Unul dintre cei mai buni
chitaristi din toate timpurile,fondator al probabil celei mai bune trupe de
heavy metal si inventatorul unui gen muzical,Tony Iommi are profilul unui
artist desavarsit,putini oameni(in cazul de fata “om” e cam prea putin
spus)reusind sa indeplineasca toate “conditiile” pentru a fi un artist
desavarsit.Putini dintre noii ar putea realiza intr-o viata tot ce a realizat
Iommi pana azi,dar probabil niciunul intre noi nu ar putea devenii un maestru
al chitarii cu varfurile degetelor taiate.Iommi este cu adevarat imaginea
reusitei si “logo’ul” frazei “Hai ca poti!”,povestea lui e cu adevarat una care
da toate ipotezele peste cap si ne arata ca da,chiar se poate,povestea lui ne
demonstreaza ca poti fi mai mult decat un chitarist fara varfurile de la doua
degete,lucru care pentru foarte multi,chiar si in teorie e sinonim cu
imposibilul.
Pe cand avea 17 ani a fost
implicat intr-un accident industrial la fabrica de metale la care muncea.Ironia
face ca accidentul sa aiba loc chiar in ultima zi de munca,vrand sa se dedice
in totalitate muzicii,in urma acestuia,Iommi pierde varful inelarului si
degetului mijlociu de la mana dreapta.Seful lui,care stia de pasiunea sa pentru
muzica si “serviciul” dintr-un club de noapte in care canta si pentru care a
renuntat la postul lui la fabrica l-a incurajat sa mearga mai departe,din
fericire pentru noi,amatorii de heavy metal de acum si pentru muzica in
general,acesta l-a ascultat si a continuat sa cante,in prima faza tot pe partea
dreapta,facandu-si singur niste asa-zise protectii pentru degete dintr-o
combinatie de plastic topit si sapun lichid pe care o baga in niste inelare mai
apoi acoperite cu piele pentru o mai buna aderenta.Mai apoi si-a dat seama ca e
imposibil sa canta cu mana dreapta si a reusit sa invete sa cante cu mana
stanga,lucru care l-a mobilizat si mai mult sa faca cariera,lucru pe care l-a
facut la puterea a 10’a.A inceput sa-si acordeze chitara cu corzi mai usoare
care sa nu-i afecteze degetele,de obicei corzi pentru banjo,acum acele proteze
pentru degete fiind facute la comanda(evident),doua dintre ele devenind de
colectie.
Probabil daca accidentul din
aceea zi nu ar fi avut loc,Black Sabbath nu ar fi avut niciodata un sound atat
de...Black Sabbath si Iommi nu ar mai fi revolutionat si reinventat un intreg
gen muzical.Datorita durerii pe care o simtea cand canta in E,acesta a fost
nevoit sa treaca la C#,aceasta schimbare dand melodiilor trupei un aer si mai
“intunecat”.Povestile din spatele albumului de debut al trupei cu acelasi nume
sunt multe,iar aerul sumbru al melodiilor provine din multe cauze,una din ele
fiind bugetul redus si inregistrarilor live cu toate oscilatiile de volum si
celelalte,cealalta fiind insa trecerea cu un acord mai jos in cheia sol bemol a
chitarii lui Iommi dand melodiilor un aer chiar si mai straniu.Joel
McIver,scriitorul cartii Justice for All:The Truth about Metallica si redactor
general record Collector a spus despre Black Sabbath(albumul) “Sorbiti din cupa
aceasta amara,cu gustul ei intunecat si aburii otraviti ai
introspectiei:este,cu adevarat primul album heavy metal din istoria muzicii.”
Uneori ai nevoie de un hop care
pare de netrecut pentru a devenii invincibil,revolutionar,veteran al muzicii de
calitate si inventator al unui gen muzical,toate acestea se regasesc in Tony
Iommi,in viziunea mea singurul chitarist care are toate datele pentru a fi
“desavarsit” si unul din putinii muzicieni(din nou,prea putin spus)care chiar
merita titulatura de “veteran”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu