Se afișează postările cu eticheta Joey Kramer. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Joey Kramer. Afișați toate postările

vineri, 23 noiembrie 2012

Aerosmith-Music from Another Dimension! album review



De doua saptamani de cand albumul a fost lansat,atat criticii cat si fanii care au crescut pe melodiile Aerosmith se intreaba daca e intr-adevar bun sau e doar o iluzie a trecerii timpului peste numele trupei.Eu mi-am exprimat deja parerea,spunand ca pentru mine Apocalyptic Love ramane cel mai bun album lansat in 2012 iar Music from Another Dimension fericitul ocupant al celui de-al doilea loc.Sa fii critic de orice,mai ales de muzica(chiar si unul de ocazie,cum sunt eu acum) e al naibii de greu,iar cei care cred ca asta e o meserie se inseala amarnic.Nu numai ca fiecare dintre noi percepe un minut de muzica altfel,dar fiecare dintre noi are trairi diferite si nu poti “comenta” o melodie privind-o tehnic.Eu una habar n-am daca imi plac melodiile in general sau faptul ca Aerosmith au mai lansat un album cand credeam ca totul s-a sfarsit,de aici pornind si discutiile asupra calitatii indoielnice a cantecelor,nu stiu daca sunt prinsa de frenezia unui cel de-al 15’lea material discografic al unei trupe care a scris fara dar si poate istorie sau daca am judecat melodiile la adevarata lor valoare,habar n-am,tot ce stiu e ca Music from Another Dimension! este al doilea cel mai bun album lansat anul acesta(pe lista personala),dar daca ma intrebati  de ce cu siguranta nu voi stii ce sa va raspund.

1.LUV XXX
Prima melodie de pe album incepe cu o introducere de 1 minut menita sa te intieze intr-o alta dimensiune si cum sunt prinza din microbul Iron Maiden de ceva timp,toate introducerile ca aceasta ma duc cu gandul la cea facuta de regretatul Barry Clayton.Mi se pare ingenioasa miscarea de a folosii o astfel de introducere ca si cum ar face parte din prima melodie ca un “preludiu” pentru ceea ce urmeaza pe album.Ingenioase mi se par de asemenea si “indemnurile” lui Steven “Hello” sau “C’mon” fiind primele versuri din cantec.Fiecare poate interpreta cum vrea,poate lua fiecare melodie in parte si o poate privii separat,dar pentru mine Music from Another Dimension! reprezinta un mare puzzle bine gandit ca pus impreuna sa fie ceva frumos iar separat o nebunie.M-am bucurat nespus sa simt inca din primele minute esenta Aerosmith pura,”LUV XXX” fiind o continuare a multor cantece cu acelasi mesaj din discografia Aerosmith.De asemenea prezenta fiului lui John Lennon,Julian Lennon poate fi sesizanta pe fundal.
2.Oh Yeah
“Oh Yeah” este combinatia pe care trupa o cauta de cativa ani dintre “Cryin’”,”Crazy” si promisiunile/cererile pe care le gasim in orice cantec de dragoste/jale/dor scris de Steven.Nu pot sa nu apreciez prezenta vocilor feminine pe fundal care dau un aer “retro” melodiei,pe mine ducandu-ma cu gandul inapoi in anii ’50 cand grupurile formate exclusiv din femei erau peste tot in industria muzica.Ascultand melodia asta,in capul meu se desfasoara un intreg film cu trupa in rol principal,un “colaj” bine pus la punct cu trupa pe scena inca din prima zi si pana azi.Poate ma grabesc sa spun asta(bineintele am ascultat albumul integral deja,dar incerc sa vorbesc de parca aud melodia prima data)dar cred ca cele mai bune melodii au fost puse la inceput,”Oh Yeah” are toate elementele care au facut Aerosmith sa fie Aerosmith,cu bune si cu rele,chitara e dementiala si Steven ne-a aratat ca cei 64 de ani nu i-au pus capat,intensitatea cu care cere “Some of her love” pe parcursul melodiei nu poate sa-ti readuca in minte decat imaginea celui mai controversat solist american.
3.Beautiful
Chiar daca este genul de inceput de cantec care te poate induce in eroare,e totusi un single Aerosmith si chiar daca avem o chitara ceva mai putin auzita in cantecele cu care ne-au obisnuit,”Beautiful” ramane,pentru mine cel mai bun cantec de pe album.Imi place trecerea de la sentimentul anilor ’70 a cantecului precedent la acest sound,unul mult mai “actual” menit sa prinda pe oricine(pe mine stiu ca m-a prins) si chiar daca vocea lui Steven nu e “in stare pura”e de apreciat cat de bine arata,se misca si canta pentru varsta lui.Nu cred ca mai e nevoie sa mentionez ca Joe Perry are toata admiratia mea pentru ca,in timp ce unii chitaristi nu au curajul sa abordeze decat un singur stil,el intoarce chitara aia pe toate partile si scoate asa ceva.Asta e unul din motivele pentru care nu voi putea alege niciodata “cel mai bun chitarist”,fiecare e bun in felul lui si “cel mai bun” in stilul propriu.
4.Tell me
Asa se face trecerea de la un cantec menit sa-ti zbarleasca parul pe mana la o balada care te face sa te simti ca un rahat sau mai indragostit ca niciodata,depinde de caz.Imi place sa aud si vocile celorlalti pe fundal,asta ne mai indica cat de cat ca sunt o trupa,un simplu album nu e o dovada suficienta pentru a crede ca Aerosmith sunt din nou un “grup”,mai ales daca e sa ascultam la toate zvonurile cum ca acesta e doar un album tras de par,membri trupei fiind inca la cutite(si cand spun “mebrii trupei” ma refer la Perry si Tyler)care din nu stiu ce motiv au lasat antipatia sa intervina intre ei.Ne putem da seama de adevaratele “sentimente” ale celor doi doar din inregistrarile live,unde le mai poate scapa o expresie sau un gest care in mod normal nu si-ar avea locul acolo.
5.Out go the lights
De mult vroiam sa mai aud un album care trece de la o melodie la alta atat de ”brusc”,trecandu-ne prin toate starile posibile in cele 68 de minute.Daca la “Oh yeah” m-am bucurat de prezenta vocilor feminine pe fundal,acum spun ca ce e prea mult strica si inteleg “relatia” dintre Steven si personajul/personajele care ii spun “If you wanna take a lookie cookie tonight might be your lucky nighty night night”,dar parca ceva lipseste,nu se potrivesc cu atmosfera anilor ’80 creata de intreaga melodie,vocea feminina fiind una mult prea “actuala”.Se vede in schimb ca au muncit ceva cu versurile,fiind printre melodiile cu cele mai multe “cuvinte” de pe intreg albumul.Incepand cu acest cantec(vad ca intreg albumul se invarte in jurul cifrei 5)sesizam si sfarsitul instrumental lung al melodiei,in cazul de fata cu vocile feminine pe fundal si chitara lui Perry in prim-plan.Putem interpreta asta in multe feluri,daca e sa ne uitam vedem ca melodira propriu-zisa s-a terminat la minutul 3:35,pana la 6:56 fiind “de implutura”.Putem spune ca au vrut sa umple timpul si nu au mai avut cu ce sau putem da crezare zvonurilor(care mie mi se pare destul de bine intemeiata,fiind bine cunoscuta tensiunea dintre cei doi,aceasta reflectandu-se si in munca din studio)care sustin ca acesta este ultimul album Aerosmith,toate aceste secunde “fara solist” reprezentand,cel putin pentru mine o iesire din scena.E drept o putem privii din multe ungiuri si putem da nastere a multor ipoteze,dar in momentul de fata asta este cel mai aproape de adevar.
6.Legendary Child
“Legendary Child” a fost primul single care a primit un videoclip,acesta fiind,in opinia multora si single’ul ce i-a “reunit” pe membri formatiei,fiind cantat de trupa pe scena de la American Idol in Mai anul acesta.Nu ne trebuie mult antrenament de detectivi pentru a ne da seama ca (,) chiatara din intro e leita cu cea dinaintea refrenului din cantecul precedent,”Out go the lights”,lucru care in mod normal mi-ar displacea,dar avand in vedere ca suna atat de bine,o pot folosii in 13 cantece diferite cu 13 contexte diferite.De asemenea putem auzi cu usurinta deja arhi-pronuntatul vers “He took a chance at his high school dance”,vers consacrat de “Walk this way” si daca nu sunt destule “coincidente”,va mai atrag atentia si de asemanarea evidenta dintre “Sweet Emotions” si “Legendary child”.Doar pentru ca a primit un videoclip inaintea celorlalte nu il face cel ai bun cantec de pe album,nici pe departe,fiind niste compozitii mult mai tralucite ca acesta care nu au primit nici un sfert din promovarea cuvenita.
7.What could have been love
Cel mai promovat single de pe album(de data asta pe buna dreptate),al doilea care a primit un videoclip,”What could have been love” se numara printre putinele melodii care primesc promovarea cuvenita in raport cu calitatea.Si daca am spus mai sus ca “Beautiful” este cel mai bun cantec de pe album,acum spun ca “What could have been love” este cel mai bun cantec de dragoste lansat de Aerosmith in ultimii 10 ani.Putem lua fiecare cantec in parte si putem spune ca seamana cu un altul lansat acum mai bine de 30 de ani de aceasi trupa,si acesta nu ar fi un lucru rau,Aerosmith stiind de la inceput ca stilul pe care l-au abordat nu le da atat de multe posibilitati,totusi au ajuns la al 15’lea album si nu pot spune ca au un cantec “prost”,mai mult sau mai putin bun dar niciodata “prost”.
8.Street Jesus
*Puteti multumii acestui cantec pentru top’ul cu cantece rock care fac referire la Dumnezeu/religie pe care urmeaza sa-l fac*
Riff’ul e absolut genial,intro-ul de duce imediat cu gandul la un film de actiune si trecerea de la un Steven “povestitor” la refrenul care ma duce cu gandul atat la perioada de gloria Guns N’Roses cat si cea Van Halen e absolut geniala.Genul de cantec care te urca,te coboara si te face sa simti fiecare vers,nota si tonalitate.Din nou,un cantec foarte bun,unul dintre cele mai bune de pe album.
9.Can’t stop loving you
Nu am fost si nu voi fi niciodata un fan al colaborarilor trupelor/artistilor cu o cariera de 30-40 de ani in spate cu artisti precum Carrie Underwood...si cum probabil v-ati dat seama,nu sunt si nu voi fi niciodata un fan Carrie Underwood.Mi se face greata cand vad artisti de talia lor,cu numele si istoricul lor cantand cu “artistii tineri”.Sunt de parere ca talentul trebuie pastrat in familie,printre veterani si o duduie ca Carrie Underwood are ce cauta oriunde vrea ea dar nu in studio alaturi de Aerosmith.Primele secunde,pana sa se auda vocea ei sunt bune si cantecul per total ar fi avut o bila alba daca s-ar fi auzit doar vocea lui Steven,mult mai buna la cei 64 de ani decat vocea ei la cei...nici nu stiu cati are,30?
10.Lover alot
Il pun in acelasi loc cu “Beautiful”,ceva diferit.De multe ori nu imi place sa aud atata “agitatie” intr-un cantec,poate doar o trupa ca Aerosmith ar putea lansa unul de genul acesta care sa-mi placa...si au facut-o.Din nou auzim ceva diferit din partea lor,ceva ce,in mod normal o trupa care a abordat 40 de ani acelasi stil nu ar putea indraznii sa cante si altceva acum,ei bine,ei au facut-o si au dat lovitura cu cantece ca acesta.
11.We all fall down
De mult nu am mai auzit un cantec “frumos” in toate sensurile.Nu orice 5 minute de muzica iti pot schimba starea de spirit in totalitate,nu orice trupa mai poate lansat asemenea compozitii dupa o cariera de peste 40 de ani,trecand peste toate scandalurile,controversele si melodiile cu mesaj “vulgar”,care,pentru multi sunt emblema Aerosmith,au si asa ceva,au melodii ca “We all fall down” cu care pot castiga admiratia oricui si nu trebuie sa uitam nicio secunda ca sunt genul de trupa care pot trece de la un stil la altul,de la o melodie la alta cu usurinta(albumul acesta ne sta ca dovada).Pe langa toate momentele “amuzante” si versurile “sexuale”,Aerosmith au niste balade superbe,au vocea si expresivitatea lui Steven si acesta mi se pare “cantecul suprem”,cel ce le cuprinde pe toate de acest gen lansate pana acum de ei.In momente din astea imi dau seama de ce Aerosmith e numita cea mai buna trupa americana...
Si de acesta data,insa avem sfarsitul instrumental care se aude din ce in ce mai incet spre sfarsitul melodiei,acesta fiind si mai usor interpretabil decat cel precedent.
12.Freedom Fighter
O combinatie mai mult decat buna intre ZZ Top si Aerosmith,”Freedon Fighter” cu Joe Perry la microfon este o adevarata capodopera,atat pentru album,vremurile muzicale in care ne aflam cat si pentru muzica in general.Are o voce atat de diferite de a lui Steven,motiv pentru care as fi vrut sa il aud pe mai multe melodii Aerosmith in general,nu doar de pe acest album(vocea sa ma duce cu gandul direct la Lynyrd Skynyrd).A da,am mentionat ca Johhny Depp este vocea de fundal?
13.Closer
Pe mine ma duce cu gandul instantaneu la o balada Scorpions.Din nou o balada foarte buna,un cantec de “jale” in stilul caracteristic al lui Steven,abia in astfel de cantece putem simtii emotia(sau lipsa acesteia)cu care canta un artist...si Steven are din plin.Sun constienta ca vocea este modificata,dar nu poti sa nu apreciezi forta cu care inca mai canta,nu poti sa nu apreciezi calitatile lui Perry,Whitford,Hamilton si Kramer lafel de bine pastrate si trasmise ca acum 32 de ani.
14.Something
Multa vreme am fost de parere ca melodiile cu titluri de acest gen sunt proaste,doar pentru ca,lafel ca titlul nu pot transmite nimic sau se invart printre versuri fara sa stie care e adevaratul subiect,ei bine m-am inselat(cel putin in cazul de fata) si chiar daca speram ca ceva mai mult de la Perry dupa ce am auzit “Freedon fighter”,”Something” e un cantec chiar bun,solo’ul de chitara fiind de nota 10 si “sunetele” la inceput ducandu-ma cu gandul la Jon Lord.
15.Another last goodbye
Am vorbit despre interpretari intreg albumul,acum avem un cantec cu numarul 15 si un ultim titlu “Another last goodbye”,dar in acelasi timp un cantec care se termina cu promisiunea ca va mai urma un album “until next time”,judecand dupa inceputul care imi aminteste de “Stairway to heaven” si linia melodia care te face sa te gandesti la toate greselile pe care le-ai facut intreaga viata nu stiu daca vreau sa cred sau nu in aceasta.Si poate sunt rautacioasa,dar vreau sa aud cantectul asta live doar pentru a vedea daca Steven inca mai poate ridica toate acele note.Cantecul e bun,intreg albumul e bun chiar daca asa numitii “critici muzicali” l-au catalogat drept unul “prost” spunand ca se asteptau la ceva mai mult(singurul capitol la care ma asteptam sa fie ceva “mai multe” sunt vanzarile).Acum stiu sigur ca au pus tot in acest cantec si in acest album si nu stiu daca mai vreau sa aud un altul cu numarul 16 semnat de Aerosmith,abia acela ar fi unul prost.Toate trebuiesc facute la timpul lor si Aerosmith au punctat tot ce era de punctat pentru o cariera perfecta.Sper ca toate “ipotezele” mele sa fie adevarate si acesta sa fie ultimul album al trupei,un ultimul numar 15 si o “retragere” in glorie,Aerosmith oricum vor ramane printre cei mai buni. 



vineri, 19 octombrie 2012

Videoclip nou:Aerosmith-What could have been love

Tocmai am dat peste ultima melodie(si videoclipul din dotare)a trupei Aerosmith;O balada in stilul caractaristic care ii pune foarte bine vocea in valoare lui Steven,videoclip'ul facand si el acelasi lucru cu mai toate elemntele pe care le are.Nu cred ca mai e nevoie sa spun ceva de versuri,linie melodica sau calitati vocale fiind vorba de una dintre cele mai longevive trupe rock,dar,ca niciodata voi vorbii de videoclip,un element care nu face de obicei parte din lucrurile la care ma uit prima data cand un artist lanseaza cevaprobabil mi-a atras atentia pentru ca nu ma asteptam ca melodia sa aiba unul,dupa o asa cariera nu mai ai nevoie de un videoclip pe care mai dai si cateva mii de dolari pentru a-ti creste admiratia fanilor,aspectul pe care il afiseaza Steven in general fiind si el unul din aspectele care mi-a atras atentia,povestea nefiind una atat de complicata incat sa te scarpini in cap cateva minute bune dupa ce l-ai vizionat intrebandu-te la ce naiba tocmai te-ai uitat,si sa te mai uiti de alte 5 ori pentru ati da seama...si totusi destul de interesnata cat sa-mi placa,desi porneste de la aceiasi baza,love story,ea in patul lui,se sinucide pe calea ferata incercand sa para draguta,el colinda cateva state pentru a impartii afise pe care scrie "Missing" si apare chipul sau,asta fiind cel mai interesant element din toata povestea,poveste pe care,de altfel o intalnim in n'spe mii de alte videoclip'uri.Per total avem acea atmosfera creeata de imaginea unui Steven care inca arata bine la varsta venerabila de 64 de ani,ma rog,doar pentru ca e langa o blonda si lumina bate oarecum din spate,da tot arata bine,celebra masa de biliard care pe mine ma duce mereu cu gandul la varurile in care au cantata toate trupele astea mari inainte sa devina "veterani",modul in care a fost filmat si...la naiba,cred ca doar Aerosmith mai pot face melodii care sa ma duca cu gandul la videoclip'urile/versurile/solo'urile legendare pe care le-au avut de'a lungul timpului.




joi, 10 noiembrie 2011

Heroina,menage a trois'uri si viata de familie a unui dependent:


In cea mai recenta biografie a sa,"Does the noise in my head bother you?",mai mult decat controversatul Steven Tyler vorbeste despre orice detaliu din viata sa(scenariu numai bun de comedie,drama,documentar porno)ce i-a scapat in "Walk this way",prima carte in care isi povesteste cariera.
Pentru a fii sigur ca vanzarile vor fi mai mult decat mari pentru cartea lansata inca din luna mai a acestui an,Steven continua sa ne ofere pe tava detalii cat mai ... :-? detaliate despre ceea ce contine aceasta.
In ultimul interviu oferit pentru Paris Match a vorbit despre dependenta,vinovatia pe care o simtea fata de copii si sotia sa din cauza drogurilor si fanteziile sale sexuale.

De asemenea motivul pentru care a decis sa isi publice memoriile a fost:

"Am vrut sa fac asta inainte sa ma trezesc cu o punga de droguri infipta in fund, inconjurat de doua lesbiene dezbracate, intr-o camera de hotel din Minnesota."

Si acum ca am inteles modul in care il vom gasii mort,inconjurat de dudui pe invers si "Mr. Brownstone",hai sa ne uitam catre lucruri mai serioase,aceastea fiind depententa care i-a umbrit o buna parte din viata,dar care l-a si facut sa treaca peste multe momente grele,relatia cu cei 4 caopii si relatiile esuate.

"Nu stii niciodata cat de departe te poate duce dependenta. Sunt solistul trupei Aerosmith, trupa exista si canta de 40 de ani, am fost casatorit de cateva ori, am patru copii ... Am avut o viata nebuna. Cred ca nu as fi putut face asta fara cocaina si alcool. Ma refer la suisurile si coborasurile dintr-o astfel de existenta."

"Am pierdut cei mai frumosi ani din viata copiilor mei,ii invatam sa nu fie ca mine,le spuneam ca sunt cel mai prost exemplu.Dependenta e de neiertat,drogurile mi-au distrus viata mea si a copiilor mei."

O viata tumultoasa,o legenda,o adevarata cariera si eu una ii multumesc lui Dumnezeu ca mai este inca in viata,multe nume mari ale rock'ului ar fi trebuit sa moara de mult,Steven e un caz fericit.


sâmbătă, 27 august 2011

Sex,Drugs and Rock N'Roll:Sex cu un barbat,un"frate"la fel de toxic,droguri in valoare de 20 mil.$ si multe alte picanterii din viata lui Steven Tyler


Articol dedicat AndreeiF si Fantomei inocente:).

Am ajuns deja la a 3'a "editie" a acestei rubrici si mi-a luat ceva sa imi dau seama despre ce (chiar) vreau sa scriu.
Si daca tot am vazut ca Tanti McKagan a ales ca viitoarea legenda sa fie Kurt Cobain,si nu Steven asa cum a rugat-o Fantomita noastra mai sus mentionata am zis sa-i fac o bucurie atat ei cat si AndreeiF si sa caut/expun unele dintre cele mai "inunecate" informatii despre sexul,droguri si rock n'roll'ul din viata unuia dintre cei mai mari solisti ai tuturor timpurilor.
Primul nume care mi-a venit in cap a fost Axl Rose,dar mi-am zis ca daca data trecuta am vorbit de femeia farfurie si f**** in studio mai schimbat ceva,ridicam stacheta putin,il lasam pe Mr. Oral Sex sa astepte si il luam pe "Demon of Screaming" in vizor.Stateam si ma gandeam azi noapte,cand deja aveam formulat in cap ce urma sa scriu aici(bine,ca am uitat asta e altceva)ca daca ar fi sa aleg un singur personaj controversat pe care sa il "intervievez" pentru aceasta rubrica,acela ar fi Steven Tyler.
Si pe buna dreptate,omu' asta nu numai ca a facut legenda dar are si un trecut demn de un roman(nu degeaba are 2 biografii la activ).

Copilaria,mutarea la Boston,inceputurile Aerosmith si o presupusa relatie cu Joe Perry:

Steven Victor Tallarico s-a nascut pe 26 Martie,1948 la New York intr-o amilie "internationala" si strans legata de muzica.Mama sa,Susan avea stramosi din Anglia,Polonia si Rusia,iar Victor,tatal(pianist de porfesie) italiene si germane.
Isi traieste copilaria "sub pianul tatalui sau" iar pasiunea pentru muzica incepuse sa apara inca de la o varsta frageda.
Scoala generala a fost mai mult o trecere catre "nebunie",nebunie care a inceput inca din liceu,de unde a fost exmatriculat pentru consumul de droguri.
Nu peste mult timp il intalneste pe Joe Perry,formeaza o stransa prietenie iar apoi pe Joey Kramer.Aici se "naste" Aerosmith!
Erau o trupa,o trupa in care,in mod normal Steven avea sa cante la tobe(avand in vedere ca in mai toate trupele locale in care a activat in adolescenta a avut "rol" de tobosar)dar nu avea sa fie asa.
A vrut sa incerce si microfonul iar scaunul a fost ocupat de Joey Kramer,Joe Perry avea sa fie chitaristul principal,Tom Hamilton bassist si Ray Tabano avea sa fie cooptat ca chitarist secundar.Inregistreaza primul succes mondial cu "Dream on",se muta la Boston si scurta perioada alaturi de trupa este la final pentru Ray,care este inlocuit de Brad Whitford.
Au petrecut o lunga perioada prin cluburile din Boston,dar toate acestea aveau sa seschimbe cand au facut rost de un nou impresar si o casa de discuri.
Inregistreaza succes dupa succes cu "Get your wings","Rocks","Toys in the Attic","Sweet emotion" etc... si mai toate posturile de radio,copertele revistelor,canalele TV si inimile fanelor erau luate cu asalt de baietii din Aerosmith.
Bine inteles,odata cu toata faima dobandita "iubirea" fanelor era din ce in ce mai mare si Steven Tyler era privit sa un sex simbol al acelor vremuri.
Odata cu noua reputatie zvornurile cum ca acesta ar avea o presupusa relatie cu Joe Perry,cu care forma celebrul "Toxic Twins" incepea sa prinda contur,apropierea dintre ei era ceva ciudat pentru junalisti si chiar daca amandoi si ceilalti memebri ai trupei negat vehement acestea,publicatiile continuau sa sustina ca intre cei 2 era mai mult deca o "fratie".
Aceste "rautati" nu au schimbat in nici un fel dragostea fanelor fata de Steven care avea sa devina unul dintre cei mai iubiti barbati din lumea rock'ului.

Prima relatie facuta publica,incheiata cu un avort si un apartament in flacari si nasterea lui Liv Tyler:

Inca din '75,Steven avea sa fie recunoscut pentru relatiile tumultoase si viata zbucuiumata de cuplu.
Prima relatie care a intrat in atentia presei a fost cu o tanara de doar 16,Julia Holcomb.
El era cu 11 ani mai mare decat ea si i-a convins cu greu parintii sa o lase la Boston(ea fiind nascuta in New York).Cei 2 s-au intalnit si drogat impreuna timp de 3 ani pana cand Julia a ramas insarcinata.
Nici unul din ei nu erau pregatiti pentru un copil si mai ales ea,care la doar 19 ani nu era pregatita sa aduca pe lume un copil pe care era convinsa ca avea sa il creasca de una singura.Steven,punand pe locul unu cariera.Au cazut amandoi de comun acord ca singura solutie ar fi un avort.
Desi Steven a fost de acord cu aceasta,gandurile cum ca avea s curme o viata il macinau pe interior si totul avea sa se termine cu un apartament incendiat si cu un mare scandal.Acesta a incercat sa o convinga ca s-a mai gandit,si ca pana la urma nu e bine ce face,ea nu a stat prea mult pe ganduri si daca a vazut ca mel nu o intelege a dat foc apartamentului lor si a plecat.
Chiar daca nu era de acord cu asta,Steven voia sa fie acolo si sa o sustina cand avea sa puna capat sarcinii.
Dupa aceasta,Steven a scris in pri
ma sa biografie,Walk this way:

"
It was a big crisis. It's a major thing when you're growing something with a woman, but they convinced us that it would never work out and would ruin our lives...You go to the doctor and they put the needle in her belly and they squeeze the stuff in and you watch. And it comes out dead. I was pretty devastated. In my mind, I'm going, Jesus, what have I done?"

In completarea lui Ray Tabano,cu care a ramas in relatii bune care a spus ca toate astea l-au "intors pe dos",mai ales ca fatul era baiat.

Dupa toate astea,Julia avea sa se intoarca la parintii ei,in New York si Steven avea sa aiba o scurta relatie cu modelul,Bebe Buell,cu care a facut un copil,pe Liv Tyler(dupa mine cea mai "productiva" relatie a lui).Aceasta i-a ascuns adevarul fiicei sale,spunandui ca tatal ei adevarat este Todd Rundgren(iubitul sau din acea vreme)pentru a o proteja pe aceasta de dependenta de droguri a tatalui ei adevarat.
Liv a aflat abia la 8 ani cine este parintele sau adevarat,si chiar daca la inceput nici nu voia sa auda,intre timp au devenit foarte apropiati si foremaza unul dintre cele mai cunoscute "cupluri" tata-fiica de la Hollywood.

Declinul Aerosmith,dozele tot mai mari de heroina si prima casatorie:

In aceelasi an in care a incheiat prima relatie cu un mare scandal si o tragedie avea sa se casatoreasca cu Cyrinda Foxe,de asemenea un model,pe atunci sotia lui David Johansen,solistul New York Doll's.A divortat de acesta pentru a se casatorii cu Steven.
Acestia au stat 9 ani impreuna,in '87 au divortat iar in 2002,Cyrinda a murit de tumora cerebrala(Odihneasca-se in pace!).

In timpul primului sau mariaj('79-'84)trupa a avut de suferit multe schimbari si a fost foarte apropape de o despartire ce mai mult ca sigur ar fi schimbat mult cursul rock'ului.
Pe 28 Iulie,1979,intr-un concert din Clevleand Joe si Steven au trecut peste prietenia stransa si au incins un scandal monstru.
Atunci,toata lumea a fost intrebatoare in legatura cu viitorul trupei si cu prietenia dintre cei 2.
Aceste ganduri incepeau sa prinda contur cand Joe Perry a parasit Aerosmith pentru a-si forma propiul grup,Joe Perry Project.
Dupa plecare lui Joe,trupa nu putea ramane fara un chitarist principal asa ca l-au cooptat pe Jimmy Crespo,care nu avea sa activeze prea mult,pana cand in '81,Steven sufera un grav accident de motocicleta ce avea sa il tina in spital timp de 2 luni.Trupa nu mai inregistreaza si nu mai sustine nici un concert pana in '82,cand inregistreaza primul album cu Jimmy,Rock in A Hard Place,considerat de multa lume cel mai slab material Aerosmith.
Brad Whotford paraseste si el trupa pentru o scurta perioada din aceleasi motive-consumul excesiv de droguri a lui Steven.

"Noua generatie" Aerosmith si a doua casatorie:

Trupa revine,si revine in forta cu unua dintre cele mai cunoscute colaborari ale tuturor timpurilor,"Walk this way" cu Run D.M.C,moment in care au demonstrat ca rock'ul poate fii combinat cu hip hop'ul si sa mai si iasa ceva cat de cat ascultabil(in cazul asta,ceva superb).
Parca aceasta reunire i-a facut mai buni ca niciodata si lanseaza album dupa album,hit dupa hit si mai toate pe locurile fruntase in top'uri.
Apara pe scena alaturi de trupe care abia isi faceau aparitia in peisajul muzica ca Bon Jovi si Guns N'Roses si se pare ca este punctul culminant al carierei lor,cand,in sfarsit drogurile nu mai reprezentau problema nr. 1.

Lui Steven nu ii merge bine doar cu trupa ci si in viata personala.
Pe 28 Mai 1988 se casatoreste cu Teresa Barrick,designer vestimentar cu care face 2 copii,Chelsea Anna(6 Martie 1989) si Taj Monroe(31 Ianuarie 1992).
Cand totul parea ca in sfarsit se aseaza in viata lui,anunta,in 2005 ca urmeaza sa divorteze datorita problemelor de cuplu,divortul s-a finalizat in Ianuarie 2006.

Droguri prizate direct pe scena,relatii sexuale cu un barbat,droguri in valoare de 20 mil.$ si o tentativa nereusita de a o cucerii pe Joan Jett:

Steven a lansat pe 31 Mai,anul acesta cea de'a doua biografie,"Does the noise in my head bother you?".
Prima,Walk This Way,lansata in 1997 fiind "neconcludenta"dupa spusele sale.
Acesta a vrut ca cea de a doua sa fie o descriere amanuntita a cariereai sale si vietii de rocker in general.
Este cunoscut pentru aventurile de o noapte,excesele,cantitatile imense de draguri pe care le-a consumat,vocea nemaipomenita si relatiile terminate mai mereu scandal.
Toate acestea aveau sa fie trecute in cartea mai sus mentionata.Carte pe care as face moarte de om pentru a pune mana.
Ma rog...
Aceasta a creeat multe controverse pentru declaratii poate prea...necenzurate pe care le-a dat Steven(in stilul propiu)si pentru informatiile socante(pentru unii).


In aceasta,Steven vorbeste in detaliu despre relatiile sexuale cu diferite femei sau...barbati.
Un scurt paragraf din aceasta ar fi:

"Am intretinut relatii sexuale cu un barbat.Eram undeva la inceputul anilor '80,nu mi-a placut."

Faptul ca acesta nu a dezavaluit identitatea "partenerului de sex opus" a ridicat anumite semne de intrebare pentru cei ce speculau acum multi ani cum ca acesta ar fi avut ceva mai mult decat o prietenie cu Joe Perry.De asemenea,multi s-au intrebat de unde stie Steven Adler ca acesta are un penis de marimi impresionante(pe pana mea...au avut un turneu impreuna,au impartit gagici,tigari si whiskey...da,chiar ma intreb de unde stie)si odata cu lansarea cartii l-au trecut si pe acesta pe lista.

In aceelasi capitol povesteste in amanunt multele relatii pe care le-a avut,despre putinele femei pe care le-a iubit,totul despre familie si despre droguri si aventurile din turneu.

"Impresarul meu stie cel mai bine tot ce se intampla in turneul unei trupe rock.Ascundeam droguri in tobe,whiskey'ul si Coca-Cola era oriunde pe scena si dupa show voiam sa fetele sa ma astepte la dus.Nu suportam ideea ca au mai fost cu inca 100 barbati inaintea mea,voiam sa fie curate."

De asmenea vorbeste despre relatia cu copii sai,cum era sa moara de la o supradoza de heroina si cele 20 mil.$ pe care i-a prizat:

“Am aruncat pe fereastra 20 de milioane de dolari. Mi-am prizat Porsche-ul, mi-am prizat avionul, mi-am prizat casa in timpul cand am fost pierdut din cauza dependentei fata de droguri si alcool.Stiam ca trebuie sa ma opresc,si daca eram de capul meu nu cred ca reuseam nici azi.Obisnuiam sa prizez pe scena,era sa mor de la o supradoza de heroina.Copii mei au fost cei ce m-au facut sa ma opresc,daca nu erau ei eram mort de mult.
Nu mai vreau sa fiu niciodata un exemplu rau pentru ei..."

Drogurile au pus fara dar si poate stapanire pe o mare parte din viata lui Steven Tyler,fapt care l-a demonstrat si intr-un interviu cand a declarat:

"I was so out of it that when I got mugged -- the guy stuck a pistol in my mouth -- I didn't care whether I lived or died," he writes. "I was half-dead anyway."


Si daca orice femeie i-a cazut in brate(sau ma rog...in pat),chiar el a declarat ca este una singura care i-a rezistat-Joan Jett(mi-a placut prea mult faza asta ca sa nu o trec aici).

El isi aminteste:

"Touring together, I pulled a chair up to her hotel door, stripped naked, sat down spread eagle and rang the bell."

"I'm not into big 10-inch honey."A spus,si a trantit usa.

Pentru cei ce nu stiu "Big 10-Inch Record" este unul din hiturile Aerosmith.



Acesta ar fi un scurt rezumat din viata tumultoasa a unuia dintre cei mai carismatici,nebuni,legendari solisti ai tuturor timpurilor.
Sper ca va placut si...desigur cele 3 intrebari cu care v-am obisnuit:

1.V-a placut acest articol?
2.Credeti ca este Steven Tyler cel mai controversat personaj din lumea rock'ului?(Daca nu,atunci cine?)
3.Despre ce subiect ati vrea sa scriu in urmatoarea editie "Sex,Drugs and Rock N'Roll"?

duminică, 21 august 2011

Hot as a rock:Aerosmith-Love in an elevator:

Am ajuns deja la a doua postare din rubrica ce va largste nadragii si sunt al naibii de atasata de melodia de azi(dar mai ales de varianta live).
A fost primul meu videoclip Aerosmith,si de asemenea momentul in care am facut trecerea de la Steven Tyler,rock'starul cu gura mare,tipat asurzitor si mega-colorat la Steven Tyler cu ochi mari ce ascund aeea perversitate specifica "baietilor rai",cu buze semzuate si un zambet de 1.000.000 dolari.
Nu este una din acele melodii care sa iti starneasca nu stiu cea mintire legata de viata amoroasa,nu e o meldolie ce poate fi de suflet(asta doar daca nu ti-ai inceput viata sexuala si iti aminteste cum ai caracanat-o pe biata fata dupa atatea incercari esuate in singurul lor in care maicata/taicatu nu are cum sa va prinda si numai tu stii cum te rugai ca odata ajuns jooos sa poti sa apesi butonu' pentru etaju' 10 pana nu deschide cineva usa,te prinde peste aia,tu minor fiind,esti acuzat de viol si astfel faci cativa ani buni de parnaie.)deja incepem sa aberam si nu avem de ce ca nu e decat 9 jumate.
Si chiar daca nu am facut nimic din cele enumerate mai sus pentru mine ramane o melodie de suflet si gata!
Legenda(sincera sa fiu nu stiu cat este adevar pur sau doar o simpla legenda) face cum ca membrii trupei erau internati intr-un centru de reabilitare unde nu le era permis sexu'(ai pe naiba:|)si unde altundeva sa si-o puna si bietii oameni daca nu in lift cu prima venita(cam asta scrie pe wikipedia,sau ma rog si varianta cu hotelu',ca mie cladirea din videoclip imi seamana mai mult a hotel).
Ma rog,hotel,clinica ce pana mea o fi(bine ca la cum arata clinica aia e mai misto decat un hotel)tot aia e si tot Steven si Joe sunt care si-o pun in lift(mai mult Joe).
Si acum trecand de la extaz la agonie,luam o pauza din a ne gandi cat de motivational este acest videoclip si ne uitam putin peste datele oficiale ale melodiei.
Melodia e extrasa de pe albumul Pump si a fost plasata mai mult decat bine in mai toate top'urile.
Locul 1 in Mainstream Rock Tracks si locul 5 in Billboard Hot 100,33 in Australia,13 in Canada si 15 in Noua Zeelanda.
Nu na mai lungim si dupa ce vizionati urmatoarele 2 inregistrai poate imi raspundtei si la urmatoarele intrebari;
1.Vi se pare una dintre cele mai bune melodii Aerosmith si una dintr cele mai hot din istor rock'ului?
2.Vi se pare "nebunesc" ceea ce face Steven cu bietu' reflector?
si 3.Ti se pare Steven Tyler un barbat "sexy"(nu de alta da eu deja ma vad in lift=)))(din nou ma rog ca mama sa nu vada aceasta postare :-").

Enjoy!