Sex,Drugs and Rock N’Roll:Gloria,decaderea si viata pe scena muzicala din New York’ul anilor ’80.Wendy O’Williams,regina Punk-Rock’ului si aparitiile sale presarate cu frisca si banda adeziva

Anii ’80 au reprezentat pentru scena muzicala o perioada de declin pentru unii,o perioada de progres enorm pentru altii.Scena nu mai era doar locul in care se desfasurau simple concerte,acum fiecare artist avea personajul sau de scena si pentru a redevenii la adevarata sa “fata” trebuia sa dea jos cateva straturi bune de machiaj,costumatiile sclipitoare,sangele fals,vopseaua sau...banda adeziva.Fiecare incerca sa creeze un peronsaj cat mai departe de imaginea celuilalt,dupa parerea mea fiind doar o chestiune de “cine a aparut primul”,originalitatea fiind la ea acasa in aceea perioada.Partea masculina a reusit sa se transpuna destul de bine in personaje cat mai diferite,femeile insa au ramas la imaginea de “rebele” si atat,aspectul classic cu parul scurt,creasta,rase sau lung,tapat si vopsit,pantalonii de piele si tocurile inalte care la faceau sa arate senzational si un machiaj cat mai normal.Ei bine,undeva acolo o femeie cel putin iesita din tipare a vrut sa faca altceva,ceva mai mult,sa aduca acea inovatie de “stage persona” si in randul sexului frumos,intr-o maniera proprie si de cele mai multe ori interpretata drept “vulgara” sau “mult prea sexy”.Wendy Orleans Williams pe numele sau adevarati,Wendy O’Williams pentru fani sau simpli privitori de frumos a fost una din primele reprezentate a femeilor care a adus si “altceva” sub lumina reflectoarelor.De cele mai multe ori dus spre zona pornografica,ce-i drept,dar asta era si scopul,nu?Intr-o perioada in care toate trupele de baieti cantau despre cum vor sa aiba toate fetele frumoase si tot alcool’ul din oras,Wendy a incercat sa creeze acea imagine de “poti privii dar nu poti avea”,in viziunea unora a reusit,in viziunea altora a creeat o imagine de prostituata imbatranita prematur,in viziunea mea e femeiea cu cea mai perfecta creasta din istorie si cu o prezenta scenica pe care,indirect datoria nepromovarii atat de mari,multe cantarete “autohtone” o copiaza pentru simplul fapt ca a devenit un adevarat simbol de putere sexuala si feminitate si ea dusa la extrem cateodata.

Wendy s-a nascut pe 28 May 1949 in New York.Evolutia sa din copilarie catre adolescenta si prima parte a acesteia nu a dat nimenui de banuit ca va devenii una dintre cele mai controversate prezente feminine de pe scena muzicii rock.Pasionata de muzica inca de mica,ea a inceput sa studieze clarinetul la scoala de muzica Eastman.La 16 ani a renuntat la scoala si a plecat spre Colorado,apoi a plecat spre Florida pentru ca,intr-un final sa ajunga in Europa unde a devenit bucatar la Londra,iar mai apoi a dansat cu o trupa de fete.Periplul a luat sfarsit cand,in ’76 intoarsa la New York l-a cunoscut pe Rod Swenson(absolvent al scolii de actorie) ca doi ani mai tarziu sa formeze The Plasmatics.Intre cei doi era mai mult decat o relatie profesionala si asta era evident,Swenson,mare amator in cautarea noilor talente,dupa ce a lucrat cu trupe mai putin cunoscute la acea vreme ca Ramones sau The Dead Boys,avea nevoie de o noua rampa de lansare si Wendy era omul potrivit la locul potrivit.Cautarile pentru

 instrumentisti au inceput imediat si in ’78 The Plasmatics au avut prima aparitie live pe scena la CBGB,aparitie ce avea sa devina mai tarziu una dintre cele mai importante de acolo.Pe atunci nu aveau inca o imagine bine definita si Wendy nu aparea pe scena acoperota de o pereche minuscula de bikini si banda adeziva sau doar frisca,2 ani mai tarziu,insa,lucrurile au recidivat,fiind arestata de 5 ori pentru ca a stimulat sexul pe scena si de 2 ori pentru ca a venit acoperita doar in

frisca,banda adeziva fiind o alternativa pentru ca politia nu o lasa sa vina cu sanii goi.In timpul unui concert din Londra,unul din organizatorii concertului care o gaseau pe Wendy mult prea vulgara a obligat-o sa-si acopere sanii,aceasta a refuzat si pana la urma a sfarsit concertand cu sanii acoperiti de vopsea neagra.Plasmatics erau cu singura una din pricipalele atractii ale circului cunoscut drept “scena muzicala din New York”si au devenit usor una dintre cele mai bune trupe Punk-Rock ale decadei,pentru multi fiind socant faptul ca o femeie a fost “creierul” intregii operatiuni,si tot acestia sustinand ca datorita sanilor ei The Plasmatics au ajuns atat de sus,atat de sus incat si azi multi compara The Ramones cu Sex Pistols iar cele doua cu The Plasmatics.Dupa ce a renuntat la viata alaturi de trupa ce a consacrat-o,a lansat un album solo al carui producator a fost Gene Simmons,a aparut in cateva emisiuni TV,a jucat intr-un film cu iz de film porno si s-a declarat nemultumita de rolul ei in Reform School Girls.In ’91,Wendy a renuntat de tot la nebunia de pe scena,aparitiile imbibate in alcool si frisca si s-a retras in Connecticut impreuna cu Rod Swenson care s-a dovedit a fi singura persoana care a ramas cu ea pana la sfarsit.Nu multi stiu ca Wendy a fost o vegetariana convinsa si ca mai toata viata ei a luptat pentru drepturile animalelor.

In ’93,Wendy a incercat pentru prima data sa-si i-a viata dupa ce si-a infipt un cutit de bucatarie in piept,surprinzator asta nu i-a cauzat decat o sagenrare puternica,fiind in stare sa il sune pe Swenson pentru ai spune sa o duca la spital.4 ani mai tarziu gandurile de sinucidere au revenit,aceasta luand o supradoza de efedrina,si de data asta fiind salvata de Swenson care a dus-o la spital unde i s-au facut spalaturi stomacale.Pe 6 Aprilie 1998,Wendy a reusit intr-un final sa-si puna capat zilelor,s-a impuscat in padurea din spatele casei.Acela care a gasit-o a fost si de aceasta data Swenson caruia ii lasa-se un bilet si o scrisoare in care ii spunea cat de mult il iubeste.Wendy a murit la varsta de 48 de ani.

As putea spune multe despre artistii care au comis sinucideri si tot nu as spune tot ce am in minte pentru ca fiecare poveste e diferita,fiecare dintre noi are momentele sale de glorie si decadere,Wendy e exemplul cel mai concret de viata traita “la maxim” si nu neaparat pentru ca asta vrem ci pentru ca asta credem ca vrem,pentru ca ti se pare extraodinar fiecare moment petrecut pe scena si cand ajungi acasa nu mai stii care dintre cele doua persoane esti,tu,sau personajul nebun care se dezlantuie pe scena in sanii goi?La un moment dat ajungi sa nu mai poti fizic sa faci asta si inca sa mai vrei,si sa ajungi sa canti in fata oglinzii din baie dupa ce o viata intreaga ai facut-o in fata miilor de fani poate fi de nesuportat pentru unii,cum a fost si cazul ei(dupa parerea mea).Desi in jurul ei s-a creeat o imagine de femeie usoara si la prima vedere asta pare,trecand peste calitatile vocale,artistice si actoricesti,noi nu vom stii niciodata cum a fost ea intr-adevar,cum nu vom stii niciodata cum e intr-adevar o persoana care ni se arata pe scena asa cum vrea(sunt rare cazurile)sau asa cum ii se spune sa fie,iar atunci cand prestatiile live sunt imbibate cu alcool si calmante cu siguranta nu iti poti amintii mare lucru.Pentru mine Wendy ramane,pe langa Joan Jett,Lita Ford si alte cateva nume de regine ale rock’ului care au avut o imagine mai “potolita” ce-i drept,o repreznetata a sexului frumos ce si-a indeplinit misiunea,a spus ce a a vut de a spus,fiecare o face in felul ei,ea a ales sa o faca asa si a devenit una din singurele femei din industria punk,ceea ce e al naibii de greu de realizat,lucru pentru care are toata admiratia mea.Ironia face ca in perioada de glorie sa cante “Legends never die”,acum noi putem spune asta,legendele cu siguranta nu mor niciodata.