Au fost multe momente in
istoria muzicii care au schimbat lucrurile la 360° fara o cauza sau un motiv
anume.Aici includem trecerea de la muzica de ascultat la muzica de aruncat la
gunoi,preferintele fanilor in functie de perioade si asa mai
departe.Candva,insa,cand scena minuscula dintr-un club insalubru populat de
toti betivii orasului adunati la periferie sa auda muzica buna si sa isi verse
amarul intr-un pahar(sau o sticla) reprezenta puncul de pornire a oricarei
viitoare “legende”,industria muzicala avea un singur obiectiv de indeplinit;sa
ii sustina si sa ii promoveze.Managerii cluburilor prezentau o conditie
simpla;sa tina publicul treaz,sa faca show,sa cante muzica buna care sa fie pe
placul clientilor.De cele mai multe ori apelau la nume deja consacrate din oras
gata sa cante pentru o suma modica,dar atunci cand nu o aveau erau dispusi sa
apeleze si grupurile fara experienta dar gata sa se afirme.Astfel,incepand cu
anii ’60,pe scena muzicala au inceput sa apara tot mai multe “ciudatenii”
nemaivazute pana atunci de ochiul privitorului de rand obisnuit cu solistii
imbracati la costum cu o eventuala chitara sau muzicuta sau cu grupurile
formate exclusiv din baieti,toti avand aceleasi miscari,aceleasi haine si
aceleasi frizuri,femeile.Imediat dupa ce anii ’50 s-au consumat,industria
muzicala devenea “locul de joaca” a fiintelor care,pana la urma conduc lumea,nu
in spatele oricarui barbat fiind o femeie puternica ci creierului unui barbat
fiind o femeie puternica si cu principii.
Si daca in anii ’50 nume ca
Wanda Jackson sau Ruth Brown erau privite ca adevarate etaloane de forta,talent
si frumusete pura,decadele ce au urmat,”divizia” feminina din industria
muzicala s-a subtiat considerabil,3-4 nume luptand in continuare cu
talent,pasiune si multa munca pentru a tine inca sus ideea ca femeile nu se
afirma doar prin atuuri fizice.Chiar daca decada ce a deschis drumul catre rock
n’roll se consumase,anii ’60 au reprezentat apogeul in ceea ce priveste
“invazia feminina”,nume ca Janis
Joplin,Aretha Franklin,Tina Turner,Heart sau Cher transformand ideea de “chip angelic
si comportament de nota 10” in atitudine,miscare scenica dupa bunul plac si
versuri care isi permiteau sa deranjeze.Pana atunci,femeile fiind intruchiparea
puritatii in lumea muzicala.Devenite de odata “atractia principala”,acestea nu
puteau sa o dea n bara cu nimic,sa nu aiba o aparitie cumva “iesita din
tipare”,sa nu declare ceva care ar starnii orice fel de discutii
contradictorii,sa nu gandeasca inafara cercului deja trasat de barbatii care
s-au aratat foarte contrariati la apartia lor,gata sa le “dea jos” pentru o
aparenta greseala.In anii ce au urmat,insa,reprezentantele sexului frumos au
descins in forta si au intors lucrurile in favoarea lor.Au facut lucrurile asa
cum au vrut,au scris noi reguli,le-au aplicat dupa bunul plac si au impus propriul
stil.Chiar daca un nou “trend” isi facea aparitia in industrie,duetul,femeile
nu au incetat sa fie “in fata”,punandu-si in valoare aspuctul atat cat sa
sustina concerte cu casa inchisa dar cat sa nu devina vulgare si sa cada in
penibil.Cuplurie Tina & Ike si Cher & Sonny au tinut capul de afis atat
in festivale muzicale cat si in ziarele mereu in cautare de “senzational”.Inca
10 ani au trecut,Power Flower s-a dus si ea si parca odata cu moartea lui Janis
Joplin lupta femeilor a reinceput.
Anii ’70,pe langa o schimbare
dramatica a stilurilor muzicale preferate de public au marcat si reinceperea
luptei feminine pentru un loc bine stabilit pe scara ierarhica muzicala modificata radical de aparitia numelor ca
Aerosmith,KISS,Motorhead,AC/DC sau Iron Maiden.Cu noi stiluri si reguli
muzicale impuse,cu trupe heavy metal,punk-rock si o muzica “agresiva” in prima
faza pentru femei,acestea s-au adaptat.S-au echipat cu atitudinea adoptata de
orice artist dornic de afirmare la acel moment,frizuri care au socat “opinia
publica”,pantaloni de piele si o atitudine gata sa puna in genunchi orice
barbat. Nume ca Joan Jett,Debbie Harry,Lita Ford,Vixen,Patti Smith sau Cindy
Lauper au atacat frontal,insa,orice trupa nou aparuta si trupele “conduse” de
femei deveneau din ce in ce mai populare,Blondi,Joan Jett & The Blackhearts
sau Eurythmics ocupand pozitiilor fruntase in toate topurile muzicale din acea
perioada.Cu o imagine care se
voia nepatata si un orgoliu de nepatruns,barbatii
au vrut sa recupereze terenu pierdut si au inceput sa foloseasca femeile pe
post de “jucarii”,aparitiile lor in videoclipuri ca “papusi” gata sa faca
orice,declaratiile menite sa atraga controvesre conform carora au intretinut
relatii cu sute,chiar mii de femei,scandalurile sexuale din viata lor si rolul
asa numitelor “groupies” in evolutia normala a unei trupe de baieti(http://warandriot.blogspot.ro/2011/12/sexdrugs-and-rock-nrollimportanta-unui.html
) fiind la ordinea de zi.Din acest punct,imaginea femeii in lumea rock-ului a
inceput sa fie mai patata ca oricand.Tot mai multe femei usoare declarand
cum,cat si in cel fel au intretinut relatii sexuale cu diferite nume mari din
industria rock-ului,multe aparitii fugitive in industria muzicala din acea
vreme fiind obtinute prin aceste relatii,spusele adevaratelor “Regine ale Rock
N’Roll-ului” fiind puse la indoiala in fata spuselor duduilor care au desfacut
picioarele si gura pentru un contract.Privita dintr-o alta
perspectiva,insa,toate aceasta intorsatura de situatie a adus acelor putine
prezente feminine care s-au mentinut pe linia de plutire
continuandu-si cariera
in modul in care au inceput-o;muncind pe branci si cantand,statutul de
“legenda”,evident,pe merit.In ziua de azi si Adriana Smith poate fi considerata
legenda,fiind pana la urma unica aparitie feminina de pe Appetite for
Destruction.Ce mai conteaza ca singura sa contributie au fost niste sunete
rezultate dintr-o partida de sex pe butoane in studio?Sunete rezultate,pana la
urma de orice duduie dornica de bine-cunoscuta afirmare pe o cale mai mult
decat simpla.
continuandu-si cariera
in modul in care au inceput-o;muncind pe branci si cantand,statutul de
“legenda”,evident,pe merit.In ziua de azi si Adriana Smith poate fi considerata
legenda,fiind pana la urma unica aparitie feminina de pe Appetite for
Destruction.Ce mai conteaza ca singura sa contributie au fost niste sunete
rezultate dintr-o partida de sex pe butoane in studio?Sunete rezultate,pana la
urma de orice duduie dornica de bine-cunoscuta afirmare pe o cale mai mult
decat simpla.
Zecile de ani ce au urmat nu au
mai dat industriei muzicale nume demne de mentionat cand dam o lectie de
determinare si reusita feminina intr-o industrie a barbatilor.Sigur,sus am
mentionat doar o parte din numele care au revolutionat aceasta industrie(mai
multe gasiti aici: http://warandriot.blogspot.ro/2012/03/100-greatest-women-in-rock-nroll.html
),ceea ce a urmat,ce se intampla azi si probabil ce va urma in urmatorii 5 ani
as prefera sa ramana istorie.Numele demne de mentionat vor ramane aceleasi si
din zilele noastre,femeile care chiar au luptat sa se tina la suprafata vor
putea fi numarate pe degete.
