Se afișează postările cu eticheta Scott Weiland. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Scott Weiland. Afișați toate postările

duminică, 2 iunie 2013

Sex,Drugs and Rock N'Roll:Elementul comun dintre doua legende muzicale cu stiluri atat de diferite:Slash & David Bowie

Ca un scurt istoric,David Robert Jones pe numele sau adevarat,David Bowie s-a nascut pe 8 Ianuarie 1947 in Londra,Anglia.In 1962,la doar 15 ani si-a format prima trupa,una locala dupa ce a renutat la primul instrument cu care a cochetat,saxofonul.Cum nu a mers nici cu aceasta nici cu urmatoarele 2 trupe in care interpreta vocal si la chitara datorita stilului sau ceva mai greu de inteles,avea sa se reprofileze si sa incerce numeroase slujbe "de vara" sau muncea cu ziua.
7 ani mai tarziu,dupa ce s-a casatorit cu Angela Barnett in 1969,lucrurile au inceput sa ia o turnura interesanta dupa ce aceasta trece de la statulul de sotie la cel de manager.In perioada 1970-1973,Bowie se concetreaza in special pe ceva nou si greu de inteles la acea vreme,Glam Rock-ul,experimenteaza lucruri noi,neaparat deranjante in prima faza si este gata sa le revolutioneze.Anii '80 reprezinta o trecere imensa pentru el,atunci cand costumatia extravaganta si culorile tipatoare nu mai constituie un element de baza si reuseste sa se increada pe puterea sa de convingere prin voce si atitudine.Iar ce sa intamplat dupa inceputul anilor '90 e deja istorie.

Sau Hudson,pe numele sau de scena Slash s-a nascut de asemenea in Londra,pe 23 Iulie 1965,mutandu-se
in LA la inceputul anilor '70.In '83 a format trupa locala Road Crew(dupa melodia Motorhead "(We are)The Road Crew") impreuna cu prietenul sau din copilarie Steven Adler,Duff McKagan luand locul liber de bassist in urma unui anunt pulicat intr-un ziar,solist fiind Ron Reyes de la Black Flag.Dupa niciun an,trupa se desparte,atat Slash cat si Steven fiind cooptati in Hollywood Rose,acolo unde lucreaza cu Axl Rose si Izzy Stradlin.In Iunie 1985,trupa era completata de McKagan,astfel luand nastere Guns N'Roses.Lanseaza cel mai bine vandut album de debut din istoria muzicii in USA,Appetite for Destruction anul urmator(1986),au probleme cu casele de discuri,isi traiesc tineretea si mai nou cariera de staruri rock la intensitate maxima,fiind numiti rapid "cea mai periculoasa trupa".Urmeaza alte 4 albume alaturi de GN'R,iar apoi despartirea furtunoasa din '96.Cu 2 ani inainte de aceasta,Slash incepuse un proiect paralel,numit Slash's Snakepit in cadrul caruia lanseaza doua albume,despartindu-se in 2002.Urmeaza Velvet Revolver,alaturi de Matt Sorum,Duf McKagan,Dave Kushner si Scott Weiland si albumele Contraband in 2004 si Libertad in 2007.In 2010 isi lanseaza primul album solo,alaturi de nume ca Alice Cooper,Lemmy Kilmister,Iggy Pop sau Ozzy Osbourne ca in 2012 sa lanseze Apocalyptic love alaturi de Myles Kennedy,solistul Alter Bridge,Frank Sindoris,Brent Fitz si Todd Kerns,trupa "improvizata" doar pentru turneul de promovare a acestuia,turneu in cadrul caruia a ajuns si in Romania pe 5 Februarie(http://warandriot.blogspot.ro/2013/02/concertul-slash-ft-myles-kennedy.html).

Putem spune ca Slash intra in categoria "copiilor privilegiati",cel putin teoretic,chiar daca el a ales sa o ia de la 0 si sa inceapa ca oricare alt artist de renume alaturi de o trupa locala sau "testand" numeroase locuri de munca.Mama sa,Oliver(Ola) Hudson s-a nascut in 1946.Mulatra cu trasaturi frumoase specifice,aceasta a lucrat ca designer vestimentar,unul din clientii ei de renume fiind insusi David Bowie caruia i-a creat majoritatea costumelor din perioada The White Duke,de cealalta parte,si tatal sau,Anthony Hudson a cochetat cu industria muzicala,talentul fiind transpus in 3 forme diferite in familia Hudson-Saul cu muzica,Ola cu design-ul vestimentar iar Anthony cu grafica,facand coperte de album pentru nume ca Joni Mitchell sau Neil Young.
Intr-un articol cu o poza si text de o schioapa publicat pe la sfarsitul anilor '80 de revista Rolling Stones,Ola primeste titulatura de "designer vestimentar genial",avand clienti in persoana legendelor ca Ringo Starr,Diana Ross sau John Lennon.In ultima parte a interviului vorbeste de asemenea despre relatia pe care o are cu fiul sau(la momentul respectiv,s-a stins in 2009 din cauza cancerului,motiv pentru care si Slash a renuntat la tigari);
“I’ve been shocked at a lot of things I’ve read where it sounds like I left him on somebody’s doorstep in a
basket. They make it seem as if he never had a family and grew up on the streets like an urchin, but that’s not true. It’s just part of his image. He’s not all leather and tattoos.”,spunand de asemenea ca inca de la 3 ani ii placea la nebunie sa deseneze,momentul in care a decis sa se apuce de muzica si nu a urmat o cariera in acest sens fiind trist pentru ea.
In concluzie,avem imaginea de mama iubitoare si de femeie de succes,relatia dintre cei doi fiind mai mult decat una stransa,lucru care reiese atat din declaratii cat si din putinele imagini cu cei doi prezente pe internet,si daca iubirea dintre el si tatal sau nu a fost niciodata atat de "arzatoare",Slash s-a considerat mereu "baiatul mamei",dupa cum a spus razand intr-un interviu din 2010.

Anul trecut,Slash a vorbit deschis despre un subiect pe care,in mod normal nu il abordeaza,viata sa personala.O intamplare petrecuta undeva la mijlocul anilor '70 cand el avea doar 8 ani si a intrat in atelierul de croitorie al mamei sale unde,atat ea cat si Bowie erau complet dezbracati:

""My mum started working with David professionally at first. I'm pretty sure that’s how it started. Then it turned into some sort of mysterious romance that went on for a while after that. She did his wardrobe for his whole Thin White Duke period and The Man Who Fell To Earth movie that he did. She did all that and he was around for a while.
 He was always over – they were always together. I caught them naked once. They had a lot of stuff going on, but my perspective was limited. Looking back on it, I know exactly what was going on. When I look back on that whole combination of people, I can only imagine how freaky it was."

Nu trebuie sa ai foarte multe cunostinte legate de muzica ultimilor 50 de ani pentru a stii ca Slash s-a ridicat pe forte proprii si cu siguranta daca ar fi fost ajutat de cunostinetele ambilor parinti ar fi pornit de undeva mult mai de sus si acum nu ar mai fi urcat pe aceasi scena unde a urcat Fuego,dar totusi ma intreb cum e ca,ajuns la un nivel atat de inalt,sa te uiti in urma si sa realizezi un lucru ca asta.Probabil a avut un flash intr-o seara dupa o perioada destul de lunga de cand s-a lasat de alcool,droguri si tigari sau poate imaginea aia il mistuia inca de la 8 ani,doar el stie,noi putem doar sa ne imaginam cat de straniu e sa stii ca un artist cu care probabil va trebui sa canti sau cu care te intalnesti la un eveniment sau in culisele unui spectacol a avut o relatie de acest gen cu mama ta.
Totusi as vrea sa vad o batalie,cel putin muzicala intre cei doi.2 persoane atat de deferite si totusi avand un element atat de comun.Cum ar fi fost ca in ziua de azi,ajuns la un asemenea statut sa-l strige pe Bowie "tata vitreg".Si cand te gandesti ca a inregistrat cu Iggy Pop,unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Bowie pentru Slash din 2010.
Acum inteleg de ce Bowie si Slash nu s-au afisat la nici 100 metri departare unul de altul vreodata...


Sursa: www.nme.com  www.anndandridgepublicrelations.ning.com

luni, 22 octombrie 2012

Slash ft. Myles Kennedy & The Conspirators-Apocalyptic love album review



La aproape 5 luni de la lansarea unuia dintre cele mai bune albume ale acestui an m-am hotarat sa fac si un review,in acea perioada fiind inca contrariata in legatura cu prezenta lui Myles Kennedy alaturi de Slash,cand am vazut ca au lansat si un album impreuna fiind aproape de o criza.Dupa cum stiti(daca sunteti de ceva timp pe aici)am avut o mare problema cu orice colaborare a avut-o Slash dupa Guns N’Roses,pe Scott Weiland avand inca o mare pata,si da,am avut mult timp parerea(absolut gresita)in legatura cu distrugerea trupei Guns N’Roses si partea de vina a lui Slash in toata povestea asta,o lunga perioada de timp simtit repulsie totala cand o noua colaborare era anuntata.Acum imi dau seama de cat de gresita era mentalitatea pe care am avut-o,ce voce are Myles Kennedy(si nu numai:-“),cum fiecare colaborare dintre cei doi de acum inainte va fi epocala si cum Slash ramane una dintre cele mai marcante figuri muzicale pana la moarte,fiind poate singurul personaj din industrie care a revenit de atatea ori.Ar trebui sa il numim “Phoenix”.
Anyway,trecand peste toate discutiile absolut neinteresante despre ce parere am eu fata de orice,hai sa ne indreptam din nou spre o discutie care are parerea mea in prim plan(asta a sunat tare tamp,nu?Ehh,va obisnuiti voi.)Cred ca acesta e al doilea review al unui album pe care il fac in cei aproape 2 ani de bloggin,primul review fiind pentru Truth about love-Pink,acum aproape un an am mai facut si un review pentru un top facut de revista Guitar World,cu aceasta ocazie vreau sa va anunt ca de acum inainte,in decursul unui an vor tot aparea review’uri ale diferitelor albume lansate...in acel an,evident.Mai devreme sau mai tarziu,oricum voi incerca sa le fac imediat ce au fost lansate.Nu cred ca mai e nevoie sa preciezez ca ma refer doar sa artistii de calitate,nu va ganditi ca daca mai lanseaza Nicki Minaj un sextape sub pseudonimul de album ii voi face un review.

Apocalyptic love:
Incerc pe cat posibil sa nu ascult melodia in timp ce scriu asta,la fiecare nota,acord de chitara,ahh la naiba,in fiecare secunda din cantec imi vin alte 10 randuri de descriere in cap.E o combinatie intre vremurile bune din mijlocul anilor ’80 a trupei Guns N’Roses,are acea energie de care industria rock avea nevoie in general,vocea lui Myles e geniala si atunci cand ridica note inalte si atunci cand melodia incetineste iar de chitarist nu cred ca mai e nevoie sa vorbim.Imi place ca atunci cand ascult o melodie aceasta sa ma duca cu gandul la minutele in care a fost inregistrata,la acea atmosfera din studio,imi place de asemenea sa aud acel inceput “imperfect” si sfarsitul cand se identifica o voce care aparent nu trebuia sa fie acolo,poate parea exagerat da “Apocalyptic love” mi se pare cu adevarat un cantec perfect,cel putin acum,in timp ce o ascult(nu m-am putut abtine)nu i-am gasit nicio pata si nu mai vreau sa caut.Si daca credeati ca nu veti mai auzii un cantec rock bun niciodata,ei bine...Ladies and gentlemans,Slash!
One last thrill
Mi-am promis pe cat posibil sa nu amintesc de Guns N’Roses cand voi face acest review da’ pur si simplu nu pot cand vad o combinatie atat de evidenta intre “Don’t damn me”,”Nightrain” si notele pe care le atingea Axl in perioada de glorie recreate atat de bine de Myles care le interpreteaza parca ceva mai corect(ok,nu ma injurati) si daca ma puteti privii in ochi si sa-mi spuneti ca primele 19 secunde din cantec nu va aduc aminte de cel putin 3 melodii din repertoriul Guns N’Roses atunci va spun ca purtati asa numitele “urechi” degeaba.
Standing in the sun
Ok,am inteles,Myles chiar isi poate folosii vocea pentru a canta orice si o face al naibii de bine.Niciodata nu am fost buna in a alege un “cel mai bun”(ironic pentru cineva care face top’uri saptamanale,nu?)dar pot spune ca “Standing in the sun” are cu adevaratde toate si daca de “Apocalyptic love” am spus ca e perfect,de acesta spun ca e altceva,ceva ce nu multi artisti au tupeul sa incerce pentru ca,in cazul lor ar iesii o varza,prea multe elemente diferite combinate gresit nu dau niciodata ceva macar aproape de “bine”.Nu stiu inca la ce categorie sa il bag,balada nu e,cantec de dragoste nu e,genul acela care sa-ti ridice moralul nu e,parca nici nu mai conteaza cand un cantec e atat de bun ce “fel” e,niciun proiect marca Slash nu e facut sa fie in tipare.
You’re a lie
Cu siguranta riff’ul acela imi va ramane mult timp in minte.
Inca incerc sa-mi dau seama de ce Kennedy imi aduce aminte de Mick Jagger aici.”You’re a lie” e genul de cantec cu genul de solo la care te astepti sa rezulte dintr-o asa colaborare,sau per total ceva de genu’ dintr-o colaborare pe care isi lasa amprenta Slash,are exact genul de sound,versuri si mesaj care il reprezinta cel mai bine.Parca imi aduce putin aminte de “Beautiful Dangerous”,faptul ca Fergie sau oricare alta fufa transformata peste noapte in “rock star” doar pentru ca ia o chitara intre picioare nu face parte din peisaj nu poate decat sa ma bucure,nu ar fi facut decat sa strice bunatate de cantec si sa produca o erectie mica in izmenele alora cu mintea inca necoapta care cred ca au dat de nemurire daca au ascultat un album rock fara sa se urce pe casa.
No more heroes
Nu stiu de ce de fiecare data cand fac un review am tendinta de a compara artistii sau melodiile pe care le “comentez” cu altele,discutand doar calitatea acestora care,in cazul de fata este evidenta fiindu-mi mult prea greu.Ar trebui sa spun acelasi lucru la infinit,toate-s bune,n-am ce face.
Imi place in special refrenul la acesta si modul in care abordeaza Myles notele dupa solo’ul de chitara,mereu mi-au placut trecerile de genul,de la un solo exploziv(chiar daca nu asta era intentia-Slash nu poate face decat solo’uri explozive)la o voce joasa,parca menita sa te readuca cu picioarele pe pamant.Mi se pare o combinatie intre cantecele bune Maroon 5 si cateva bucati de pe acest album.
Halo
Nu stiu daca aceasta stagnare care se simte in toate proiectele lui Slash dupa ce a plecat din GN’R se datoreaza comoditatii sau fricii de a incerca ceva nou,ceva nou pentru fani mai ales,dar cred cu tarie ca ar trebui sa treaca peste si sa incerce si altceva.Se simte clar influenta din acea perioada in mai toate cantecele de pe acest album.Energia cu care canta Slash la chitara si modul in care o manuieste nu se vor schimba decat daca ii va fi taiata o mana dar nu inteleg de ce se forteaza Kennedy in halu’ asta sa atinga note care clar nu fac parte din registrul lui.Desi are o voce flexibila,mult mai flexibila decat a lui Axl el tot incerca sa cante ceva ce nu ii apartine si le poate atinge fara probleme dar se vede clar ca nu se simte tocmai bine.Probabil voi mai face comparatii intre cantecele ce urmeaza pe acest album si alte melodii din repertoriul Guns N’Roses,dar cu siguranta “Halo” ma duce cu gandul cel mai mult la acea perioada,voce,chitara,tot,absolut tot imi aduce aminte de Guns N’Roses’ul anilor ’80.Lucru care nu m-a deranjat pana la un punct,sa (re)pui in scena una dintre cele mai legendare trupe ale tuturor timpurilor cu alti instrumentisti si alta voce imi arata clar ca Slash,singurul din varianta originala a fost pana la urma sufletul GN’R,dar cum ziceam,toate au o limita si chiar daca imi doream cu ardoare sa mai aud cantece ca acelea al naibii de bune din perioada de aur a trupei acum parca ma astept la ceva mai mult din partea lui Slash si sper ca la al doilea album cu Kennedy sa abordeze si altfel de melodii si sa nu-i fie teama sa expeimenteze ceva mai mult.
We will roam
Pana la acest cantec pot spune ca toata energia a fost lasata la inceputul albumului.Imi place,n-avea cum sa nu-mi placa dar parca ma asteptam la ceva mai mult.Puteti fii fericiti in schimb ca nu mai am nimic de comentat fata de asemanarile cu alte cantece GN’R.
Anastasia:
Multi spun ca “Anastasia” e cel mai bun cantec de pe album si in momentul de fata nu i-as putea contrazice cu dovezi concrete.Ador trecerea de la o “balada indusa” de la inceputul cantecului(tot la fel de mult apreciez si faptul ca ma asteptam la o balada doar dupa cateva secunde de chitara.Da,asta e Slash) la acel ritm alert,oarecum misterios care se pregateste parca sa ne spuna o poveste.Chitara in general e demetiala in cantecul asta,apreciez faptul ca Myles canta in sfarsit cum vrea muschiu’ lui si nu mai incerca sa imite un Axl cu calitati vocale date disparute de mult si ador solo’ul de aproape 2 minute de la sfarsitul cantecului.
Not for me
Iar acum cand nu mai speram la o balada dau de o chitara “grava” de un Myles Kennedy profund si de un solo absolut genial(cred ca voi cauta mult si bine un solo prost facut de Slash).Imi place sa aud versuri ca “Cocaine lies” sau “Whiskey thrills”,elemente des intalnite in cantecele anilor ‘80(nicio referire la Guns N’Roses)menite mai ales sa creeze o controversa iar mai apoi sa atraga atentia asupra versurilor in general,”cocaina” si “whiskey” nefiind folosite cu sensul propriu,imi place ca din cele 9 melodii pe care le-am ascultat pana acum de pe acest album una e balada si sper din tot sufletul sa scoata si un videoclip pentru acest cantec.
Bad Rain
Melodia e buna,nimic mai mult.Acum hai sa trecem la videoclip;
Vad ca Slash e mare amator de videoclip’uri animate in ultima vreme,idee care nu stiu in ce masura imi surade,dar vazand ca duduia care ramane pana la urma in silicoanele goale seamana leit cu nevasta-sa(cu vreo 25 de kile mai putin)parca inteleg de ce nu a facut un videoclip “real” ca doar nu era sa o puna pe respectabila doamna sa dea din toate alea(asa ceva chiar nu voiam sa vad).Povestea cred ca e destul de evidenta deci comentariile ar fi de prisos iar apartia unui afis cu GN’R iiin primele 5 secunde cred ca e si ea discutabila(sau nu?).
Hard & Fast
Daca mai aud un cantec pe acest album care sa semenea leit cu alte 3 Guns N’Roses ma revolt(ca n-as fi deja).Nu iti trebuie o ureche muzicala de expert sa-ti dai seama de asemanarile absolut evidente si o spun din nou,pentru a n’spea oara,nu imi displace doar ca vreau sa aud altceva,vreau sa aud un material discografic sub semnatura lui Slash care il scoate din acea monotonie,vreau sa vad ca nu ii este frica sa treaca de acea perioada si sa faca poate ceva mai mult decat Guns N’Roses.
Far and away
Prima balada “cu acte in regula” si ma bucur sa aud si o balada,ajungand la penultima melodie nu mai speram la un cantec lent.Nu pot spune ca imi displace ceva la acest cantec si puteti spune ca ma opresc aici cu comentatul din cauza lipsei de interes...da’ serios acum,voi ce ati mai zice?E al naibii de bun,solo’urile lui Slash nu pot fi comentate si Kennedy are o voce atat de flexibila incat daca nu ai stii ca el canta pe intreg albumul ai putea spune cu usurinta ca sunt cel putin 5 persoane care interpreteaza melodiile.
Shots Fired
Nu pot spune ca ma asteptam ca ultima melodie sa fie o balada dar cel putin speram,speram sa nu fie doar un cantec “lent”(da,stiu si eu definita cuvantului “balada”)pe intreg albumul dar poate ca de asta se numeste Apocalyptic Love.Din nou cantec bun,din nou nimic de comentat poate doar ca mi-ar fi placut sa aud ceva in plus la refren,nu stiu ce,poate mai multa energie,habar n-am dar cu siguranta ceva in plus.

duminică, 5 februarie 2012

Happy f*ckin’ birthday,fucker.Duff McKagan a implinit 48 de ani!


Michael Andrew McKagan s-a nascut pe data de 5 Fenruarie 1964 in Seattle,inconjurat de cei 7 frati,el fiind cel mai tanar a fost totodata si cel mai privilegiat.Cu o copilarie frumoasa,injonjurat de cei dragi,micul Andrew primeste “apelativul” Duff inca de la varsta de 4 ani cand mama sa s-a decis sa ii spuna asa,referindu-se la “ceva irlandez”.Nu dupa mult timp,cand Duff era inca un copil cu mintea frageda,mama sa a deciz sa divorteze.Acest divort nu l-a afectat aparent foarte mult pe Duff fiind un elev model si,invatat de fratele sau Bruce si un viitor bassist de succes.

Dupa cum declara el intr-un interviu,inainte de Guns N’Roses a cantat in peste 30 de trupe la diferite instrumente si voce.Unul din genurile pe care chiar daca nu le-a abordat in Guns N’Roses,le-a “interpretat” si “aratat” prin infatisare si comportament in concerte si in cantecele solo care au urmat a fost punk’ul.Un gen pe care l-a abordat in majoritatea trupelor locale in care a activat,chiar si pentru o seara .La 15 ani formeaza prima trupa,una Punk numita Vains in care este bassist si cu care lanseaza primul single din cariera,”School Jerks”.In acelasi activa intr-o alta trupa ca si chitarist.

Imediat dupa ce primele 2 trupe “de durata” nu au mers,a intrat in a 3’a,de asemenea Punk care a vea sa se dovedeasca a fiind cea mai de succes de pana acum,Fastbacks,trupa in care el era tobosar,in acelasi an devine tobosarul unei alte trupe,din nou punk,The Fartz cu care inregistreaza cateva bucati care urmeaza sa apara pe un album pe care acestia il vor lansa in 1990,fara el.

In 1983 se muta la Los Angeles unde se angajeaza ca chelner intr-un restaurant micut pe un salariu mizer.Stia ca acesta nu e drumul lui si,intre asta si noptile nebune prin cluburile din Seattle cu trupe care aparent nu aveau nici un viitor prefera a doua varianta.Cu gandul la muzica si la o posibila cariera,Duff raspunde la un anunt dintr-un ziar lansat de Slash si Steven Adler.Acesta a fost imediat angajat ca bassist in trupa ce nu avea sa dureze prea mult numita Road Crew,l-au cooptat pentru o vreme pe Ron Reyes iar in vreme ce elera solist,ei aveau sa compuna riff’ul viitorului cantec Guns N’Roses “Rocket Queen”.

In 1985,Duff avea sa paraseasca trupa formata cu cei ce urmau sa ii devina(din nou) colegi si sa il inlocuiasca pe Ole Bleich in Guns N’Roses.Axl a decis sa il coopteze pe Izzy Stradlin din Hollywood Rose iar Duff s-a gandit ca Steven si Slash (cu care a ramas prieten bun) ar fi ceimai potriviti pentru aceasta noua trupa ce se anunta a fi fenomenala.

Guns N’Roses a reusit sa faca in 5 ani ce nu au facut altii in 10,au lansat album dupa album,dar cel mai bun nu doar din discografia lor cat si unul dintre cele mai bune din istoria muzicii ramane Appetite for Destruction,albumul lor de debut fiind cel mai bine vandut album de debut din America din totdeauna.La sfarsitul anilor ’80 inceputul anilor ’90,Steven Adler avea sa fie dat afara datorita deoendentei sale de heroina,in locul lui avea sa vina Matt Sorum cu care Duff a legat rapid o prietenie,aparent nu era genul de persoana care sa nu fie de acord neaparat cu ceva,s-a acomodat repede cu toate schimbarile ce au umrat in trupa de’a lungul anilor fiind unul din cei care au ramas pana la sfarsit.

In 1995,cand in Guns N’Roses nu se mai vedea un posibil viitor,Duff a decis sa formeze o trupa cu fostul membru Sex Pistols,Steve Jones,John Taylor de la Duran Duran si fostul coleg de trupa Matt Sorum.

In 2002,Duff se intoarce la origini si formeaza alaturi de Slash si Matt Sorum o trupa care arata mai Guns N’Roses decat aceasta ultima varinta “imbunatatita” a lui Axl Rose ca fiind Guns N’Roses,Velvet Revolver.

A activat in Velvet revolver pentru 6 ani,pana cand Scott Weiland a decis sa se intoarca la Stone Temple Pilots,moment in care trupa a inceput sa decada usor usor.

Pe 14 octombrie 2010,Duff a aparut pentru prima data dupa despartirea GunsN’Roses pe aceeasi scena cu Axl Rose,fiind de asemenea primul membru din prima si unica varianta Guns N’Roses care se alatura lui Axl Rose.

Duff a fost casatorit de 3 ori;Prima casatorie a avut loc pe 28 May 1988 cu Mandy Brixx,au divortat peste mai putin de 2 ani,pe 1 Aprilie 1990,a doua oara s-a casatorit cu LindaJohnson in Septembrie '92 de care a divortat in Septembrie 1995.Pe 28 August 1999 s-a casatorit cu actuala sotie,Susan Holmes cu care are 2 fiice.

luni, 14 noiembrie 2011

Sex,Drugs and Rock N'Roll:Scott Weiland,varianta anorexica a lui Plant,Rose,David Bowie si Mick Jagger:



"Anorexie" fiind un epitet exagerat in cazul lui. N-am gasit altceva mai "plastic"pentru titlu asa ca va multumiti cu atat,dar cei care ma cunosc stiu cat imi place sa exagerez,stiind ca nea' silueta in cauza arata chiar bine,tine microfonul foarte artistitc,canta cracanat,foloseste un megafon,apare la bustul gol de cele mai multe ori,are un stil cel putin aparte(sau ma rog,un amestec foarte reusit intre Robert Plant,Mick Jagger,David Bowie,Axl Rose,Bob Dylan si Layne Staley care e pus foarte bine intr-o lumina proprie) si o prezenta scenica de invidiat,care e la fel de originala ca stilul si care,contrar spuselor "specialistilor" este unul chiar bun,daca e sa il comparam cu toate celelalte imitatii ieftine,care de'a lungul timpului au incercat sa fie mai buni decat originalul. Cu siguranta nu este una dintre fetele marcante ale rock'ului si (tot) cu siguranta nu are una dintre cele mai bune voci,dar am decis sa fac o editie speciala Sex,Drugs and Rock N'Roll pentru a vedea cum a fost stilul acestuia influentat de legendele mentionate mai sus si cum experientele sale de'a lungul timpului si evolutia carierei sale seamana leit cu a celor de mai sus. O fi conincidenta sau a tinut mortis sa isi ghideze intreaga viata dupa modelul alor' mai mari ai rock'ului in speranta ca le va calca pe urme intr-o zi?

O copilarie grea urmata de adolescenta rupta de realitate:

Inca de mic copil,rebel nacut in California,Scott a avut probleme cu scoala si in relatia cu parintii,cei 2 divortand cand el avea doar 4 ani. Ceva mai tarziu mama sa a intalnit pe altcineva cu care s-a casatorit,si astfel Scott a fost infiat de tatal sau vitreg,David Weiland la varsta de 5 ani. Acesta s-a resemnat,si parea un copil fericit,cel putin asta credea mama sa,careia i-a spus ca nu mai vrea sa aiba de'a face cu tatal sau biologic. In prima sa biografie lansata in 2010,Scott a povestit un caz cel putin socant,a marturisit ca acum multi ani,pe cand el era doar un copil a fost victima unul viol,la 12 ani,facand parte dintr'un cerc vicios cu droguri si alcool a cazut victima unui baiat mai mare,in varsta de 19 ani care i-a batut joc de el sub privire celorlalti,care erau,de asemenea sub influenta marijuanei. La 13 ani,din nou,ghidat de droguri a avut prima sa experienta sexuala (normala) cu o fata mult mai mare,pe care parintii au angajat-o ca bona. Acesta a continuat cu excesele,tatal sau vitreg,care il iubea foarte mult fiind disperat sa isi vada "fiul" pe drumul cel bun,acesta a declarat intr-un interviu: "Faptul ca "noul" meu tata ma salta de la sectia de politie,platea amenzi pentru mine si incerca sa imi arate calea cea buna a insemnat mult pentru mine." In 2005,intr-un interviu acordat revistei Equire,Scott si-a amintit cat de mult i-a "influentat viata heroina,pe care a consumat-o prima data la 16 ani si cat de mult il facea sa compuna,cata putere ii dadea in timpul concertelor sustinute in barurile din oras si cat de simple i-au facut "concedierile" din diferite trupe locale cu care voia un viitor. Si-a incercat norocul in peste 10 grupuri muzicale din orasul sau,din pacate heroina nu a facut decat sa ii ingreuneze misiunea de a se afirma in muzica.

Dupa multe incercari nereusite isi gaseste normalitatea alaturi de Stone Temple Pilots,dar o pierde la scurt tim
p,din nou,datorita heroinei:


In 86',dupa multe incercari esuate de a-si forma o trupa,il intalneste pe Robert DeLeo,pe fratele sau Dean si pe Eric Kretz,cu care formeaza "Mighty Joe Young",care,dupa ce semnaeaza un contract baban cu Atlantic Records descopera ca este deja numele unui cantaret blues,il schimba in Shirley Templet's Pussy(unul pus la betie,cred),mai apoi in Stereo Templet Pirates i in final Stone Temple Pilots,vrand sa pastreze initialele STP.
Au lansat Core,Purple,eu atins succesul nesperat,aveau concerte in toata lumea si 10 mil. vanzari asigurate,platian din partea RIAA si un loc asigurat langa numele mari ale grunge'ului din perioada sa de glorie.
Sau ma rog...un loc asig
urat in randul controverselor din aceea vreme,fiind una din trupele care au iesit "pe piata" ceva mai tarziu,acestia au fost acuzati(in special Weiland)ca plagiaza trupe ca Alice in Chains,Nirvana,Soundgarden sau Pearl Jam,mai marii grunge'ului din toate timpurile.
Stilul si calitatile sale vocale fiind comparate mai ales cu ale lui Eddie Vedder si Layne Staley.
Popularitate trupei incepea sa scada considerabil dupa toate criticile care au aparut in legatura cu modul i
n care Scott se "inspira" de la cei mentionati mai sus,dar albumul Core a reusit sa fie premiat de 8 ori cu platina si Purple de 6 ori si acesta incepea sa se obisuniasca cu aceasta notorietate care facea ca numele sau sa fie propnuntat de multe ori alaturi de cele mai mari ale rock'ului.

Inca de la inceput el a fost veriga slaba,fiind victima drogurilor de la bun inceput,heroina fiind primul inamic in evolutia trupei a carei poplaritate a scazut conderabil dupa cel de'al 3-lea album,Tiny Music...Songs form the Vatican Gift Shop.
Imediat dupa lansarea Purple,acesta a dezvoltat o adevarata dependenta pentru heroina,drog caruia voia sa il induca in "gratii" si lui Gibby Haynes,solistul Butthole Surfers,cu care au plecat in turneu mondial de promovare,din fericire acesta din urma nu a cedat.

Idila cu Courtney Love si cocaina:

In '95 a fost prinsi de politie in timp ce cumpara cocaina,arestat iar mai apoi dus la o clinica de dezintoxicare.Dupa ce si-a terminat pedeapsa si a stat la clinica mai putin decat trebuia s-a mutat la un hotel cu Courtney Love unde priza incontinuu cocaina si heroina cu ea.

"Am stat 2 luni la un hotel cu Courtney Love,noptile erau aceleasi,vodka si cocaina."

Viata dupa STP,Velvet Revolver,cariera solo si viata persoanal distrusa,din nou,de droguri:


Trupa a fost nevoita sa anuleze concertul de promovare a celui de'al 3'lea a
lbum dupa ce Weiland a fot prins cu heroina si inchis,imediat dupa ce a fost eliberat a fost arestat,din nou,de adata aceasta pentru violenta domestica,dupa ce a batut-o pe sotia sa Mary Forseberg,care a bagat divort,dar mai apoi cuplul s-a impacat.
In timpul carierei sale alaturi de STP,Duff McKagan il intreaba daca vrea sa faca parte din Velvet Revolver,acesta fiind unul dintre cele mai bune proiecte ale sale.
In cei 5 ani alaturi de Slash,Duff,Matt Sorum si celalalt tip(caruia chiar ca nu i-am retinut numele) drogurile nu au mai reprezentat o problema majora in viata lui,lovitura cea mai grea venind in 2007 cand fratele sau a murit si parca toata viata sa a intrat intr-un con de umbra si a luat o intorsatura cel putin ciudata:
"I started drinking again. My brother died, I got divorced (from) my wife, and my whole world basically spun around. So you know what? I'm going to take care of myself because that's what I need to take care of. Instead of just having a few shows, I want to have a whole hell of a lot of shows."

A incercat sa se concentreze cat mai mult pe muzica pentru a uita de toate problemele si mai ales de droguri,nu a reusit si a fost prins din nou cu heroina. Dupa plecarea din VR a fot diagnosticat cu tulbulare bipolara,boala de care sufera si Axl Rose(doar asa ca o fina ironie).

Viata sub umbra influentelor,personalitatea si aspectul altora in incercarea diperata de a le personaliza:


Inca de la prima aparitie publica,ca un simplu "nou venit" in luma rock'ului,cand inca nu avea un stil bine definit,care,oricum nu era al lui,Weiland a fost subiect de "barfa".
La inceput a fost comparat cu Eddie Vedder,Layne Staley si Kurt Cobain,mai apoi si-a gasit un stil cat de cat propiu,sau,ma rog o imitatie al naibii de reusita.
Prezenta scenica avand elemente de baza care i-au consacrat pe Robert Plant,Mick Jagger si Axl Rose,"palaria" ce l-a consacrat pe Axl fiind nelipsita,miscarile "rupte" din coregrafia lui Mick Jagger chiar il prind iar figura specifica a lui Plant ii cmpleteaza imaginea de baiat rau,dilatata imediat de figura cu "mana in sold" ce,pe Plant arata mai bine ce-i drept.
Odata cu intrarea sa in Velvet Revolver,trupa ce e mai Guns N'Roses decat Guns N'Roses,asemanarea cu Axl Rose fiind izbitoare in ochii fanilor carcotasi ce voiau sa ii gaseasca ceva,orice solistului ce incerca din rasputeri sa il completeze pe Slash pe scena,cum obisnuia sa faca Axl in perioada sa de glorie.
Nu aparut in boxeri ci doar la butul gol,folosea un megafon pentru efecte auditive "interesante" si intreaga sa prezenta scenia,modul cum se misca si freaca de'a dreptu' pe langa Slash il face sa fie huiduit si iubit in aceeasi masura.
Atunci cand lumea il compara cu mai marii grunge'ului,el tinea sus si tare ca singurele(ca parca nu era de ajuns)si cele mai importante influente ale stilului sau muzical sunt David Bowie,Robert Plant,Jim Morrison si Mick Jagger.
Nimic de Axl Rose,cel mai folosit nume cand vine vorba de Weiland sau VR,al naibii stereotip.

Heroina,cocaina,Courtney Love,grunge si Axl Rose.Pui toate acestea in aceeasi propozitie si nu are cum sa nu rezulte "controversa".
Cuvantul de legatura intre orice "nou venit" in muzica rock,ce nu a reusit sa se afirme intr-un totul si legendele ce au revolutionat pe toata lumea din industria muzicala sau oricare alta industrie de enterteinment.
Nu vad de ce Scott Weiland ar fi un caz aparte,dar chiar daca ne place sau nu este,e una dintre cele mai bune imitatii a celor mentionati mai sus,revolutionari pe toate planurile,el fiind,in viziunea mea cel mai bun produs "influentat" care a perceput cel mai bine ce trebuia din cariera celor mari ai rock'ului.
Daca o facea si fara ajutorul heroinei era un om mare...
In concluzie,Scott Weiland este Lady Gaga a rock'ului:
Calitati vocale indoielnice,un produs bine ambalat,format din ramasitele alor' mai mari.

1.Scott Weiland:Originalitate excesiva sau o imagine "preluata" si conturata frumos dupa personalitatea propie?
2.Vi se pare ca are niste calitati vocale deosebite?
3.Cu Stone Temple Pilots sau cu Velvet Revolver?
4.De la cine credeti ca a preluat cele mai multe "calitati"?
5.Are Scott Weiland vreun element "original"?
6.Are vreun aspect ciudat relatia cu Courtney Love in evolutia sa?