La aproape 5 luni de la
lansarea unuia dintre cele mai bune albume ale acestui an m-am hotarat sa fac
si un review,in acea perioada fiind inca contrariata in legatura cu prezenta
lui Myles Kennedy alaturi de Slash,cand am vazut ca au lansat si un album
impreuna fiind aproape de o criza.Dupa cum stiti(daca sunteti de ceva timp pe
aici)am avut o mare problema cu orice colaborare a avut-o Slash dupa Guns
N’Roses,pe Scott Weiland avand inca o mare pata,si da,am avut mult timp
parerea(absolut gresita)in legatura cu distrugerea trupei Guns N’Roses si
partea de vina a lui Slash in toata povestea asta,o lunga perioada de timp
simtit repulsie totala cand o noua colaborare era anuntata.Acum imi dau seama
de cat de gresita era mentalitatea pe care am avut-o,ce voce are Myles
Kennedy(si nu numai:-“),cum fiecare colaborare dintre cei doi de acum inainte
va fi epocala si cum Slash ramane una dintre cele mai marcante figuri muzicale
pana la moarte,fiind poate singurul personaj din industrie care a revenit de
atatea ori.Ar trebui sa il numim “Phoenix”.
Anyway,trecand peste toate
discutiile absolut neinteresante despre ce parere am eu fata de orice,hai sa ne
indreptam din nou spre o discutie care are parerea mea in prim plan(asta a sunat
tare tamp,nu?Ehh,va obisnuiti voi.)Cred ca acesta e al doilea review al unui
album pe care il fac in cei aproape 2 ani de bloggin,primul review fiind pentru
Truth about love-Pink,acum aproape un an am mai facut si un review pentru un
top facut de revista Guitar World,cu aceasta ocazie vreau sa va anunt ca de
acum inainte,in decursul unui an vor tot aparea review’uri ale diferitelor
albume lansate...in acel an,evident.Mai devreme sau mai tarziu,oricum voi
incerca sa le fac imediat ce au fost lansate.Nu cred ca mai e nevoie sa
preciezez ca ma refer doar sa artistii de calitate,nu va ganditi ca daca mai
lanseaza Nicki Minaj un sextape sub pseudonimul de album ii voi face un review.
Apocalyptic love:
Incerc pe cat posibil sa nu
ascult melodia in timp ce scriu asta,la fiecare nota,acord de chitara,ahh la
naiba,in fiecare secunda din cantec imi vin alte 10 randuri de descriere in
cap.E o combinatie intre vremurile bune din mijlocul anilor ’80 a trupei Guns
N’Roses,are acea energie de care industria rock avea nevoie in general,vocea
lui Myles e geniala si atunci cand ridica note inalte si atunci cand melodia
incetineste iar de chitarist nu cred ca mai e nevoie sa vorbim.Imi place ca
atunci cand ascult o melodie aceasta sa ma duca cu gandul la minutele in care a
fost inregistrata,la acea atmosfera din studio,imi place de asemenea sa aud
acel inceput “imperfect” si sfarsitul cand se identifica o voce care aparent nu
trebuia sa fie acolo,poate parea exagerat da “Apocalyptic love” mi se pare cu
adevarat un cantec perfect,cel putin acum,in timp ce o ascult(nu m-am putut
abtine)nu i-am gasit nicio pata si nu mai vreau sa caut.Si daca credeati ca nu
veti mai auzii un cantec rock bun niciodata,ei bine...Ladies and
gentlemans,Slash!
One last thrill
Mi-am promis pe cat posibil sa
nu amintesc de Guns N’Roses cand voi face acest review da’ pur si simplu nu pot
cand vad o combinatie atat de evidenta intre “Don’t damn me”,”Nightrain” si
notele pe care le atingea Axl in perioada de glorie recreate atat de bine de
Myles care le interpreteaza parca ceva mai corect(ok,nu ma injurati) si daca ma
puteti privii in ochi si sa-mi spuneti ca primele 19 secunde din cantec nu va
aduc aminte de cel putin 3 melodii din repertoriul Guns N’Roses atunci va spun
ca purtati asa numitele “urechi” degeaba.
Standing in the
sun
Ok,am inteles,Myles chiar isi
poate folosii vocea pentru a canta orice si o face al naibii de bine.Niciodata
nu am fost buna in a alege un “cel mai bun”(ironic pentru cineva care face
top’uri saptamanale,nu?)dar pot spune ca “Standing in the sun” are cu
adevaratde toate si daca de “Apocalyptic love” am spus ca e perfect,de acesta
spun ca e altceva,ceva ce nu multi artisti au tupeul sa incerce pentru ca,in
cazul lor ar iesii o varza,prea multe elemente diferite combinate gresit nu dau
niciodata ceva macar aproape de “bine”.Nu stiu inca la ce categorie sa il
bag,balada nu e,cantec de dragoste nu e,genul acela care sa-ti ridice moralul
nu e,parca nici nu mai conteaza cand un cantec e atat de bun ce “fel” e,niciun
proiect marca Slash nu e facut sa fie in tipare.
You’re a lie
Cu siguranta riff’ul acela imi
va ramane mult timp in minte.
Inca incerc sa-mi dau seama de
ce Kennedy imi aduce aminte de Mick Jagger aici.”You’re a lie” e genul de
cantec cu genul de solo la care te astepti sa rezulte dintr-o asa
colaborare,sau per total ceva de genu’ dintr-o colaborare pe care isi lasa
amprenta Slash,are exact genul de sound,versuri si mesaj care il reprezinta cel
mai bine.Parca imi aduce putin aminte de “Beautiful Dangerous”,faptul ca Fergie
sau oricare alta fufa transformata peste noapte in “rock star” doar pentru ca
ia o chitara intre picioare nu face parte din peisaj nu poate decat sa ma
bucure,nu ar fi facut decat sa strice bunatate de cantec si sa produca o
erectie mica in izmenele alora cu mintea inca necoapta care cred ca au dat de
nemurire daca au ascultat un album rock fara sa se urce pe casa.
No more heroes
Nu stiu de ce de fiecare data
cand fac un review am tendinta de a compara artistii sau melodiile pe care le
“comentez” cu altele,discutand doar calitatea acestora care,in cazul de fata
este evidenta fiindu-mi mult prea greu.Ar trebui sa spun acelasi lucru la
infinit,toate-s bune,n-am ce face.
Imi place in special refrenul
la acesta si modul in care abordeaza Myles notele dupa solo’ul de chitara,mereu
mi-au placut trecerile de genul,de la un solo exploziv(chiar daca nu asta era
intentia-Slash nu poate face decat solo’uri explozive)la o voce joasa,parca
menita sa te readuca cu picioarele pe pamant.Mi se pare o combinatie intre
cantecele bune Maroon 5 si cateva bucati de pe acest album.
Halo
Nu stiu daca aceasta stagnare
care se simte in toate proiectele lui Slash dupa ce a plecat din GN’R se
datoreaza comoditatii sau fricii de a incerca ceva nou,ceva nou pentru fani mai
ales,dar cred cu tarie ca ar trebui sa treaca peste si sa incerce si altceva.Se
simte clar influenta din acea perioada in mai toate cantecele de pe acest
album.Energia cu care canta Slash la chitara si modul in care o manuieste nu se
vor schimba decat daca ii va fi taiata o mana dar nu inteleg de ce se forteaza
Kennedy in halu’ asta sa atinga note care clar nu fac parte din registrul
lui.Desi are o voce flexibila,mult mai flexibila decat a lui Axl el tot incerca
sa cante ceva ce nu ii apartine si le poate atinge fara probleme dar se vede
clar ca nu se simte tocmai bine.Probabil voi mai face comparatii intre
cantecele ce urmeaza pe acest album si alte melodii din repertoriul Guns
N’Roses,dar cu siguranta “Halo” ma duce cu gandul cel mai mult la acea
perioada,voce,chitara,tot,absolut tot imi aduce aminte de Guns N’Roses’ul
anilor ’80.Lucru care nu m-a deranjat pana la un punct,sa (re)pui in scena una
dintre cele mai legendare trupe ale tuturor timpurilor cu alti instrumentisti
si alta voce imi arata clar ca Slash,singurul din varianta originala a fost
pana la urma sufletul GN’R,dar cum ziceam,toate au o limita si chiar daca imi
doream cu ardoare sa mai aud cantece ca acelea al naibii de bune din perioada
de aur a trupei acum parca ma astept la ceva mai mult din partea lui Slash si
sper ca la al doilea album cu Kennedy sa abordeze si altfel de melodii si sa
nu-i fie teama sa expeimenteze ceva mai mult.
We will roam
Pana la acest cantec pot spune
ca toata energia a fost lasata la inceputul albumului.Imi place,n-avea cum sa
nu-mi placa dar parca ma asteptam la ceva mai mult.Puteti fii fericiti in
schimb ca nu mai am nimic de comentat fata de asemanarile cu alte cantece GN’R.
Anastasia:
Multi spun ca “Anastasia” e cel
mai bun cantec de pe album si in momentul de fata nu i-as putea contrazice cu
dovezi concrete.Ador trecerea de la o “balada indusa” de la inceputul
cantecului(tot la fel de mult apreciez si faptul ca ma asteptam la o balada
doar dupa cateva secunde de chitara.Da,asta e Slash)
la acel ritm alert,oarecum misterios care se pregateste parca sa ne
spuna o poveste.Chitara in general e demetiala in cantecul asta,apreciez faptul
ca Myles canta in sfarsit cum vrea muschiu’ lui si nu mai incerca sa imite un
Axl cu calitati vocale date disparute de mult si ador solo’ul de aproape 2 minute
de la sfarsitul cantecului.
Not for me
Iar acum cand nu mai speram la
o balada dau de o chitara “grava” de un Myles Kennedy profund si de un solo
absolut genial(cred ca voi cauta mult si bine un solo prost facut de Slash).Imi
place sa aud versuri ca “Cocaine lies” sau “Whiskey thrills”,elemente des
intalnite in cantecele anilor ‘80(nicio referire la Guns N’Roses)menite mai
ales sa creeze o controversa iar mai apoi sa atraga atentia asupra versurilor
in general,”cocaina” si “whiskey” nefiind folosite cu sensul propriu,imi place
ca din cele 9 melodii pe care le-am ascultat pana acum de pe acest album una e
balada si sper din tot sufletul sa scoata si un videoclip pentru acest cantec.
Bad Rain
Melodia e buna,nimic mai
mult.Acum hai sa trecem la videoclip;
Vad ca Slash e mare amator de
videoclip’uri animate in ultima vreme,idee care nu stiu in ce masura imi
surade,dar vazand ca duduia care ramane pana la urma in silicoanele goale
seamana leit cu nevasta-sa(cu vreo 25 de kile mai putin)parca inteleg de ce nu a
facut un videoclip “real” ca doar nu era sa o puna pe respectabila doamna sa
dea din toate alea(asa ceva chiar nu voiam sa vad).Povestea cred ca e destul de
evidenta deci comentariile ar fi de prisos iar apartia unui afis cu GN’R iiin
primele 5 secunde cred ca e si ea discutabila(sau nu?).
Hard & Fast
Daca mai aud un cantec pe acest
album care sa semenea leit cu alte 3 Guns N’Roses ma revolt(ca n-as fi deja).Nu
iti trebuie o ureche muzicala de expert sa-ti dai seama de asemanarile absolut
evidente si o spun din nou,pentru a n’spea oara,nu imi displace doar ca vreau
sa aud altceva,vreau sa aud un material discografic sub semnatura lui Slash
care il scoate din acea monotonie,vreau sa vad ca nu ii este frica sa treaca de
acea perioada si sa faca poate ceva mai mult decat Guns N’Roses.
Far and away
Prima balada “cu acte in
regula” si ma bucur sa aud si o balada,ajungand la penultima melodie nu mai
speram la un cantec lent.Nu pot spune ca imi displace ceva la acest cantec si
puteti spune ca ma opresc aici cu comentatul din cauza lipsei de interes...da’
serios acum,voi ce ati mai zice?E al naibii de bun,solo’urile lui Slash nu pot
fi comentate si Kennedy are o voce atat de flexibila incat daca nu ai stii ca
el canta pe intreg albumul ai putea spune cu usurinta ca sunt cel putin 5
persoane care interpreteaza melodiile.
Shots Fired
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu