perindasem de atatea ori pentru a ma “acomoda”,plina fiind acum de toate lighioanele pe tocuri de 15 si motate mai ceva ca pe cuburile bine sclipitoare din Bamboo,acea “prima intalnire” a fost una jalnica,cel putin din punctul meu de vedere,primele secunde au fost ingrijoratoare,devenind din ce in ce mai bune odata cu aparitia soarelui.Dupa ce am reusit sa ne adunam cat de cat intr-un colt toata clasa a 9-a F,descrierile fiind facute pe mess sau prin intermediul facebook’ului,lucrurile au venit de la sine.
Programul “artistic” a inceput destul de greu cu niste boxe care ori mancasera prea multa fasole ori voiau ca eu sa mor de inima scotand niste sunete mai mult decat bizare.A continuat in aceiasi nota cu o organizare de doi bani ruginiti fiind rugati sa ne mutam pe terenul de sport.Surprinzator,dupa vreo 20 de minute de sir indian jumate spoiti pe pereti jumate calcati in picioare am ajuns la destinatia care daca avea o gaura in gardul de plasa ar fi fost perfect.Demonstratia absolut incantatoare a continuat cu prezenta unui filfizon de la primarie care ne spunea cat de boi suntem(chiar asa a zis)si cu un popa nebun care tinea mortis sa ma imputa in ultimul hal.Patrioti pana la prima bere,ne-am apucat sa cantam(ascultam) imnul Romaniei,obicei care mi se pare mai mult decat cretin.Mi se pare normal ca imnul tarii sa fie cantat atunci cand reprezentatii acestei tari(nu sunt prea sigura de acest ultim cuvant)reusesc sa aduca pe culmile gloriei Romania intr-o competitie internationala sau la orice alt tip de manifestare oficiala,deschiderea anului scolar fiind in mod normal acompaniat de...imnul scolii.Putem spune insa ca cele cateva minute de imn nu au fost atat de groaznice,imnul in sine fiind o compozitie pe care o suport cu stoicism inca din clasa intai,momentul de tensiune maxima a fost atins atunci cand un mai prea sfant popa libidinos cu resturi de paine si mustar in barba a inceput sa arda maruntaie de baba in fata mea,eu “desteapta”(da,cu ghilimele) fiind bagandu-ma cat mai in fata.Si daca tacamul nu era deja mult prea complet,langa curvarul convertit in sfant s-a afisat si un paduche care mi-a tipat in creieri celebra fraza “Doamne milueieste!” de 500.000 de mii de ori.Doamne,te rog,milueieste-i dracu’ odata ca o sa cedez nervos.Nu cred ca mai e nevoie sa declar public ca ma dezgusta toate aceste “ritualuri” de numai ei stiu ce,cica sfintire din cate am inteles.Sfant de ce?O cladire verde(da,liceul meu e de un verde neon menit sa te tampeasca)sau orice alt obiect asupra caruia un popa libidinos imi asterne maruntaiele de baba moarta si arsa devine sfant?O usa,o pereche de izmene,o cratita,ma-ta,un perete,orice?Si pot intelege asta,romanul de rand avand creierul bine strans intr-o cutie de chibrituri stand sub stigmatul de “credincios”,dar in fiecare an?Ok,ai sfintit naibii cladirea cand s-a terminat constructia ei,da’ nu in fiecare an,ca nu devina tot mai sfanta de la an la an daca un cretin cu sutana la 30 de grade vine si o impute.Si de ce pe mine?De ce pe noi?Da dracu’ cu babe moarte pe mine daca iti cer,nu venii in fata mea si imi baga in nas toate putorile tale ca pe bune daca ma incanta.
Trecand intr-un final peste toate aceste momente absolut penibile,ajungem in sfarsit la momentul in care ne sunt prezentati dirigintii,eu una fiind mai mult decat placut surprinsa sa vad ca a noastra “calauza” pentru un an va fii o profesoara de engleza ce parea destupata la prima vedere,tanara si mai mereu zambitoare,lucru care m-a incantat.Relatiile de prietenie s-au format repede,atat cu cele 20 si ceva de fete cat si cu cei 3 baieti,devenind in doar cateva ore un adevarat colectiv,cel putin din perespectiva mea.Se pare ca aventura numita “liceu” a inceput si sper ca va devenii din ce in ce mai interesanta in fiecare zi,fiind pregatita moral pentru orice fel de prostie omeneasca manifestata in diferite moduri:)).
Ei bine,cum a fost la voi prima zi de scoala(liceu) din acest an?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu