Niciodata nu am fost adepta trupelor "peticite" cu o piesa de baza(sau mai multe) dintr-un grup consacrat,puse impreuna alaturi de alte nume mari sau altele care asteapta promovare,gasind astfel cel mai bun mod,dar ceea ce a facut Nikki Sixx dupa 2006 alaturi de James Michael,caircatura de DJ Ashba care se pare ca se descurca ceva mai bine cand nu e Rose prin preajma,este cu adevarat o realizare,atat albumul concept The Heroin Disaries din 2007,cat si This is gonna hurt,lansat 5 ani mai tarziu,lucrand in paralel si trupa alaturi de care s-a ridicat.
Cu numarul 10 pe sound-track-ul albumul care a debutat pe locul 2 in Hot Mainstream Rock Charts si care s-a vandut in peste 350.000 copii doar in USA,fiind de asemenea si pe locul 25 in Billboard 200,melodia se poate bucura de titulatura de balada geniala,experienta lui Sixx spunandu-si cuvantul aici,chiar daca nu s-a axat foarte mult pe ele,genul acesta de melodii fiind unul din principalele sale puncte forte.
Se afișează postările cu eticheta Guns N'Roses. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Guns N'Roses. Afișați toate postările
duminică, 2 iunie 2013
Sex,Drugs and Rock N'Roll:Elementul comun dintre doua legende muzicale cu stiluri atat de diferite:Slash & David Bowie
Ca un scurt istoric,David Robert Jones pe numele sau adevarat,David Bowie s-a nascut pe 8 Ianuarie 1947 in Londra,Anglia.In 1962,la doar 15 ani si-a format prima trupa,una locala dupa ce a renutat la primul instrument cu care a cochetat,saxofonul.Cum nu a mers nici cu aceasta nici cu urmatoarele 2 trupe in care interpreta vocal si la chitara datorita stilului sau ceva mai greu de inteles,avea sa se reprofileze si sa incerce numeroase slujbe "de vara" sau muncea cu ziua.
7 ani mai tarziu,dupa ce s-a casatorit cu Angela Barnett in 1969,lucrurile au inceput sa ia o turnura interesanta dupa ce aceasta trece de la statulul de sotie la cel de manager.In perioada 1970-1973,Bowie se concetreaza in special pe ceva nou si greu de inteles la acea vreme,Glam Rock-ul,experimenteaza lucruri noi,neaparat deranjante in prima faza si este gata sa le revolutioneze.Anii '80 reprezinta o trecere imensa pentru el,atunci cand costumatia extravaganta si culorile tipatoare nu mai constituie un element de baza si reuseste sa se increada pe puterea sa de convingere prin voce si atitudine.Iar ce sa intamplat dupa inceputul anilor '90 e deja istorie.
Sau Hudson,pe numele sau de scena Slash s-a nascut de asemenea in Londra,pe 23 Iulie 1965,mutandu-se
in LA la inceputul anilor '70.In '83 a format trupa locala Road Crew(dupa melodia Motorhead "(We are)The Road Crew") impreuna cu prietenul sau din copilarie Steven Adler,Duff McKagan luand locul liber de bassist in urma unui anunt pulicat intr-un ziar,solist fiind Ron Reyes de la Black Flag.Dupa niciun an,trupa se desparte,atat Slash cat si Steven fiind cooptati in Hollywood Rose,acolo unde lucreaza cu Axl Rose si Izzy Stradlin.In Iunie 1985,trupa era completata de McKagan,astfel luand nastere Guns N'Roses.Lanseaza cel mai bine vandut album de debut din istoria muzicii in USA,Appetite for Destruction anul urmator(1986),au probleme cu casele de discuri,isi traiesc tineretea si mai nou cariera de staruri rock la intensitate maxima,fiind numiti rapid "cea mai periculoasa trupa".Urmeaza alte 4 albume alaturi de GN'R,iar apoi despartirea furtunoasa din '96.Cu 2 ani inainte de aceasta,Slash incepuse un proiect paralel,numit Slash's Snakepit in cadrul caruia lanseaza doua albume,despartindu-se in 2002.Urmeaza Velvet Revolver,alaturi de Matt Sorum,Duf McKagan,Dave Kushner si Scott Weiland si albumele Contraband in 2004 si Libertad in 2007.In 2010 isi lanseaza primul album solo,alaturi de nume ca Alice Cooper,Lemmy Kilmister,Iggy Pop sau Ozzy Osbourne ca in 2012 sa lanseze Apocalyptic love alaturi de Myles Kennedy,solistul Alter Bridge,Frank Sindoris,Brent Fitz si Todd Kerns,trupa "improvizata" doar pentru turneul de promovare a acestuia,turneu in cadrul caruia a ajuns si in Romania pe 5 Februarie(http://warandriot.blogspot.ro/2013/02/concertul-slash-ft-myles-kennedy.html).
Putem spune ca Slash intra in categoria "copiilor privilegiati",cel putin teoretic,chiar daca el a ales sa o ia de la 0 si sa inceapa ca oricare alt artist de renume alaturi de o trupa locala sau "testand" numeroase locuri de munca.Mama sa,Oliver(Ola) Hudson s-a nascut in 1946.Mulatra cu trasaturi frumoase specifice,aceasta a lucrat ca designer vestimentar,unul din clientii ei de renume fiind insusi David Bowie caruia i-a creat majoritatea costumelor din perioada The White Duke,de cealalta parte,si tatal sau,Anthony Hudson a cochetat cu industria muzicala,talentul fiind transpus in 3 forme diferite in familia Hudson-Saul cu muzica,Ola cu design-ul vestimentar iar Anthony cu grafica,facand coperte de album pentru nume ca Joni Mitchell sau Neil Young.
Intr-un articol cu o poza si text de o schioapa publicat pe la sfarsitul anilor '80 de revista Rolling Stones,Ola primeste titulatura de "designer vestimentar genial",avand clienti in persoana legendelor ca Ringo Starr,Diana Ross sau John Lennon.In ultima parte a interviului vorbeste de asemenea despre relatia pe care o are cu fiul sau(la momentul respectiv,s-a stins in 2009 din cauza cancerului,motiv pentru care si Slash a renuntat la tigari);
“I’ve been shocked at a lot of things I’ve read where it sounds like I left him on somebody’s doorstep in a
basket. They make it seem as if he never had a family and grew up on the streets like an urchin, but that’s not true. It’s just part of his image. He’s not all leather and tattoos.”,spunand de asemenea ca inca de la 3 ani ii placea la nebunie sa deseneze,momentul in care a decis sa se apuce de muzica si nu a urmat o cariera in acest sens fiind trist pentru ea.
In concluzie,avem imaginea de mama iubitoare si de femeie de succes,relatia dintre cei doi fiind mai mult decat una stransa,lucru care reiese atat din declaratii cat si din putinele imagini cu cei doi prezente pe internet,si daca iubirea dintre el si tatal sau nu a fost niciodata atat de "arzatoare",Slash s-a considerat mereu "baiatul mamei",dupa cum a spus razand intr-un interviu din 2010.
Anul trecut,Slash a vorbit deschis despre un subiect pe care,in mod normal nu il abordeaza,viata sa personala.O intamplare petrecuta undeva la mijlocul anilor '70 cand el avea doar 8 ani si a intrat in atelierul de croitorie al mamei sale unde,atat ea cat si Bowie erau complet dezbracati:
""My mum started working with David professionally at first. I'm pretty sure that’s how it started. Then it turned into some sort of mysterious romance that went on for a while after that. She did his wardrobe for his whole Thin White Duke period and The Man Who Fell To Earth movie that he did. She did all that and he was around for a while.
He was always over – they were always together. I caught them naked once. They had a lot of stuff going on, but my perspective was limited. Looking back on it, I know exactly what was going on. When I look back on that whole combination of people, I can only imagine how freaky it was."
Nu trebuie sa ai foarte multe cunostinte legate de muzica ultimilor 50 de ani pentru a stii ca Slash s-a ridicat pe forte proprii si cu siguranta daca ar fi fost ajutat de cunostinetele ambilor parinti ar fi pornit de undeva mult mai de sus si acum nu ar mai fi urcat pe aceasi scena unde a urcat Fuego,dar totusi ma intreb cum e ca,ajuns la un nivel atat de inalt,sa te uiti in urma si sa realizezi un lucru ca asta.Probabil a avut un flash intr-o seara dupa o perioada destul de lunga de cand s-a lasat de alcool,droguri si tigari sau poate imaginea aia il mistuia inca de la 8 ani,doar el stie,noi putem doar sa ne imaginam cat de straniu e sa stii ca un artist cu care probabil va trebui sa canti sau cu care te intalnesti la un eveniment sau in culisele unui spectacol a avut o relatie de acest gen cu mama ta.
Totusi as vrea sa vad o batalie,cel putin muzicala intre cei doi.2 persoane atat de deferite si totusi avand un element atat de comun.Cum ar fi fost ca in ziua de azi,ajuns la un asemenea statut sa-l strige pe Bowie "tata vitreg".Si cand te gandesti ca a inregistrat cu Iggy Pop,unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Bowie pentru Slash din 2010.
Acum inteleg de ce Bowie si Slash nu s-au afisat la nici 100 metri departare unul de altul vreodata...
Sursa: www.nme.com www.anndandridgepublicrelations.ning.com
7 ani mai tarziu,dupa ce s-a casatorit cu Angela Barnett in 1969,lucrurile au inceput sa ia o turnura interesanta dupa ce aceasta trece de la statulul de sotie la cel de manager.In perioada 1970-1973,Bowie se concetreaza in special pe ceva nou si greu de inteles la acea vreme,Glam Rock-ul,experimenteaza lucruri noi,neaparat deranjante in prima faza si este gata sa le revolutioneze.Anii '80 reprezinta o trecere imensa pentru el,atunci cand costumatia extravaganta si culorile tipatoare nu mai constituie un element de baza si reuseste sa se increada pe puterea sa de convingere prin voce si atitudine.Iar ce sa intamplat dupa inceputul anilor '90 e deja istorie.
Sau Hudson,pe numele sau de scena Slash s-a nascut de asemenea in Londra,pe 23 Iulie 1965,mutandu-se in LA la inceputul anilor '70.In '83 a format trupa locala Road Crew(dupa melodia Motorhead "(We are)The Road Crew") impreuna cu prietenul sau din copilarie Steven Adler,Duff McKagan luand locul liber de bassist in urma unui anunt pulicat intr-un ziar,solist fiind Ron Reyes de la Black Flag.Dupa niciun an,trupa se desparte,atat Slash cat si Steven fiind cooptati in Hollywood Rose,acolo unde lucreaza cu Axl Rose si Izzy Stradlin.In Iunie 1985,trupa era completata de McKagan,astfel luand nastere Guns N'Roses.Lanseaza cel mai bine vandut album de debut din istoria muzicii in USA,Appetite for Destruction anul urmator(1986),au probleme cu casele de discuri,isi traiesc tineretea si mai nou cariera de staruri rock la intensitate maxima,fiind numiti rapid "cea mai periculoasa trupa".Urmeaza alte 4 albume alaturi de GN'R,iar apoi despartirea furtunoasa din '96.Cu 2 ani inainte de aceasta,Slash incepuse un proiect paralel,numit Slash's Snakepit in cadrul caruia lanseaza doua albume,despartindu-se in 2002.Urmeaza Velvet Revolver,alaturi de Matt Sorum,Duf McKagan,Dave Kushner si Scott Weiland si albumele Contraband in 2004 si Libertad in 2007.In 2010 isi lanseaza primul album solo,alaturi de nume ca Alice Cooper,Lemmy Kilmister,Iggy Pop sau Ozzy Osbourne ca in 2012 sa lanseze Apocalyptic love alaturi de Myles Kennedy,solistul Alter Bridge,Frank Sindoris,Brent Fitz si Todd Kerns,trupa "improvizata" doar pentru turneul de promovare a acestuia,turneu in cadrul caruia a ajuns si in Romania pe 5 Februarie(http://warandriot.blogspot.ro/2013/02/concertul-slash-ft-myles-kennedy.html).
Putem spune ca Slash intra in categoria "copiilor privilegiati",cel putin teoretic,chiar daca el a ales sa o ia de la 0 si sa inceapa ca oricare alt artist de renume alaturi de o trupa locala sau "testand" numeroase locuri de munca.Mama sa,Oliver(Ola) Hudson s-a nascut in 1946.Mulatra cu trasaturi frumoase specifice,aceasta a lucrat ca designer vestimentar,unul din clientii ei de renume fiind insusi David Bowie caruia i-a creat majoritatea costumelor din perioada The White Duke,de cealalta parte,si tatal sau,Anthony Hudson a cochetat cu industria muzicala,talentul fiind transpus in 3 forme diferite in familia Hudson-Saul cu muzica,Ola cu design-ul vestimentar iar Anthony cu grafica,facand coperte de album pentru nume ca Joni Mitchell sau Neil Young.
Intr-un articol cu o poza si text de o schioapa publicat pe la sfarsitul anilor '80 de revista Rolling Stones,Ola primeste titulatura de "designer vestimentar genial",avand clienti in persoana legendelor ca Ringo Starr,Diana Ross sau John Lennon.In ultima parte a interviului vorbeste de asemenea despre relatia pe care o are cu fiul sau(la momentul respectiv,s-a stins in 2009 din cauza cancerului,motiv pentru care si Slash a renuntat la tigari);
“I’ve been shocked at a lot of things I’ve read where it sounds like I left him on somebody’s doorstep in a
basket. They make it seem as if he never had a family and grew up on the streets like an urchin, but that’s not true. It’s just part of his image. He’s not all leather and tattoos.”,spunand de asemenea ca inca de la 3 ani ii placea la nebunie sa deseneze,momentul in care a decis sa se apuce de muzica si nu a urmat o cariera in acest sens fiind trist pentru ea.
In concluzie,avem imaginea de mama iubitoare si de femeie de succes,relatia dintre cei doi fiind mai mult decat una stransa,lucru care reiese atat din declaratii cat si din putinele imagini cu cei doi prezente pe internet,si daca iubirea dintre el si tatal sau nu a fost niciodata atat de "arzatoare",Slash s-a considerat mereu "baiatul mamei",dupa cum a spus razand intr-un interviu din 2010.
Anul trecut,Slash a vorbit deschis despre un subiect pe care,in mod normal nu il abordeaza,viata sa personala.O intamplare petrecuta undeva la mijlocul anilor '70 cand el avea doar 8 ani si a intrat in atelierul de croitorie al mamei sale unde,atat ea cat si Bowie erau complet dezbracati:
""My mum started working with David professionally at first. I'm pretty sure that’s how it started. Then it turned into some sort of mysterious romance that went on for a while after that. She did his wardrobe for his whole Thin White Duke period and The Man Who Fell To Earth movie that he did. She did all that and he was around for a while.
He was always over – they were always together. I caught them naked once. They had a lot of stuff going on, but my perspective was limited. Looking back on it, I know exactly what was going on. When I look back on that whole combination of people, I can only imagine how freaky it was."
Nu trebuie sa ai foarte multe cunostinte legate de muzica ultimilor 50 de ani pentru a stii ca Slash s-a ridicat pe forte proprii si cu siguranta daca ar fi fost ajutat de cunostinetele ambilor parinti ar fi pornit de undeva mult mai de sus si acum nu ar mai fi urcat pe aceasi scena unde a urcat Fuego,dar totusi ma intreb cum e ca,ajuns la un nivel atat de inalt,sa te uiti in urma si sa realizezi un lucru ca asta.Probabil a avut un flash intr-o seara dupa o perioada destul de lunga de cand s-a lasat de alcool,droguri si tigari sau poate imaginea aia il mistuia inca de la 8 ani,doar el stie,noi putem doar sa ne imaginam cat de straniu e sa stii ca un artist cu care probabil va trebui sa canti sau cu care te intalnesti la un eveniment sau in culisele unui spectacol a avut o relatie de acest gen cu mama ta.
Totusi as vrea sa vad o batalie,cel putin muzicala intre cei doi.2 persoane atat de deferite si totusi avand un element atat de comun.Cum ar fi fost ca in ziua de azi,ajuns la un asemenea statut sa-l strige pe Bowie "tata vitreg".Si cand te gandesti ca a inregistrat cu Iggy Pop,unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Bowie pentru Slash din 2010.
Acum inteleg de ce Bowie si Slash nu s-au afisat la nici 100 metri departare unul de altul vreodata...
Sursa: www.nme.com www.anndandridgepublicrelations.ning.com
Etichete:
Alter Bridge,
Apocalyptic Love,
Axl Rose,
David Bowie,
Duff McKagan,
Guns N'Roses,
Izzy Stradlin,
Matt Sorum,
Myles Kennedy,
Scott Weiland,
Slash,
Steven Adler,
The Conspirators,
Velvet Revolver
miercuri, 13 februarie 2013
Cum "aranjeaza" un blogger amator o postare
Pentru a continua seria "Cum face un blogger amator X sau Y"(desi cuvantul "amator" imi distruge o parte din orgoliul ce ma defineste,nu stiu,poate am un inceput de narcisism...ma rog)inceputa cu cateva saptamani in urma de catre Andreea Rujan prin postarea http://real-music-zone.blogspot.ro/2013/01/cum-scrie-un-blogger-amator-o-postare.html si continuata de mine prin postarea http://warandriot.blogspot.ro/2013/02/cum-scrie-un-blogger-amator-o.html ,astazi facem ceea ce v-am promis inca de la sfarsitul postarii aferente link-ului anterior,Cum "aranjeaza" un blogger amator o postare.Fara prea multe detalii tehnice si doar niste sfaturi si impresii despre cum prefer sa-mi "aranjez" postarile,ce tipuri de imagine/scris prefer.De ce am ales culorile rosu si negru ca fiind principale,povestea "imaginii saptamanii" si de ce are WarN'Riot un aspect atat de "incarcat"(nu,ultima e doar ca sa va atrag atentia,nu am un raspuns pentru asta),cam acestea sunt lucrurile pe care incerc sa le lamuresc in randurile ce urmeaza si care sper sa va fie cat de cat de ajutor.
*Postarile din aceasta "serie" nu reprezinta "lectii" ci pareri,pareri proprii despre cum fac/as vrea sa fac sau cum imi place ceva,orice legat de blogging si in special WarN'Riot.Nu este un "ghid" ci doar sfaturi,daca va sunt de ajutor cu atat mai bine(macar asa as avea o explicatie daca vad blogui asemanatoare cu WN'R).
De ce "rosu si negru"?De ce "limbute"?De ce acest aspect?
Chiar daca am mai vorbit despre asta in repetate postari,simt nevoia sa o fac "oficial" si sa dedic un paragraf separat acestei "probleme majore" care se pare ca zgarie ingrozitor retina unora.Nu stiu daca si ce am spus in repetate randuri despre formarea blogului si procesul cerational din spatele acestuia,dar asta este povestea oficiala,din teribilism,cei 13 ani pe care ii aveam cand am inceput sau nevoie de atentie probabil am mai "inflorit" povestea.Ei bine,randurile ce urmeaza sunt "varianta oficiala":
Avand un simt al banilor dezvoltat inca de mica si avand tendinta de a "pune deoparte" numai eu stiam de ce,modul in care unii castiga bani pe internet "scriind niste cuvinte" aparent lipsite de esenta mi s-a parut o "afacere de viitor" si un mod cat se poate de simplu de a face bani(cateva luni bune m-am imaginand facand milioane si plecat in Los Angeles:)))si mi-am spus ca daca pot sa scriu la fel cum vorbesc e perfect,nu mai am mult pana la miliard.Ei bine nu a fost asa si dupa ce am scris o luna fara sa castig un leu(nu va imaginati ca acum castig ceva)mi-am dat seama ca nu am nevoie de bani pentru a face lucrul asta si a inceput sa-mi intre in sange,o perioada mai lunga de 3 zile fara nicio postare fiind una "neagra".
Stiam inca de la inceput ca imi trebuie ceva de "impact" si cum singurele nume muzicale pe care le stiam atunci erau Bon Jovi,Guns N'Roses,Aerosmith,Deep Purple,Nickelback si Rolling Stones,crezand ca am vazut "limbuta" si pe taxiurile din oras(era defapt sigla de la Kiss FM)mi-am spus ca asta e si ca,intr-o buna zi,devenind cel mai bun blogger din Romania,toti taximetristii vor fi nevoiti sa-mi plateasca drepturi de autor(Mdeeea:))).E drept,am avut mai multe tentative de fundal pana sa dau "salvare",dar dupa ce am trecut peste poze cu Slash,Jon Bon Jovi,logo-ul acestora si logo-ul Guns N'Roses,"limbuta" mi-a "suras" cel mai mult.Selectia a durat in jur de cateva minute bune,aproape o ora,intregul proces de "incepere" a blogului ridicandu-se undeva la jumatate de zi,cu tot cu titlu si convingerea ca de data asta va dura mai mult de 4 zile.
Aspectul a fost cel mai usor de ales,unicul criteriu fiind simplitatea,cuvintele "sabloane" si tot ce am gasit acolo facandu-mi deja creierii prastie,un aspect complicat probabil m-ar fi dat total peste cap,si asa nestiind ce e un "obiect gadget" sau un antet de pagina(in cazul primului nici acum nu sunt pe deplin "dumirita") si vazand ca postarile pe mijloc nu au cum sa dea gresi mi-am spus ca asta e si ca,in timp,dupa ce voi mai invata ceva "meserie" il voi schimba si puteti sa fiti siguri ca daca nu a fost cazul pana acum nu va fi nici de acum inainte.
Si chiar daca nu am luat-o in ordinea intrebarilor de la subtitlu,culorile ce predomina aici,rosu si negru(albul a venit ca o alinare pentru retina voastra si a mea)sunt simplu,culorile ce compun "limbuta".Destul de rezonabil,nu?
De ce am ales acest font,ce tipuri de imagine prefer,de ce le pozitionez astfel si cum arata pentru mine "postarea ideala":
Povestea cu alegerea fontului este chiar amuzanta,datorita experientei egale cu zero din prima zi cand am facut blogul,celelalte 15 nefiind luate in serios,mi-am spus sa par "profesionist" si sa aleg un tip de scris."Trebuchet" mi-a sunat cel mai "pompos" si,cum asa mi s-a blocat scrisul pe postari pentru cateva saptamani,asa a ramas.Sa nu mai spun ca la inceput foloseam atat Aldin-ul cat si Cursiv-ul fiind singura ca vi se incurca mintea daca cititi mai mult de 5 randuri.Am incercat toate fonturile pe care le aveam la inceput pentru titlul postarilor cat si pentru titlul blogului,ambele avand dintre cele mai mari,colorate in rosu,imbarligate si greu de citit fonturi din cate exista.
Chiar daca am ramas fidela Trebuchet-ului ca tip de scris pentru postare,fontul ales pentru titlu s-a schimbat dramatic de la inceput pana acum,in ultima vreme folosind unul care,cel putin mie mi se pare ca seama cu tipul de scris folosit pentru ziarele din anii '70.Cel putin in ultima perioada am simtit nevoia de a da acest aer blogului,mergand putin in timp cand presa era presa si muzica muzica.
Imaginile pentru postari sunt cu siguranta un element important.Mereu le aleg in functie de continutul postarii,evident,daca aceasta va fi legata de Ozzy Osbourne muscand liliacul de cap,poza va fi corespunzatoare continutului,dar daca nu ar exista nicio poza care sa corespunda evenimentului,ar trebui sa folosesc una in care Ozzy exprima nebunia specifica,nu una in care pozeaza pe covorul rosu sau impreuna cu Sharon.Ca o mica(sper)paranteza,una din principalele greseli ale site-urilor de stiri muzicale in este alegerea imaginilor si nu de multe ori mi s-a intamplat sa imi fie schimbata imaginea la un articol scris pe Metalhead de exemplu cu una care a mai fost folosita la alte 25 de articole sau cu una asemenatoare aceleia.WarN'Riot a ajuns la un punct in care se vrea "ajutator" pentru toti cei care vor sa invete cate ceva despre muzica buna si lucrurile de calitate in general,si,pe langa informatii sper eu utile,imi place sa cred ca de aici puteti lua si imagini pe care nu le gasiti chiar pe toate site-urile sau pe prima pagina pe Google.Acesta fiind un alt criteriu important pentru care imi salvez imagini cu diferiti artisti in calculator,"popularitatea".Daca o poza este intalnita pe toate site-urile,atunci puteti fi siguri a nu o veti vedea si aici,doar in cazul in care o anumita postare se refera la Freddie Mercury ca "zeu al rock-ului" sau e o stire de acest gen,prezint un top pe aceasta tema facut de alt site sau fac un review al unei postari de pe alt blog,cu siguranta nu voi lua imaginea de acolo dar voi fi nevoie sa folosesc o poza cunoscuta cu acesta in postura sa celebra.
Pe langa asta,imaginile alb negru sunt un deliciu pentru mine.Nu mi se intampla de multe ori sa gasesc o imagine alt negru buna si daca mai gasesc si una cu efect de "hartie mototolita",m-a cucerit iremediabil.Si daca chiar nu gasesc o imagine alb negru buna si sunt nevoita sa aleg una colorata,sunt atenta la combinatiile de culori foarte agresive,care,pe langa limbutele pentru care si asa am primit reclamatii,v-ar putea cauza o migrena insuportabila.
Nu in ultimul rand,imaginile pe care le folosesc cel mai des(asta daca nu este un top cu trupe sau o stire care se refera la intregul grup)sunt imaini surprinse in concerte,franturi din videoclip-uri live sau interviuri,cele in care trupa sau artistul pozeaza fiind de cele mai multe ori folosite pana la epuizare,originalitatea nu strica niciodata.
Pont 1:Daca folositi imagini arhi-cunoscute,Google-ul nu va va pozitiona pe prima pagina in cautari si daca o faceti,folositi-le intr-o postare de tip "Logos" http://warandriot.blogspot.ro/2011/03/logos.html ,cea mai vizualizata postare de pe blog,cu aproape 10.000 vizualizari si postarea care a propulsat WarN'Riot nu doar pe pagina principala,dar si primul la rezultate atunci cand cauti "Guns N"Roses logo" sau "Alice Cooper logo" si dai la imagini.
Pont 2:Atat imaginile foarte mici cat si cele foarte mari nu apar de cele mai multe ori pe prima pagina la diferite rezultate Google si daca esti blogger in cautare de imagini cu diferite teme in functie e postari sau pur si simplu cauti imagini cu o trupa,salvandu-le la randul tau intr-un folder si folosindu-le mai tarziu nu mai stai sa te duci la "Instrumente de cautare" si sa bifezi dimensiunea mare sau mica asa ca imaginile cat mai "echilibrate" sunt cele mai potrivite pentru postarile tale.
Pozitionarea imaginilor pe postare a devenit si ea un element ceva mai "variant" in ultima vreme,fiind top-uri/liste pe care le pozitionez integral pe mijloc,atunci cand numarul de imagini pe postare depaseste cifra
5 este chiar indicat un astfel de "aranjament" daca nu vreti sa va treziti cu un sfert de fraza/denumire deasupra imaginii,un sfert in dreapta si restul sub imagine.Atunci cand le aranjez in acest mod prefer imaginile cu laturi egale,de cele mai multe ori 400x400 sau 500x500,niciodata nu vei gasii imagini inalte sau late de aceasi dimensiune si asta nu da tocmai bine cand vine vorba de un top/lista.
Si cum nimic nu este "perfect",nicio postare nu poate trece drept "fara greseala".Fie ca nu se incadreaza textul bine si "o ia pe dupa imagine",fie continutul ei nu multumeste pe toata lumea.Dar ma rog,acum e vorba strict de aspect si,pot spune ca modul in care aranjez postarile acum este ideal pentru mine.Am trecut printre atatea feluri de scris,moduri in care aranjez imaginile si tipuri de postari incat pot spune despre aceasta de acum ca sunt posatrile de care ma declar cel mai multumita.
"Poza saptamanii":
Cum nu am stiut in care din subpunctele precendente sa o inscriu,"poza saptamanii" primeste ceva mai multa atentie din partea noastra fiind elementul central si daca nu,primordial atunci cand se deschide blogul.
E una din "povestile de inceput" cel mai bine intiparite in memoria mea;In timp ce vorbeam pe mess cu una din fostele "comentatoare"(si sper,inca cititoare),AndreeaF despre Kurt Cobain,evident,am intrat pe www.last.fm pentru a cauta imagini cu acesta si cu diferiti artisti,fiind la inceput de drum aveam nevoie de o "arhiva" bine consolidata(atat de bine incat am 4 stick-uri de memorie).In periplul meu de cateva ore bune pe site-ul tocmai mentionat am dat peste pagina unui uitilizator,o aveam salvata la semne de carte in celalalt laptop asa ca nu va mai pot furniza informatia completa.Acesta avea in dreptul paginii mai multe imagini pozitionate vertical si sub fiecare cate un citat.In mai multe dintre acestea se regasea Kurt si citate nu chiar atat de cunoscute.Atunci mi-a picat una dintre cele mai grele fise si mi-am spus ca asta ar fi o particularizare cel putin inedita pentru blog,astfel,de la "Piele si ciocate,geci si libertate"(Cargo-Calare pe motoare),am trecut la "poza si citatul saptamanii" chiar daca la inceput as fi vrut "poza si citatul zilei" dar cred ca era prea mult si pentru teribilismul meu infantil de atunci.(prima poza folosita la "citatul saptamanii" este cea din stanga cu Kurt).
Sper ca si aceasta postare v-a fost de ajutor si daca nu cu informatii utile,cu niste raspunsuri pe care probabil voiati sa le primiti in legatura cu blogul vostru preferat(modestia vine la pachet cu genialitatea:D).
*Postarile din aceasta "serie" nu reprezinta "lectii" ci pareri,pareri proprii despre cum fac/as vrea sa fac sau cum imi place ceva,orice legat de blogging si in special WarN'Riot.Nu este un "ghid" ci doar sfaturi,daca va sunt de ajutor cu atat mai bine(macar asa as avea o explicatie daca vad blogui asemanatoare cu WN'R).
De ce "rosu si negru"?De ce "limbute"?De ce acest aspect?
Chiar daca am mai vorbit despre asta in repetate postari,simt nevoia sa o fac "oficial" si sa dedic un paragraf separat acestei "probleme majore" care se pare ca zgarie ingrozitor retina unora.Nu stiu daca si ce am spus in repetate randuri despre formarea blogului si procesul cerational din spatele acestuia,dar asta este povestea oficiala,din teribilism,cei 13 ani pe care ii aveam cand am inceput sau nevoie de atentie probabil am mai "inflorit" povestea.Ei bine,randurile ce urmeaza sunt "varianta oficiala":
Avand un simt al banilor dezvoltat inca de mica si avand tendinta de a "pune deoparte" numai eu stiam de ce,modul in care unii castiga bani pe internet "scriind niste cuvinte" aparent lipsite de esenta mi s-a parut o "afacere de viitor" si un mod cat se poate de simplu de a face bani(cateva luni bune m-am imaginand facand milioane si plecat in Los Angeles:)))si mi-am spus ca daca pot sa scriu la fel cum vorbesc e perfect,nu mai am mult pana la miliard.Ei bine nu a fost asa si dupa ce am scris o luna fara sa castig un leu(nu va imaginati ca acum castig ceva)mi-am dat seama ca nu am nevoie de bani pentru a face lucrul asta si a inceput sa-mi intre in sange,o perioada mai lunga de 3 zile fara nicio postare fiind una "neagra".
Stiam inca de la inceput ca imi trebuie ceva de "impact" si cum singurele nume muzicale pe care le stiam atunci erau Bon Jovi,Guns N'Roses,Aerosmith,Deep Purple,Nickelback si Rolling Stones,crezand ca am vazut "limbuta" si pe taxiurile din oras(era defapt sigla de la Kiss FM)mi-am spus ca asta e si ca,intr-o buna zi,devenind cel mai bun blogger din Romania,toti taximetristii vor fi nevoiti sa-mi plateasca drepturi de autor(Mdeeea:))).E drept,am avut mai multe tentative de fundal pana sa dau "salvare",dar dupa ce am trecut peste poze cu Slash,Jon Bon Jovi,logo-ul acestora si logo-ul Guns N'Roses,"limbuta" mi-a "suras" cel mai mult.Selectia a durat in jur de cateva minute bune,aproape o ora,intregul proces de "incepere" a blogului ridicandu-se undeva la jumatate de zi,cu tot cu titlu si convingerea ca de data asta va dura mai mult de 4 zile.
Aspectul a fost cel mai usor de ales,unicul criteriu fiind simplitatea,cuvintele "sabloane" si tot ce am gasit acolo facandu-mi deja creierii prastie,un aspect complicat probabil m-ar fi dat total peste cap,si asa nestiind ce e un "obiect gadget" sau un antet de pagina(in cazul primului nici acum nu sunt pe deplin "dumirita") si vazand ca postarile pe mijloc nu au cum sa dea gresi mi-am spus ca asta e si ca,in timp,dupa ce voi mai invata ceva "meserie" il voi schimba si puteti sa fiti siguri ca daca nu a fost cazul pana acum nu va fi nici de acum inainte.
Si chiar daca nu am luat-o in ordinea intrebarilor de la subtitlu,culorile ce predomina aici,rosu si negru(albul a venit ca o alinare pentru retina voastra si a mea)sunt simplu,culorile ce compun "limbuta".Destul de rezonabil,nu?
De ce am ales acest font,ce tipuri de imagine prefer,de ce le pozitionez astfel si cum arata pentru mine "postarea ideala":
Povestea cu alegerea fontului este chiar amuzanta,datorita experientei egale cu zero din prima zi cand am facut blogul,celelalte 15 nefiind luate in serios,mi-am spus sa par "profesionist" si sa aleg un tip de scris."Trebuchet" mi-a sunat cel mai "pompos" si,cum asa mi s-a blocat scrisul pe postari pentru cateva saptamani,asa a ramas.Sa nu mai spun ca la inceput foloseam atat Aldin-ul cat si Cursiv-ul fiind singura ca vi se incurca mintea daca cititi mai mult de 5 randuri.Am incercat toate fonturile pe care le aveam la inceput pentru titlul postarilor cat si pentru titlul blogului,ambele avand dintre cele mai mari,colorate in rosu,imbarligate si greu de citit fonturi din cate exista.
Chiar daca am ramas fidela Trebuchet-ului ca tip de scris pentru postare,fontul ales pentru titlu s-a schimbat dramatic de la inceput pana acum,in ultima vreme folosind unul care,cel putin mie mi se pare ca seama cu tipul de scris folosit pentru ziarele din anii '70.Cel putin in ultima perioada am simtit nevoia de a da acest aer blogului,mergand putin in timp cand presa era presa si muzica muzica.
Imaginile pentru postari sunt cu siguranta un element important.Mereu le aleg in functie de continutul postarii,evident,daca aceasta va fi legata de Ozzy Osbourne muscand liliacul de cap,poza va fi corespunzatoare continutului,dar daca nu ar exista nicio poza care sa corespunda evenimentului,ar trebui sa folosesc una in care Ozzy exprima nebunia specifica,nu una in care pozeaza pe covorul rosu sau impreuna cu Sharon.Ca o mica(sper)paranteza,una din principalele greseli ale site-urilor de stiri muzicale in este alegerea imaginilor si nu de multe ori mi s-a intamplat sa imi fie schimbata imaginea la un articol scris pe Metalhead de exemplu cu una care a mai fost folosita la alte 25 de articole sau cu una asemenatoare aceleia.WarN'Riot a ajuns la un punct in care se vrea "ajutator" pentru toti cei care vor sa invete cate ceva despre muzica buna si lucrurile de calitate in general,si,pe langa informatii sper eu utile,imi place sa cred ca de aici puteti lua si imagini pe care nu le gasiti chiar pe toate site-urile sau pe prima pagina pe Google.Acesta fiind un alt criteriu important pentru care imi salvez imagini cu diferiti artisti in calculator,"popularitatea".Daca o poza este intalnita pe toate site-urile,atunci puteti fi siguri a nu o veti vedea si aici,doar in cazul in care o anumita postare se refera la Freddie Mercury ca "zeu al rock-ului" sau e o stire de acest gen,prezint un top pe aceasta tema facut de alt site sau fac un review al unei postari de pe alt blog,cu siguranta nu voi lua imaginea de acolo dar voi fi nevoie sa folosesc o poza cunoscuta cu acesta in postura sa celebra.
Pe langa asta,imaginile alb negru sunt un deliciu pentru mine.Nu mi se intampla de multe ori sa gasesc o imagine alt negru buna si daca mai gasesc si una cu efect de "hartie mototolita",m-a cucerit iremediabil.Si daca chiar nu gasesc o imagine alb negru buna si sunt nevoita sa aleg una colorata,sunt atenta la combinatiile de culori foarte agresive,care,pe langa limbutele pentru care si asa am primit reclamatii,v-ar putea cauza o migrena insuportabila.
Nu in ultimul rand,imaginile pe care le folosesc cel mai des(asta daca nu este un top cu trupe sau o stire care se refera la intregul grup)sunt imaini surprinse in concerte,franturi din videoclip-uri live sau interviuri,cele in care trupa sau artistul pozeaza fiind de cele mai multe ori folosite pana la epuizare,originalitatea nu strica niciodata.
Pont 1:Daca folositi imagini arhi-cunoscute,Google-ul nu va va pozitiona pe prima pagina in cautari si daca o faceti,folositi-le intr-o postare de tip "Logos" http://warandriot.blogspot.ro/2011/03/logos.html ,cea mai vizualizata postare de pe blog,cu aproape 10.000 vizualizari si postarea care a propulsat WarN'Riot nu doar pe pagina principala,dar si primul la rezultate atunci cand cauti "Guns N"Roses logo" sau "Alice Cooper logo" si dai la imagini.
Pont 2:Atat imaginile foarte mici cat si cele foarte mari nu apar de cele mai multe ori pe prima pagina la diferite rezultate Google si daca esti blogger in cautare de imagini cu diferite teme in functie e postari sau pur si simplu cauti imagini cu o trupa,salvandu-le la randul tau intr-un folder si folosindu-le mai tarziu nu mai stai sa te duci la "Instrumente de cautare" si sa bifezi dimensiunea mare sau mica asa ca imaginile cat mai "echilibrate" sunt cele mai potrivite pentru postarile tale.
Pozitionarea imaginilor pe postare a devenit si ea un element ceva mai "variant" in ultima vreme,fiind top-uri/liste pe care le pozitionez integral pe mijloc,atunci cand numarul de imagini pe postare depaseste cifra
5 este chiar indicat un astfel de "aranjament" daca nu vreti sa va treziti cu un sfert de fraza/denumire deasupra imaginii,un sfert in dreapta si restul sub imagine.Atunci cand le aranjez in acest mod prefer imaginile cu laturi egale,de cele mai multe ori 400x400 sau 500x500,niciodata nu vei gasii imagini inalte sau late de aceasi dimensiune si asta nu da tocmai bine cand vine vorba de un top/lista.
Si cum nimic nu este "perfect",nicio postare nu poate trece drept "fara greseala".Fie ca nu se incadreaza textul bine si "o ia pe dupa imagine",fie continutul ei nu multumeste pe toata lumea.Dar ma rog,acum e vorba strict de aspect si,pot spune ca modul in care aranjez postarile acum este ideal pentru mine.Am trecut printre atatea feluri de scris,moduri in care aranjez imaginile si tipuri de postari incat pot spune despre aceasta de acum ca sunt posatrile de care ma declar cel mai multumita.
"Poza saptamanii":
Cum nu am stiut in care din subpunctele precendente sa o inscriu,"poza saptamanii" primeste ceva mai multa atentie din partea noastra fiind elementul central si daca nu,primordial atunci cand se deschide blogul.E una din "povestile de inceput" cel mai bine intiparite in memoria mea;In timp ce vorbeam pe mess cu una din fostele "comentatoare"(si sper,inca cititoare),AndreeaF despre Kurt Cobain,evident,am intrat pe www.last.fm pentru a cauta imagini cu acesta si cu diferiti artisti,fiind la inceput de drum aveam nevoie de o "arhiva" bine consolidata(atat de bine incat am 4 stick-uri de memorie).In periplul meu de cateva ore bune pe site-ul tocmai mentionat am dat peste pagina unui uitilizator,o aveam salvata la semne de carte in celalalt laptop asa ca nu va mai pot furniza informatia completa.Acesta avea in dreptul paginii mai multe imagini pozitionate vertical si sub fiecare cate un citat.In mai multe dintre acestea se regasea Kurt si citate nu chiar atat de cunoscute.Atunci mi-a picat una dintre cele mai grele fise si mi-am spus ca asta ar fi o particularizare cel putin inedita pentru blog,astfel,de la "Piele si ciocate,geci si libertate"(Cargo-Calare pe motoare),am trecut la "poza si citatul saptamanii" chiar daca la inceput as fi vrut "poza si citatul zilei" dar cred ca era prea mult si pentru teribilismul meu infantil de atunci.(prima poza folosita la "citatul saptamanii" este cea din stanga cu Kurt).
Sper ca si aceasta postare v-a fost de ajutor si daca nu cu informatii utile,cu niste raspunsuri pe care probabil voiati sa le primiti in legatura cu blogul vostru preferat(modestia vine la pachet cu genialitatea:D).
Etichete:
Aerosmith,
Alice Cooper,
Andreea McKagan,
Cargo,
Deep Purple,
Google,
Guns N'Roses,
Jon Bon Jovi,
Kurt Cobain,
Metalhead,
Nickelback,
Ozzy Osbourne,
Real Music Zone,
Rolling Stones,
Slash,
WarN'Riot
vineri, 8 februarie 2013
Dreams,Hugs and Rock N’Roll: Slash feat. Myles Kennedy and the Conspirators la București
*Randurile de mai jos sunt scrise de Alex Szollo,unicul "informator" de la concertul Slash ft. Myles Kennedy & The Conspirators de la Bucuresti in cazul in care nu ajungeam caruia ii multumesc pentru aprecieri si pentru faptul ca a facut un review in conditiile in care am fost si eu acolo.
În ziua când am aflat că Slash, idolul meu în materie de chitariști rock avea să vină pentru prima dată în România, am știut cât se poate de clar că-mi doresc cu toată ființa să fiu acolo. Omul ăsta e pentru mine mai mult decât un simplu chitarist, e cel care m-a făcut să cred cu tărie că există cazuri clare în care instrumentele vorbesc cel puțin la fel de clar(chiar și mai clar) decât vocea și versurile. Primul solo al lui Slash din November Rain este și va rămâne coloana sonoră a primilor pași făcuți după o perioadă în care nu eram sigur că voi mai păși vreodată la fel.
Din ziua aflării veștii, n-am făcut altceva decât să vorbesc non-stop despre Slash, iar melodiile lui, atât cele din perioada Guns N’Roses, cât și cele noi, cu diferiți artiști, de la Ozzy Osbourne la Myles Kennedy, mi-au răsunat neîncetat în boxe. Așa-s eu: când îmi doresc ceva, îmi setez mintea pe lucrul respectiv până când mi se îndeplinește dorința(care s-a materializat în perioada sărbătorilor datorită fratelui meu din perioada liceului. Mulțumesc din suflet, David). Știam că trebuie să ajung acolo, așa că în afară de sesiunea de examene, it was all about Slash. Cum și Anais Cesarotto, forța creatoare din spatele War N’Riot(required reading pentru orice rocker căruia-i place să petreacă timp online) își anunțase de la început prezența, dorința mea de a ajunge la concert a fost de N’ ori mai mare. Apoi a venit momentul în care am fost anunțat că prezența ei la concert era imposibilă, dar, cum mă rugase să fac headbanging și să zbier și pentru ea, am încercat pe cât posibil să țin cont de rugămintea ei. După veste, au venit însă niște „semne” subtile că existau șanse ca marea întâlnire să aibă loc, însă, ca un wrestler tehnic, nu a cedat până-n ultima clipă firii mele iscoditoare.
După o noapte de așteptare înfrigurată, a venit și ziua concertului, una cu peripeții, dar care-a meritat fiecare moment de așteptare. Când am intrat în sală și am dat cu ochii de Anais, am uitat de faptul că mersesem mult și genunchii mei l-ar fi făcut gelos pe Elvis. Ca s-o citez „am făcut o față epică”, am prins-o într-un bearhug, am făcut un schimb super-plăcut de impresii cu ea și Andrei Șchiopu(Șchioposaurus sau Puță, depinde de cine-ntreabă, fiind astfel în prezența a doi din cei mai tari reprezentanți ai noii generații de rockeri de școală veche ), m-am ales cu un desen superb cu primul meu idol, Elvis Presley, pentru care îi mulțumesc din tot sufletul meu de rocker ramolit pe această cale, și în cele din urmă, după deschiderea scurtă a celor de la Byron, care n-au sunat rău deloc, s-a dezlănțuit arockalipsa.
De la prima piesă, Halo, Slash a demonstrat că e încă mai mult decât capabil să facă un SHOW de zile mari. Pe Nightrain, a doua piesă, mi s-a rupt efectiv că vocea mea suna ca aceea a unui măgar fumător și am zbierat din toți rărunchii. Chitara cu grif dublu folosită pe Civil War a avut un efect spectaculos, în combinație cu vocea curată și puternică a lui Myles Kennedy, reușind să-mi pună un mare nod în gât(semn bun în cazul meu când vine vorba de muzică). Nu rețin tot setlistul, nici nu vreau asta, știu doar că trupa a sunat excelent, exact cum trebuie să sune o trupă rock de cel mai mare calibru, piesele clasice Guns N’Roses au stârnit reacții puternice(explozivul riff introductiv din Sweet Child O’Mine reușind să mă facă să stau în picioare, zbânțuindu-mă și urlând pe toată durata piesei la unison cu mii de oameni, Welcome to the Jungle băgând mulțimea în priză exact ca-n vremurile bune, după o pauză scurtă de bis, iar Paradise City fiind cireașa de pe tort), concertul în sine a fost o experiență mai mult decât memorabilă, iar întâlnirea cu Anais(Artist by Name, Attitude, Ideas and Spirit) și Andrei(da, viitorul chitariștilor rock e pe mâini bune, nu toți adolescenții s-au bieberizat) mi-a îndeplinit rugăciunea din seara dinaintea concertului: o seară de ținut minte din toate punctele de vedere.
În ziua când am aflat că Slash, idolul meu în materie de chitariști rock avea să vină pentru prima dată în România, am știut cât se poate de clar că-mi doresc cu toată ființa să fiu acolo. Omul ăsta e pentru mine mai mult decât un simplu chitarist, e cel care m-a făcut să cred cu tărie că există cazuri clare în care instrumentele vorbesc cel puțin la fel de clar(chiar și mai clar) decât vocea și versurile. Primul solo al lui Slash din November Rain este și va rămâne coloana sonoră a primilor pași făcuți după o perioadă în care nu eram sigur că voi mai păși vreodată la fel.
Din ziua aflării veștii, n-am făcut altceva decât să vorbesc non-stop despre Slash, iar melodiile lui, atât cele din perioada Guns N’Roses, cât și cele noi, cu diferiți artiști, de la Ozzy Osbourne la Myles Kennedy, mi-au răsunat neîncetat în boxe. Așa-s eu: când îmi doresc ceva, îmi setez mintea pe lucrul respectiv până când mi se îndeplinește dorința(care s-a materializat în perioada sărbătorilor datorită fratelui meu din perioada liceului. Mulțumesc din suflet, David). Știam că trebuie să ajung acolo, așa că în afară de sesiunea de examene, it was all about Slash. Cum și Anais Cesarotto, forța creatoare din spatele War N’Riot(required reading pentru orice rocker căruia-i place să petreacă timp online) își anunțase de la început prezența, dorința mea de a ajunge la concert a fost de N’ ori mai mare. Apoi a venit momentul în care am fost anunțat că prezența ei la concert era imposibilă, dar, cum mă rugase să fac headbanging și să zbier și pentru ea, am încercat pe cât posibil să țin cont de rugămintea ei. După veste, au venit însă niște „semne” subtile că existau șanse ca marea întâlnire să aibă loc, însă, ca un wrestler tehnic, nu a cedat până-n ultima clipă firii mele iscoditoare.
După o noapte de așteptare înfrigurată, a venit și ziua concertului, una cu peripeții, dar care-a meritat fiecare moment de așteptare. Când am intrat în sală și am dat cu ochii de Anais, am uitat de faptul că mersesem mult și genunchii mei l-ar fi făcut gelos pe Elvis. Ca s-o citez „am făcut o față epică”, am prins-o într-un bearhug, am făcut un schimb super-plăcut de impresii cu ea și Andrei Șchiopu(Șchioposaurus sau Puță, depinde de cine-ntreabă, fiind astfel în prezența a doi din cei mai tari reprezentanți ai noii generații de rockeri de școală veche ), m-am ales cu un desen superb cu primul meu idol, Elvis Presley, pentru care îi mulțumesc din tot sufletul meu de rocker ramolit pe această cale, și în cele din urmă, după deschiderea scurtă a celor de la Byron, care n-au sunat rău deloc, s-a dezlănțuit arockalipsa.
De la prima piesă, Halo, Slash a demonstrat că e încă mai mult decât capabil să facă un SHOW de zile mari. Pe Nightrain, a doua piesă, mi s-a rupt efectiv că vocea mea suna ca aceea a unui măgar fumător și am zbierat din toți rărunchii. Chitara cu grif dublu folosită pe Civil War a avut un efect spectaculos, în combinație cu vocea curată și puternică a lui Myles Kennedy, reușind să-mi pună un mare nod în gât(semn bun în cazul meu când vine vorba de muzică). Nu rețin tot setlistul, nici nu vreau asta, știu doar că trupa a sunat excelent, exact cum trebuie să sune o trupă rock de cel mai mare calibru, piesele clasice Guns N’Roses au stârnit reacții puternice(explozivul riff introductiv din Sweet Child O’Mine reușind să mă facă să stau în picioare, zbânțuindu-mă și urlând pe toată durata piesei la unison cu mii de oameni, Welcome to the Jungle băgând mulțimea în priză exact ca-n vremurile bune, după o pauză scurtă de bis, iar Paradise City fiind cireașa de pe tort), concertul în sine a fost o experiență mai mult decât memorabilă, iar întâlnirea cu Anais(Artist by Name, Attitude, Ideas and Spirit) și Andrei(da, viitorul chitariștilor rock e pe mâini bune, nu toți adolescenții s-au bieberizat) mi-a îndeplinit rugăciunea din seara dinaintea concertului: o seară de ținut minte din toate punctele de vedere.
marți, 22 ianuarie 2013
2 ani de blogging,2 ani de prietenie~La multi ani,Tanti McKagan!
* Si o sa incetez sa-ti spun asa atunci cand te apuci de ascultat Inna.*
Acum 15 ani,Romania primea un alt om si blogger de calitate superioara si AnaisC.,inca nedumerita ce cauta pe lumea asta,o prietena adevarata.Obisnuiesc sa fac un imens istoric despre viata oricui in postarile obisnuite,dar acum stim amandoua prin ce am trecut impreuna,cum am stat la telefon pana la 4 dimineata,postarile facute impreuna,discutiile interminabile,schimburile de idei si pareri si toate lucrurile pe care le avem in comun(incepusem si o lista candva:))).Speram sa nu vorbesc despre toate lucrurile astea la trecut,dar,din diferite motive care implica atat lipsa de timp sau pur si simplu disparitia interesului,acestea au ramas intiparite undeva in timp.Am facut o astlef de postare si anul trecut si acum incerc sa revizuiesc tot ce s-a intamplat in aceasta perioada,nu-mi amintesc sa ne fi certat vreodata dar tin mintea toate lucrurile impartasite si cat am stat la stadiul de "cititoare fidele" pana sa devenim "surori virtuale",odata ce-am inceput sa vorbim nu ne-a mai oprit nimeni.De la idei pana la idealuri,idei de postari,gusturi in orice sau viziuni despre viitor,la un moment dat am "impartit" si un blog,primul blog comun creeat vreodata,eram al naibii de speriata,recunosc si a mers si el pana la un punct,ne-am simtit senzational si asta nu va disparea vreodata.Oricat de putin am vorbit in ultima vreme,oricat de mult ne-am schimbat atat noi cat si blogurile,AnaisC. va ramane intotdeuna la fel cand vine vorba de persoanele la care tine de la "surorile" ei.Suna a cliseu si nu ma intereseaza,dar poti creea prietenii si relatii mult mai puternice pe internet fara a vedea o persoana vreodata,nu trebuie neaparat sa o privesti in ochi pentru a fi sigur/a ca impartasiti aceleasi pereri in materie de aproape orice.
Iti multumim ca iti faci treaba de blogger constant,in stilul propriu si asa cum ne-ai obisnuit,iti multumim ca ai ramas "Tanti McKagan",ca ai ramas sora noastra virtuala si nu in ultimul rand iti multuim ca nu ai renuntat la zona ta cu muzica adevarata!
La multi ani,Andreea!
Acum 15 ani,Romania primea un alt om si blogger de calitate superioara si AnaisC.,inca nedumerita ce cauta pe lumea asta,o prietena adevarata.Obisnuiesc sa fac un imens istoric despre viata oricui in postarile obisnuite,dar acum stim amandoua prin ce am trecut impreuna,cum am stat la telefon pana la 4 dimineata,postarile facute impreuna,discutiile interminabile,schimburile de idei si pareri si toate lucrurile pe care le avem in comun(incepusem si o lista candva:))).Speram sa nu vorbesc despre toate lucrurile astea la trecut,dar,din diferite motive care implica atat lipsa de timp sau pur si simplu disparitia interesului,acestea au ramas intiparite undeva in timp.Am facut o astlef de postare si anul trecut si acum incerc sa revizuiesc tot ce s-a intamplat in aceasta perioada,nu-mi amintesc sa ne fi certat vreodata dar tin mintea toate lucrurile impartasite si cat am stat la stadiul de "cititoare fidele" pana sa devenim "surori virtuale",odata ce-am inceput sa vorbim nu ne-a mai oprit nimeni.De la idei pana la idealuri,idei de postari,gusturi in orice sau viziuni despre viitor,la un moment dat am "impartit" si un blog,primul blog comun creeat vreodata,eram al naibii de speriata,recunosc si a mers si el pana la un punct,ne-am simtit senzational si asta nu va disparea vreodata.Oricat de putin am vorbit in ultima vreme,oricat de mult ne-am schimbat atat noi cat si blogurile,AnaisC. va ramane intotdeuna la fel cand vine vorba de persoanele la care tine de la "surorile" ei.Suna a cliseu si nu ma intereseaza,dar poti creea prietenii si relatii mult mai puternice pe internet fara a vedea o persoana vreodata,nu trebuie neaparat sa o privesti in ochi pentru a fi sigur/a ca impartasiti aceleasi pereri in materie de aproape orice.
Iti multumim ca iti faci treaba de blogger constant,in stilul propriu si asa cum ne-ai obisnuit,iti multumim ca ai ramas "Tanti McKagan",ca ai ramas sora noastra virtuala si nu in ultimul rand iti multuim ca nu ai renuntat la zona ta cu muzica adevarata!
La multi ani,Andreea!
luni, 10 decembrie 2012
Cele mai bune produse muzicale din USA
Acum o luna am facut o postare
in are va prezintam o lista cu cele mai bune trupe din Europa http://warandriot.blogspot.ro/2012/11/cele-mai-bune-produse-muzicale-de.html
,cele mai mari trupe rock fiind din Europa si nu numai din UK,loc de unde au
plecat artisti ca The Beatles,Led Zeppelin,Pink Floyd,Motorhead sau Rolling
Stones.Si chiar daca aparent toate numele mari provin de acolo,America are si
ea cu ce se mandri.Daca Britanicii se mandresc cu o adevarata revolutie
muzicala care a luat cu asalt USA in mijlocul anilor ’60,americanii s-au
bucurat de o evolutie demna de admirat a trupelor tinere care au continuat ceea
ce au inceput veteranii veniti din Europa.Chiar si asa,America are nume ca
Aerosmith,Van Halen,KISS sau Alice Cooper care si-au impus un stil mult mai dur
si greu de acceptat de catre public,in cazul ultimelor doua,elementele “socante”
fiind si cele de baza si daca Europa a inceput nebunia punk in anii ’70,americanii
au avut grija sa o conserve foarte bine si sa o transpuna intr-un spectacol
morbid de nota 10.
1.3 Doors Down
2.Aerosmith
3.Autograph
4.Allman Brothers Band
5.The Bangles
6.The Beach Boys
7.The Cars
8.Cheap Trick
9.Chicago
10.Creedence Clearwater Revival
11.Crosby,Still & Nash
12.Deftones
13.Dereck and The Dominos
14.The Doors
15.Eagles
16.Foo Fighters
17.Foreigner
18.Grand Funk Railroad
19.Heart
20.Iron Butterfly
21.Jane’s Addiction
22.Journey
23.Kansas
24.Lynyrd Skynyrd
25.Pearl Jam
26.Pixies
27.REM
28.Red Hot Chili Peppers
29.Simon & Garfunkel
30.Steely Dan
31.Sonic Youth
32.Styx
33.Survivor
34.Toto
35.The Turtles
36.The Velvet Underground
37.The White Stripes
38.Green Day
39.Frank Zappa
40.Elvis Presley
41.Alice Cooper
42.Buffalo
Springfield
43.ZZ Top
44.KISS
45.Tom Petty
& The Heartbreakers
46.Bon Jovi
47.Guns N’Roses
48.Joan Jett
49.Nirvana
50.Buddy Holly
51.Iggy Pop
52.Metallica
53.Megadeth
54.Van Halen
55.Ramones
56.Bruce
Springsteen
57.Blue Oyster
Cult
58.The Cars
59.Chuck Berry
60.Stone Temple
Pilots
61.Shinedown
62.Alter Bridge
63.Godsmack
64.Janis Joplin
65.Jimi Hendrix
66.Neil Young
67.Motley Crue
68.Lou Reed
69.Patti Smith
70.Slayer
71.Poison
72.Cinderella
73.New York Dolls
74.Evanescence
75.Velvet
Revolver
76.Blondie
77.Vixen
78.Living Colour
79.Alice in
Chains
80.Skillet
Etichete:
Aerosmith,
Alice Cooper,
Bon Jovi,
Bruce Springsteen,
Elvis Presley,
Foo Fighters,
Guns N'Roses,
Iggy Pop,
Jane's Addiction,
Joan Jett,
KISS,
Lynyrd Skynyrd,
Megadeth,
Metallica,
Nirvana,
The Cars
duminică, 9 decembrie 2012
Behind the scenes(names):De unde provin numele trupelor?Part.3
Behind the scenes(names):De unde provin numele trupelor?Part. 2:
http://warandriot.blogspot.ro/2012/12/behind-scenesnamesde-unde-provin-numele_7.html
Behind the scenes(names):De unde provin numele trupelor?Part. 1:
http://warandriot.blogspot.ro/2012/12/behind-scenesnamesde-unde-provin-numele.html
Part. 3:
46.Eagles:Daca
e sa judecam dupa un interviu acordat de Glen Frey pentru Rolling Stones in
1985,numele trupei provine de la un club de gay din San Francisco,Eagles &
Angels.
47.Earth,Wind
& Fire:Solistul trupei,Maurice White
a spus ca a ales ca nume al trupei elementele de baza din astrologie pentru a
fi sigur ca nu da gresi.Se pare ca a avut dreptate...
48.Elton John:Elton
John este cunoscut de intreaga lume dupa acest nume si nu multi stiu ca numele
sau intreg este Reginald Kenneth Dwight.Acesta se pare ca nu si-a schimbat
numele odata ce a simtit succesul sau pentru a da mai bine pe scena,pur si
simplu i-a placut aceasta combinatie a doua nume pe care le aveau doi membri
din prima trupa din care a facut parte.Nu a durat mult pana cand si-a schimbat
numele si legal.
49.Elvis Costello:Pentru
a fi sigur ca va devenii legendar,a combinat Elvis Presley si Lou Costello.
50.Eurythmics:”Heurythmics”
este un stil de dans de origine greaca.Annie Lennox l-a invatat inca din scoala
primara si de atunci i-a ramas intiparit in minte.O combinatie de sunete si
miscari speicifice europene pe care acestia le-au transpus in cantece facand cu
siguranta ceva unic.Au scos primul “h” pentru a fi mai simplu de pronuntat.
51.Evanescence:Gasim
explicatia numelui trupei chiar pe pagina principala a site’ului acesteia.Dupa
ce multi fani s-au plans ca e greu de pruntat,scris sau memorat,membrii trupei
s-au simtit nevoiti sa dea o explicatie in legatura cu acesta.Evanescence e
definitia unei disparitii subite,ceva ce se evapora fara ca macar sa stii ca a
fost acolo.Nu e si cazul cantecelor lor...
52.Fleetwood Mac:O
adaparte a numelor de familie a bassistului si tobosarului,McVie a devenit in
timp Fleetwood Mac.Initial aceasta trebuia sa se numeasca dupa fondatorul
sau,Peter Green dar acesta s-a multumit cu titulatura de “Guitar God”,o trupa
numita dupa el fiind ceva cam mult.
53.Foo Fighters:Fascinat
de viata pe alte planete,razboaie si OZN’uri,Dave Grohl si-a numit propria
trupa dupa o expresie folosita de pilotii francezi atunci cand vedeau un
presupus obiect neidentificat.”Feu” insemnand foc,acesta era semnalul ca au
vazut unul si ca sunt gata sa traga.
54.Genesis:Genesis
nu erau “programati” ca fiind o trupa,aveau de gand sa fie un grup de
compozitori gata sa scrie pentru alti artisti,de aici se intelege lipsa de
experienta in studio si pe scena.Imediat dupa ce au lansat From Genesis to
Revelation,publicul i-a indentificat ca Genesis,neavand in nume pana atunci.
55.Godsmack:O
alta trupa care se bucura de muuulte variante cand vine vorba de originile
numelui:
1.Sully Erna a fost
dintotdeauna un fan Alice in Chains si a promis ca atunci cand isi va face o
trupa,aceasta va fi asemenatoare idolilor sai,de aici porneste si ipoteza
confrom careia numele trupei provine de la cantecul “Godsmack” de pe albumul
Dirt
2.Intr-un interviua cordat
pentru MTV,Sully a declarat ca “Godsmacked” e un sinonim pentru karma
3.Cea mai cunosuta poveste
legata de provenienta numelui trupei suna cam asa;tobosarul original al
acesteia,Tommy Stewart a aparut la studio intr-o zi cu o pata langa buza
superioara,Erna a facut misto de el si a doua zi i-a aparut si lui una,moment
in care Stewart a replicat “Looks like you've been Godsmacked”.
56.Grand Funk
Railroad:Grand Funk Railroad este doar o
adaptare pentru Great Trunk Railroad,o cale ferata din Michigan.
57.Grateful Dead:Pregatiti-va
din nou sa alegeti intre doua ipoteze lafel de plauzibile:
1.Dupa ce a aflat ca numele pe
care l-a cautat atata timp si care i se parea perfect,Warlocks este luat,Jerry
Garcia a deschis disctionatul la intamplare de doua ori,primul cuvant de pe
prima pagina la care s-a deschis a fost Dead si cel de-al doilea Grateful,le-a
inversat si a rezultat numele trupei.
2.A doua varianta are o origine
ceva mai...mistica.Se spune ca numele provine din Cartea Egipteana a Mortii,mai
precis din randul “In the land of the night the ship of the sun is drawn by the
grateful dead.”.
58.Green Day:Green
Day este trupa cu cele mai multe variante cand vine vorba de originea numelui:
1.Billie Joe Armstrong a
declarat pentru Kerrang ca o in liceu,o zi pe saptamana nu faceau nimic altceva
decat sa stea pe canapea,sa fumeze iarba si sa asculte Sex Pistols,acea era
denumita “Green Day”.De asemenea cantecul “39 Smooth”a fost scris “in cinstea”
primei dati cand Billy a fumat marijuana.
2.O varianta ceva mai
“inocenta” a originii numelui trupei este aceea conform careia “ziua verde” era
ziua in care nu faceau nimic decat sa citeaza benzi desenate cu Ninja Turtles
si sa manance pizza.
3.Trupa a fost numita dupa
cantecul “39 Smooth” care reflecta consumul de marijuana,numele original fiind
Sweet Children.
4.Inainte de devenii un solist
de succes intr-o trupa de succes,Billie lucra ca vopsitor si decorator,intr-o
zi,cand vopsea cu verde o incapere a dat din greseala cu vopsea pe el,atunci
Mark i-a spus “It’s just one of those green days!”
5.Billie le-a spus intr-o zi
colegilor de trupa ca ziua cand vor devenii faimosi va fi “a green day in
hell”.
59.Guns N’Roses:Arhi-cunoscuta
poveste a numelui celei mai perioculoase trupe din anii ’80 probabil nu mai e
un mister pentru nimeni;Comabinatia numelui lui Axl Rose si Tracii
Guns,fodnatorii originali.
60.HIM:Numiti
in prima instanta His Infernal Majesty(Valo a declarat in prealabil ca nu au
nicio legatura cu Satana si ca nu il ridica in slavi prin melodiile lor,numele
li s-a parut doar ca suna foarte bine),fanii au decis sa pastreze doar
initialele,HIM fiind mai usor de retinut si lasand loc la cat mai putine
interpretari.
61.Hanoi Rocks:Una
dintre cele mai amuzante povestiri vis-a-vis de numele unei trupe;istoria spune
ca Andy McCoy urmarea un reportaj despre o fabrica de droguri din Japonia si a
tipat la un moment dat “HANOI ROCKS”!
61.Iron Maiden:Si
cand vine vorba de greii metal’ului gasim mai multe varianta a originii numelui
lor:
1.Cea mai des mentionata este
cea in care se pomeneste de tortura medievala cu acelasi nume in cadrul careia
victima era pusa intr-un loc stramt,de cele mai multe ori o constructie
asemanatoare cu un sicriu din peretii caruia ieseau tepi din fier.
2.Cum Bruce este originar din
Manor Park,East London,loc cunoscut datorita unei frabici de metal,acesta era
des numit The Iron.
62.Jefferson
Airplane:Jefferson Airplane este o
denumire populara pentru modul in care sunt create tigarile cu marijuana,mai
exact procesul prin care hartia este rulata.
63.Jethro Tull:Pentru
a nu lasa loc de interpretari,Ian Aderson a dat o explicatie mai mult decat
clara “I was not the author of the Jethro Tull name. The original Jethro Tull
was an 18th century agriculturalist. He was also something of an inventor. He
invented the seed drill. He built his first prototype seed drill from the foot
pedals of his local church organ. When it was suggested as one of our weekly
names for our band in its early days by our agent we said 'ok, we'll be Jethro
Tull this week.' The reason for all that was that we were not a terribly good
group when we first started, and the only way we could get re-booked into the
clubs we played at was to pretend to be somebody different every week... often
we didn't know who we were-- the agent forgot to tell us-- so we would arrive
at some club, and we'd look down the list of bands playing... whichever one
we'd never heard of before, we knew that must be us. The time we got asked back
to the Marquee club we had to stick with the name we had that week, which
happened to be Jethro Tull. It's not a name I feel particularly wonderful
about. I feel faintly embarrassed about it because it's not an original name.
It's somebody else's name.”
64.Journey:In
1973,membri originali ai trupei au organizat un concurs la radio pentru a-si
alege un nume.Dupa multe varianta care nu le-au suras,Journey le-a sunat cel
mai bine.
65.Joy Division:Astfel
erau numite femeile fortate sa se prostitueze in timpul celui de-al Doialea
Razboi Mondial.Cele ce refuzau erau trimise in lagarul de concentrare.
66.Judas Priest:Exista
doua variante lafel de populare si convenabile cand vine vorba de numele
acestei trupe:
1.A fost numita dupa cantecul
lui Bob Dylan “The Ballad of Frankie Lee and Judas Priest”
2.Conform Wikipedia,Judas
Priest e o adaptare proprie pentru Jesus Christ,expresie pe care Halford o
folosea atunci cand nu-i iesea ceva bine.Astfel,ca sa nu-l mai pomeneasca atat
de des a facut o adaptare proprie a numelui acestuia.A declarat intr-un interviu
ca aceasta modificare nu trebuie privita ca pe o jignire.
67.The Kinks:Ray
Davies a fost obsedat mereu de ideea ca nimeni nu ii apreciaza munca,asa ca a
ales un nume care sa deranjeze cat mai mult,The Kinks fiind ca o “lovitura in
ceafa”.Plus de asta credea ca numele scurte sunt cele mai bune,a spus ca si-ar
numii trupa The Who dar era deja luat.
68.KISS:Din
nou,multe povesti:
1.Ca si in cazul trupei
AC/DC,KISS au fost numiti “adepti ai Satanei”,multi sustinand ca KISS
reprezinta defapt intialele de la Kinghts in Satan’s Service si ca cei ce fac
parte din KISS Army sunt si ei “satanisti”.
2.Un alt acronim ar putea face
referire la cunoscuta expresie americana “Keep It Simple Stupid”.
3.Cea mai plauzibila
ramane,insa cea conform careia tobosarul original al trupei a venit cu numele
acesteia,dupa ce Simmons a propus “LIPPS”,Pteer Criss a ajuns la KISS.Ace
Frehley a realizat mai tarziu designul logo-ului.
Partea a 4-a va fi postata in cursul zilei de maine.
Etichete:
Eagles,
Earth,
Elton John,
Elvis Costello,
Eurythmics,
Evanescence,
Fleetwood Mac,
Foo Fighters,
Godsmack,
Grateful Dead,
Green Day,
Guns N'Roses,
Hanoi Rocks,
HIM,
Judas Priest,
KISS,
Wind n' Fire
Abonați-vă la:
Postări (Atom)










