My story...

Vi s-a intamplat vreodata sa auziti o melodie,sa va transpuneti atat de mult pe ritm si sa realizati ca versurile sunt cuvintele care vi se invart incontinuu in subconstinent?
Ati simtit vreodata o lupta nebuna care in final sa nu duca la nici un rezultat,sau daca e sa reiasa ceva din acel conflict interior sa simtiti ca nu este ceea ce va doriti?

Aceste randuri nu urmeaza sa aiba legatura cu muzica,idiotenia care pluteste in aer,ipocrizie,nu va fi scrisa intr-o nota ironica si nu voi folosii un limbaj de mahala.Voi face ceva ce vreau de mult sa fac,ceva ce probabil am mai spus de multe ori si v-ati uitat crucis intreband cum e posibil,unii au facut-o direct,unora le-am perceput gandurile.
Ei bine,acum o sa elucidez misterul.

Am scris in repetate randuri atat pe WarN'Riot cat si pe noul meu blog,in diferite postari,descrieri despre cum wrestling'ul mi-a salvat viata,wrestling;ul ca sport,prin maretia lui excelenta si cum ies campionii,nu ceea ce percep toti prin ce se vede pe micul ecran murdar.La naiba,e cea mai grea(emotional vorbind)postare de pana acum.
Suna teatral,sau a minciuna in starea ei pura si nefinisata dar nu e,daca ar fi nu m-as mai fi aflat aici incercand sa imi stapanesc emotiile care apar mereu cand vorbesc de acest subiect.Sa speram ca nu o sa regret ma tarziu aceste randuri,nu stiu in ca masura o sa intelegeti voi dar vreau sa fac asta si o voi face,daca nu o fac acum cand intr-un hau si mai adanc si nu vreau asta.

Acum 3 ani,dupa un set de analize ceva mai amanuntit si 2 ore infernale in care tot staful medical s-a rugat de mine sa stau pentru a-mi lua sange a reiesit ca am obezitate morbida,tensiunea arteliaza era peste limita normalului,vena mi-a trebuit cautata vreo 20 de minute(ca pana la urma sa foloseasca un ac special),bataile inimii erau cu mult mai lente decat a uneia normale si aveam o greutate de 102 kg pe o inaltime de (cred ca) 1.63.
Tot in aceeasi perioada aveam sa vad primul meu PPV cap-coada(pentru cei ce nu stiu ce este un PPV este un evenimente special in wrestling care are de obicei loc odata pe luna),se facea sa fie Extreme Rules(2009,cred).Mai vazusem meciuri de wrestling pana atunci,dar niciodata cap-coada si niciodata nu pusesm atatea emotii la un loc pentru 2 nebuni transpirati care se dau cu capul de apron.Am stat 3 ore cu lumina stinsa si televizorul dat pe mute undeva la ora 1 noaptea pentru ca nu puteam dormi.Intr-un final,undeva la orele diminetii am reusit sa adorm pentru a ma trezii cu un zambet larg pe fata,pot spune ca din acea zi viata mea s-a schimbat.

Nu doar ca mi-am adaugat o noua pasiune la lista inexistenta,dar in capul meu prindea deja contur o idee:Voiam sa lupt!.I-am spus maicamii si timp de 2 ani a luat-o ca pe o joaca,stateam nopti de'a randul si priveam cu castronul de seminte in brate,sandwich'uri uriase,sticle de cola,covrigei sau pop corn cum atleti antrenati,conturati,adevarati campioni lupta si imi doream sa fiu ca ei.
Timp de 2 ani mi-am zis ca vreau sa fac asta,ca vreau sa lupt,doar ca nu faceam nimic pentru a-mi atinge telul,nu faceam nimic pentru a-mi schimba stilul de viata,nu faceam nimic petru a ma incadra mai bine in oglinda,doar speram.

Pe 13 August 2011 am decis ca trebuie schimbat ceva.Dupa o vara ingrozitoare in care am purtat doar tricouri negre si pantaloni lalai si am stat majoriotatea timpului in casa mi-am zis ca trebuie schimbat ceva.
In dimineata acelei zile m-am trezit inaintea soarelui,m-am uitat in oglinda si am spus ca de azi ma voi schimba.Am cautat cateva minute bune niste pantofi de sport,pantaloni de trening(undeva prafuiti,uitati intr-un colt intunecos)si am iesit sa alerg...15 secunde pe ceas.Mai treceau din cand in cand oameni care se grabeau la serviciu si aurolacii vegetau pe bancile din parc iar eu ma taram(la propiu).Mi-am zis ca poate alergatul nu e punctul meu forte,m-am intors in bloc si am luat-o pe scari...7 la numar.Stand intr-un bloc cu 10 etaje mi-am zis ca ac 3 ture de bloc si ma intorc in casa.Intr-un final am ajuns pana la etajul 3 si am sters de praf si alte mizerii toate balustradele.Dupa 10 minute infernale in care respiratia era o problema grea am revenit in casa unde am cazut...pur si simplu am cazut.
Pentru 5 luni am continuat cu un antrenament draconic cate o ora in fiecare dimineata inainte de scoala(de la 5 la 6).Timp de o luna m-am razgandit de 7 ori daca sa arunc sau nu cantarul pe geam(de frica sa nu omor pe cineva nu am facut-o)dar acel ac nenorocit nu s-a miscat nici macar un milimetru,am decis sa mai adaug jumatate de ora la antrenament si pe 12 Octombrie,de ziua mea a avut loc urmatoare cantarire:aveam 75 de kilograme.
2 zile mai tarziu mama mea m-a anutat ca a gasit un antrenor de lupte in Bacau,singurul antrenor din Bacau unul din cei 5 din Moldova.Peste 5 zile imi incepusem primul antrenament si inainte de inceperea acestuia,intr-o grupa cu categorii care variau intre 34 si 40 de kilograme,pe o saltea pe care nimeni nu vroia sa se antreneze ci doar sa se distreze printre pete de sange,par pubian si niste gandecaei albastrui foarte draguti mi-a soptit "Ne asteapta campionatul national!"
Nu imi era frica,inca nu am gasit o definitie pentru acel sentiment eram...extaziata,credeam ca este lumea mea si ca va iesi ceva din asta.Dupa 6 luni de antrenament mai ramasesem 6 in grupa,eu cele 3 campioane care conduceau incalzirea si 2 firfirei cat un picior de'a meu.Inca din prima zi m-am vazut pusa in fata faptului implinit,fata in fata cu o medaliata cu bornz la judetene pentru a o bate intr-un meci amical.O tipa dura,al naibii de dura,slabuta dar genul acela de fata care munceste de dimineata pana seara in curte,la animale,la camp si face naveta pentru a invata.Dupa ce mi-a crapat un ligament si mi-a sparg buza am batut-o,am reusit sa fac un tus si sa o tin la pamant 5 secunde si eram in culmea fericirii.Nu stiam sa fac roata sau podul in picioare dar toti din grupa din acel moment m-au privit ca pe inamic si eram intr-o lume total paralela cu ei,intr-o dula de sapun...sau o cusca cu tepi.Luna aceasta aveau sa apara primele concursuri din care chiar sa iesim cu ceva,m-am oprit exact inainte de a simtii aurul.
Toti au crezut ca s-a stinsa flacara,ca nu mai vreau sa lupt(voiam mai mult ca niciodata)si dupa cu nu am putut nici macar sa articulez saptamani intregi un cuvant din cauza febrei musculare am decis sa ma opresc.Nu vreti sa stiti cum e ca cineva ce a stat cu fata pe o saltea mizera atata timp sperand la aur,la victorie imbracat intr-un constum din latex mereu transpirat sa isi puna echipamentul in geanta si sa spuna "gata".Mai ales cand stii ca antrenorul te-a trecut din prima clipa in grupa de elita si ca asteapta sa iti dai sufletul si tot ce ai pe saltea.Am facut asta,si as mai fi facut-o daca nu urma sa intru intr-o lume mizera,intr-o lume in care toti compionii ajung sa zaca in uitare,o lume in care nici macar salteaua nu era curata,undeva unde trebuie sa te bati pana la ultima picatura de transpiratie cu niste oameni cu o inteligenta sub medie sau care nu merita ostenirea ta.
Multi s-au intrebat cu ce am ramas.7 kilograme in minus pe cantar,o exeprienta de neuitat,manevre pe care le voi tine minte toata viata,o dorinta si mai puternica sa lupt intr-un ring adevarat si cele mai emotionale 7 luni din viata.

Imi amintesc cum mereu inainte sau dupa antrenament in vestiar,transpirata uda leoarca fetele imi cereau sa le cant,spuneau ca am voce buna si ma intrebau de ce imi irosesc talentul pe saltea...poate ca intreb si eu asta acum.Poate ca maicamea care imi spune incontinuu ca trebuie sa fac muzica mi-a influentat decizia,nu stiu sigur,dar stiu ca aceea nu este si nu va fii niciodata lumea mea.Stiu ca nu pot sta intr-o pensiune pe jumate daramana,sa mananc salam cu paine alba si ma lupt pentru 50 de lei pe meci si o medalie greu de obtinut.

Va fi mereu ceamai mare pasiune a mea si nu am renuntat,nu voi renunta si nu se va reduce niciodata la un gand din trecut,o pasiune din copilarie.Poate intr-o buna si o voi face,dar nu azi.

Daca ar fi sa fac un blog nou,acela ar fi despre wrestling

Si uite ca am facut-o!
La indemnul unui prieten am inceput de 2 zile sa ma gandesc tot mai tare la un blog cu si despre wrestling,prima si cea mai arzatoare pasiune a mea.
Dupa 3 bloguri de acest gen nereusite si un program mai mult decat incarcat pe care si asa nu il respect pe WarN'Riot(aici vine si promisiunea)mi-am dat seama ca aceasta flacara,pasiunea mea pentru wrestling va sta mereu aprinsa.
Poate va veni ziua in care va voi povestii cum mi-a schimbat acesta viata...
Mi-am dat seama ca daca am reusit sa strang 90.000 de nebuni care sa imi impartaseasca parerile aici o pot face si cu wrestling'ul,daca am gasit un numar imens de oameni care sa imi impartaseasca gusturile muzicale,voi intalnii oameni care sa imi impartaseasca si aceasta pasiune.Si daca am invatat ceva de cand sunt blogger acel ceva este ca "niciodata nu ai vazut prea mult".
Acestea fiind zise,va invit pe noul meu blog(existenta acestuia nu va modifica in niciun fel desfasurarea normala WarN'Riot).

http://theworldmeetsthewrestling.blogspot.com/

Si...pagina de facebook a acestuia:

http://www.facebook.com/TheWorldMeetsTheWrestling

Leapsa "Jocul Amintirilor"

Am preluat aceasta leapsa de la Cristina(Innocent Phantom)care a preluat-o la randul ei de pe alt blog.Imi va fi extrem de greu sa ma rezum la 5 cuvinte,am o memorie mai incarcata ca un jgheab de apa dupa o ploaie torentiala dar daca pot face un sacrificiu sa ma rezum la cateva randuri pentru o postare cred ca pot face o exceptie si de aceasta data.

Clor.Mirosul pe care il simt zilnic care,in agonia unui surub bine aplicat sau unei manevre care m-a blocat pe burta si ma simt ca o broasca testoasa pe nisipul ud si rece.Miros care,combinat cu cel de transpiratie si injuraturi printre dinti la adresa antrenorului a devenit unul dintre cele mai oribile si in acelasi timp linistitoare mirosuri pe care le-am simtit vreodata,un adevarat paradis cand esti pe saltea(daca mirose poti sa fii convins ca nu mai sunt pete de saliva sau sange pe ea),un adevarat chin in buda de la scoala.

Respect.Respectul de sine,respectul celorlalti fata de ce ii inconjoara.O notiune de multe piedruta in spatiu si timp,o notiune deformata de nepasarea altora si sustinuta de cei care vin din urma,si mai mult sustinuta de cei care ar trebui sa fie viitorul,un viitor inexistent daca stam sa judecam dupa cum se prezinta in acest moment,un viitor stricat,deformat pe care copii nostri si copii lor il vor simti din plin,un viitor care ne va lovi direct in fata,lovitura in fata caruia nimeni nu se va simti deranjat,fiind ceva normal in viitor.Un viitor din care nu vreau sa fac parte.Din pacate se intampla.

Pasiune.Pasiunea pentru tot ceea ce reprezinta “glorie”,pasiune fara de care nu poti lupta pentru nimic la care ti si pentru nimic care tine la tine,pasiune care ma inconjoara orice as face,pasiune fara de care nu m-as putea trezi maine dimineata sperand ca lumea sa fie mai buna pentru simplul fapt ca intru eu pe usa.

Aceea pasiune care te face sa iti schimbi viata,sa te schimbi pe tine ca persoana,care iti da puterea sa ii schimbi pe cei din jurul tau.Pasiune fara de care,probabil acum nu as mai fi aici scriind aceste randuri pline de pasiune pe care voi le cititi cu (sau cu lipsa) aceleasi pasiuni.Probabil credeti ca fabulez dar daca aceasta pasiune,un cuvant atat de infim pentru unii,unul radical pentru altii nu ar fi existat atunci nu stiu daca orice se intampla acum,in fiecare zi care se repeta cu exactitate ar mai fi fost posibil si nu e doar o afrimatie care sper sa devina citat ci o poveste adevarat.Ceva prea lunga si “telenovelistica” pentru a fi spusa aici.

Thomas Harris.Am devorat “Tacerea Mieilor” in 5 zile,cateva ore bune de citit pe zi si am ajuns sa o citesc pe nerasuflate pentru a 7’a oara.Am vazut ca persoana de la care am preluat leapsa(incerc la folosesc un limbaj “profesional”)a folosit si ea nume de carti sau poezii si m-am gandit ca un asemenea creier merita mentionat.Una dintre cele mai bune carti ale genului care mi-a deschis apetitul catre crime,criminali si mentalitatea acestora,catre Thriller’ul Medical.Hannibal Lecter devenind ulterior unul dintre personajele mele preferate,aceasta fiind cu singuranta cea mai buna carte si de asemenea cel mai bun film cu el.Anthony Hopkins e un actor genial.Daca personajul principal nu ar fi fost o femeie aparent micuta,sfioasa si deloc “curajoasa” a debordat de putere atat fizica cat si psihica de la un capat la altul al carti.

Gladiole.3 tufe mari cu gladiole de un rosu aprins care delimitau gardul gradinitei in care mi-am dus traiul atatia ani,primul meu contact cu educatia s-a facut in prezenta acelor gradiole care mi-au ramas si imi vor fi mereu in memorie.Am trecut cu privirea pe langa leaganele care erau menite sa ne mai opreasca din lacrimile primei zile fara parinti si am ramas marcata de acea tufa de un rosu orbitor,culoare pe care nu am mai putut sa o reproduc vreodata.

Exista lucruri infime in viata care iti raman intiparite in minte si nu ai idee de ce,pur si simplu raman.

Imi cer scuze daca nu am respectat principala regula a acestei lepse(dexul e de vina daca nu e corect)de a scrie 5 cuvinte pe care le am in memori,2 dintre ele mi-au dictat si de ce nu salvat viata asa ca este bine,zic eu.Pentru prima leapsa din viata e chiar bine.Ramane asa.

Hulk Hogan,aproape de a fi primul bassist Metallica

Imi place sa cred catoata lumea stie cine este Hulk Hogan,nu pentru performantele sale in ring,NWO,Hulkmania sau The Mega-Powers ci pentru chipul iconic,pentru mustata cu care a defilat mai din totdeauna,freza etern blonda/alba si modul de a vorbi si a fi in general.
O chestie de care,trebuie sa recunosc,nici eu nu stiam,insa este cea ca in tinerete,inainte de a fi wrestler profesionist in WWF a cochetat cu muzica rock fiind un artist de studio si prieten bun cu Lars Ulrich,tobosarul Metallica.
In aceea perioada Hulk canta atat bass cat si voce(calitate care nu il ajuta prea mult),dar la bass era un adevarat maestru,dupa cum a spus Lars.Pasiunea fata de muzica rock a acestuia a fost bine cunoscuta peste ani,dar o posibila colaborare cu Metallica nu prea.
Hulk a daclarat pentru The Sun:

"Cantam la bas. Eram prieten bun cu Lars Ulrich, iar acesta m-a intrebat daca vreau sa fiu basist in Metallica la inceputurile lor. Pana la urma nu a mai iesit nimic."

Sincer nu stiu in ce ipostaza mi-ar fi placut sa il vad pe Hulk,gigantul din Metallica(avand deja un fizic impresionant,fiind luptator in circuite independente) sau unul dintre cei mai influeti wrestleri din istorie?
Cred ca mesria de wrestler i s-a potrivt mai bine,acolo a fost locul lui Cliff.

A little tribute for a big man-"Macho Man"Randy Savage:

Da,stiu nu are nici o treaba cu muzica dar mai stiu ca perioada sa de glorie a fost in anii '70-'80.Da,in WWF,care mai nou e WWE(din pacate).Pana si wrestling'u a avut perioada de glorie odata cu muzica rock...aia adevarata.Cu perioada in care toate erau adevarate,erau mancabile(daca exista cuvantu' asta)de la wrestling pana la muzica.Oricum nu despre asta era vorba.Era voarba ca odata cu apocalipsa s-a mai dus o legenda si "Cel mai mare campion Intercontinental din istorie" s-a stins din viata.Era sa mor naibii inecata cu ceai cand am vazut storea pe site'ul oficial si parca mi s-a strans inima vazand ca un alt om mare s-a stins din viata.Sau...spunand-o intr-un mod mai frumos si-a luat un bilet de avion catre insula ferita de inutilitati unde s-au dus toate legendele iar acum o tine dintr-o petrecere in alta alaturi de Kurt,Lennon,Bon Scott sau Michael Jackson.Frumos spus si o poveste de adormit copii ,fani ai muzicii rock si wrestling-ului foarte bine pusa la punct.
Randall Mario Poffo,dupa numele de ring "Macho Man"Randy Savage s-a nascut pe data de 15 Noiembrie 1952 in Columbus,Ohio si a decedat pe data de 20 Mai 2010.Si-a inceput cariera in 1973,in Noiembrie si si-a incheiat-o pe data de 18 Februarie 2005.A decedat in umra unui accident de masina si fretele acestuia,Lanny Poffo a facut publica vestea tragica,acesta a facut un atac de cord si a murit in jurul orei 9:25 AM.Randy avea doar 58 de ani .Acesta a intrat intr-un copac si conducea un Jeep,alaturi de el era sotia sa,Elizabeth acre nu a scaoat decat cu cateva rani usoare.Randy a fost unul dintre cei mai mari,buni si spectaculosi wrestleri din istorie.Cu o intrare electrizanta,una dintre cele mai...colorate din istoria wrestling-ului.Miscari unice,spectaculoase si un "Oooh Yeaaah" mai mult decat cunoscut in lumea wrestling'ului si nu numai.Nimeni nu poate uita istoria sa alaturi de Hulk Hogan si design'ul vestimentar unic si ochelarii sai celebri.De asemenea relatia cu Mrs. Elizabeth care a fost mereu la marginea ring-ului si cu care s-a si casatorit in ring.Cea mai celebra casatorie din wrestling.Una superba cei drept ca si relatia celor 2.
Aceste randuri le-am scris din suflet pentru unul dintre cei mai buni din istoria acestui sport.Un nume mare,care din pacate nu mai e printre noi(ca multi altii).Bine,bine nu s-au stins din viata...s-a dus pe insula aia mica si tare simandicoasa din mijlocul Pacificului:)).
Ramanem cu aceasta imagine placuta si ii multumim unui on mare pentru cariera impresionanta pe care nu o vom uita prea curand.
Ca stiti cine e sau nu va asigur eu ca e o legenda,un om mare care a facut multe pentru lumea sportului.Nu,nu are legatura cu muzica buna dar are legatura cu wrestling-ul a doua pasiune a mea si putea sa fie si duin lumea sah-ului sau mai stiu eu...daca era un nume atat de mare precum Savage scriam cu siguranta despre el.Legendele merita,nu conteaza din ce domeniu sunt.Si un RIP nu va doare mana sa scrieti,fie ca o spuneti drept Rest in Peace sau Rock in Peace;)
RIP!

Ce este dependenta?

Multi ar spune definitia cea mai simpla "O chestie fara de care nu se poate trai".Dupa mine dependenta este doar o iluzie a fericirii provocata de anumiti factori care in final se intorc in poriva ta.Ma rog,daca vorbim despre genul acela de dependente gen drog,alcool,nicotica...pana la mancare si Coca-Cola(da,s-au mai vazut cazuri:))).
Nu cred ca exista persoana care s anu fie dependenta de ceva.Cu siguranta nu acel gen de dependenta care in final omoara,ci mai degraba "dependenta oarba" de care nu ne dam seama ca exista.V-am pus ceva semne de intrebare,nu?:))Acum hai,ganditi-va bine si pe toate partile de ce sunteti dependenti.
Eu am facut-o si am reusit cat de cat sa incropesc o lista cu 20 de lucruri fara de care,zic eu nu ca nu as putea sa nu mai traiesc(cu exceptia muzicii si al catelului)dar fara de care nu as mai putea zambii o saptamana,o luna...
Pe cat de amuzanta pe atat de adevarata,m-am uimit si pe mine,crezand la fel ca voi ca dependenta este un cuvant departe de mine,se pare ca nu.
Nu neaparat in ordinea asta,dar pe la benzina la inghetata se pare ca pana si eu sunt dependenta de ceva:))(da chiar,eu ce am?).
20 lucruri de care sunt dependenta:
1.Muzica:
Ei,da de acest lucru chiar sunt dependenta.Nu doar ca nu pot zambii daca lipseste din viata mea dar nu...nu stiu nu ma pot trezi dimineata,e ceva fara de care spun sincer nu cred ca as putea traii.Bine,v-ati prins ca muzica buna,n-am mai mentionat trupe artisti ca deja devin enervanta.
2.War N'Riot:
Da,blogul meu:Xsi preferatul vostru,nu-i asa?:>Doar l-am facut de mai bine de 4 luni,scriu pe el cu drag,comentez cu voi(ce am scris eu,ce ironie:)))cu drag,va primesc criticile cu acelasi drag si prevad un viitor mare pentru micul meu blog cu limbute9cum zice muuulta lume)pe fundal.
3.Ploaie:
Ciudat,nu?Da,stiu doar ca ma linisteste uimitor de mult,rece,calda nu conteaza ca ma intorc cu pneumonie conteaza ca am stat ca proasta in ploaie si-am cantat November Rain chiar daca suntem in Aprilie.Am puso in lista pentru ca am facut asta chiar acum catvea minute(o ploicica scurta,rece,numa buna de racit si de cantat in ea).
4.Timmy:
Cine-i Timmy?=))
Cum sa nu stiti cine-i Timmy?Nu,nu,aveti dreptate nu v-am povestit de lantu' meu:X
Bine,hai ca va fac un rezumat :acu':-? 4-5 ani am primit un ui de Terranova(Doamne ce scump era:X)cu...lantu' aferent,destul de...gros avand in vedere ca minunatia pufoasa avea in jur de 80 kile.Ma rog,l-am tinut cat l-am tinut,i-am scos peri albi lu' bunicamea ca am pus-o sa-i faca baie(biata femeie=)))si ca a facut un pipilica mareee in toata casa.Ma rog,cu nervi intinsi la maxim am fost nevoita sa dau pufosenia la care tineam ataaat de mult(whatever,daca nu il dadeam poate nu o mai aveam pe Maya)s-a dus undeva la o casa cu curte si inca il mai vizitez...mare s-a mai facut,Doamne:|.Ma rog,dupa ce am ramas fara pufosenie mi-au mai ramas jucariile,mancarea de catei,castroanele(imense) si...lantu':xMa rog,zgarda cu lant.Si avand in vedere ca eram la inceputul nebuniei numita "rock" imi trebuia si lant,si din moment ce nu am gasit nimic de genu' in magazinelele din Bacau' meu drag a trebuit sa fac rost de unu'...de la zgarda de caine:Xsi ma mandresc cu asta:>This is my friend,Timmy=))
5.Wrestling:
Este unul dintre lucrurile fara de care nu as mai putea zambii muuult timp.E prima pasiune,si la fel ca prima dragoste nu se uita niciodata,si avand in vedere ca pasiunea pentru rock a venit cumva si din acest colt al inimioarei mele.
6.Mirosul de benzina:
Se poate spune ca e un fel de drog pentru mine.Daca m-ati vedea cum stau atarnata pe geam cand alimenteaza maicamea la benzinarie v-ati crucii=))
7.Bocanci:
Hell yeah!Nu stiu,chiar nu stiu ce am putea comenta legat de aceasta "dependenta vestimentara"avand in vedere ca bocancii sunt destul de intalniti in garderoba unui rocker.
8.Ruptura din blugi:
Nu veti gasii pereche de pantaloni intreaga in dulapu' meu:-JOk,majoritatea "zgarieturilor"sunt facute de manuta mea,ca aia cumparati din magazin(si la cat merg eu la magazine:-J)au o chestie minuscula acolo in genunchiu' stang,patetic.Nu poti sa-i dai asa ceva unui fan Slash:-??
9.Perna murdara cu oja mov:
Cate amintiri am cu pata aia=))ok,hai ca ma napadeste melancolia...e o simpla perna ce miroase a lac de unghii si e pe jumate mov...da al naibii de bine s-a aranjat pata aia superba cand am varsat sticluta:X
10.Sunetul motoarelor:
Pot spune ca pasiunea pentru masini si motociclete este o chestie ereditara avand in vedere ca tatal meu e campion la motocross(hai ca m-am dat mare si nu neamu'),oricum tot ce imi place e legat de...ma rog partea mai dura,rock,wrestling,motoare.ce fata atipica sunt=))Si da,ma madresc cu chestia asta!
11.Maya:
Pufosenia mea alba si burnica roz si ochisorii negri:XPai cine m-ar mai trezii dimineaata daca nu ar sari pe mine si m-ar linge pe fata?Ok,am trecut la lista cu lucruri de care sunt dependenta catelu' si nu am trecut familie sau prieteni.:))Asta e alta chestie,nu prea are legatura cu dependenta...hai ca-ntelegeti voi.
12.Poze cu pletosi:
Sunt fata,ce vreti de la mine?:))Bine,oricum am un ditai' posteru' cu Slash pe tavan asa ca ma culc si ma trezesc cu imaginea unui pletos in minte(si visez tare frumos=))).Nu vezi,in vremurile noastre pe toate drumurile o persoana de sex masculin cu o pleata de invidiat,vezi ghinionu' ca nu m-am nascut prin '67:-13.Geaca de piele:
Dupa cum bine stiti maicamea era "rocker inrait: acu' 10-20 de ani,biata femeie cata lupta de convingere a dus cu mine ca asa e muzica adevarata...si eu nu si nu,Inna e mai buna:|.However,din vremea ei de nebunie mi-au ramas neste poze,ochelari aviator si o geaca de toata frumusetea.
14.Chitara mea cu 4 coarde:
Coarde se zice,nu?:-?
Pana si in ziua de azi am ramas cu intrebarea ce imi mistuie creierul obosit "Cine naiba a rupt corzile alea?:|"Eu betii n-am facut sa zici ca nu stiu ce-am afcut pe data X la ora Y asa ca...ma rog sa zicem ca s-au rupt din senin...e absolut superba cu 2 corzi in minus:X.
15.Posterul de pe tavan:
Ala care ma face sa visez frumos:XUnu mareee cu Slashhh:Xabia astept sa ma duc sa ma culc=))
Ma rog,oriunde te-am uita sunt postere(numa pe partea din dreapta,ca in stanga e Rembrandt'ul meu ros-mov-negruliu=)))
16.Messenger:
Din pacate,da,trebuie sa recunosc.Mi-am propus de multe ori sa deschid laptopu' fara sa deschid messu' da parca o am in sange...e ceva ce mi-a intrat in reflex si sunt sigura ca nu sunt singura in situatia asta:))
17.Discovery Channel:
Ii multumesc lui Dumnezeu(sau ma rog,celui ce a venit cu ideea)de a face un post TV de acest gen,fara muzica proasta,cu informatii utile,ceva pentru care merita sa deschizi cutia colorata.
18.Markeru'(negru)permanent:
Ala cu care ma semnez eu frumos "War N'Riot" sau RMR(Real Music Revolution)pe toate gardurile:X
19.Solo'uri de chitara:
Mai ales cele facut de Slash(of,course si multi altii,da stea is cele mai placute de privit:)))si solo'urile la tobe facute de Lars.Oriunde aud o chitara mi se face pielea de gaina,si desi mi se pare un instrument al naibii de complicat este al naibii de frumos si greutatea pe care o simt eu cand ma chinui sa scarpin o chitara cu 4 coarde se transforma in admiratie imensa pe care o simt fata de chitaristii din intreaga lume,si cand vezi un om care canta cu atata pasiune oricat de salamist ai fi n-ai cum sa nu tresari.
20.Desenatul:
Na ca pe asta nu o stiati:))Da,sunt multi-pluri talentat si mai ales modesta...asa ca in momentele de inspirati nemasurata ori compun,ori desenez.

Sarbatoritul zilei:Steve Clark(Def Leppard)

Stephen Maynard Clark s-a nascut pe data de 23 Aprilie 1960 in Hillsborough,Sheffield,Anglia oras in care a si crescut.
Inca de mic si-a aratat pasiunea pentru muzica si la 6 ani mama sa l-a dus la un concert The Shadows iar la 11 ani i-a cerut tatalui sau,un simplu taximetrist o chitara pe care Steve a invatat "meserie".In cariera a cantat mai mult pe Gibson dar,cum e in "Love bites" a cantat si pe Fender.Aceasta chitara fiindu-i daruita de Jimmy Page.Inainte de a-si incepe cariera in Def Leppard,in '78 a facut parte dintr-un grup numit Electric Chicken(tare asta:))).L-a intalnit pe Pete Willis,fondatorul Def Leppard si a fost intrebat daca vrea sa intre in trupa.Asta s-a intamplat in Ianuarie '78.Clark a contribuit mult si la scrierea anumitor cantece si era denumit "The Riffmaster".El a contribuit la jumatate din cantecele de pe albumul Adrenalize,"White Lightning" fiind scris de Clark chiar inainte sa moara.
Clark este cunoscut ca unul dintre cei mai influenti chitaristi ai tuturor timp'urilor si introdus de revista Classic Rock Magazine pe locul 11 in Top 100 Wildest Guitar Heroes" in 2007.
Inainte de tragica moarte el a absentat 6 luni din Def Leppard.Pe 8 Ianuarie '91 a fost gasit mort,pe canapea de catre prietena sa Janie Dean.Autopsia a descoperit ca a murit dupa o supradoza de codeina,valium si un nivel mult peste masura de alcool,de 3 ori limita legala britanica de conducere.A fost incinerat in Wisewood Cemetery, Loxley, Sheffield alaturi de casa unde s-a nascut.

De asemenea,astazi pe 23 Aprilie este ziua lui John Cena,wrestlerul meu favorit si avand in vedere ca nu are legatura cu muzica(buna) ci mai mult cu rap'ul nu l-am trecut evident la sarbatoritul zilei si in mod cert nu ma pot abtine sa va informez ca este ziua lui,doar asa sa nu credeti ca am uitat:)).

I was there!

Hell yeah!
Bine,nu ar fi fost nu stiu ce WrestleMania sau macar un house show reusit dar a fost wrestling,a fost atmosfera(ma rog,atmosfera facuta de tigani ce strigau "muie",da tot atmosfera se numeste),au fost melodii de intrare si cateva lumini(cica efecte speciale).Bine,s-au deschis usile mai tarziu si organizarea a fost de rahat da wrestleri macar si-au facut treaba.Nu imi mai simt gatul,palmele si degetele mijlocii dar macar am fost acolo.Nu pot spune ca m-am simtit bine incojurata de toate culorile posibile dar m-am simtit bine ca am putut sa fac si eu un gram de atmosfera pentru wrestlerii favoriti.
Imi cereti poze?Nu am...de ce?Pentru ca mi-am pierdut telefonul in multime,inca un minus pentru organizarea de rahat.Avand in vedere ca m-am trezit si eu sa cumpar bilete pe ultima suta de metrii am stat undeva la loja,un loc destul de bun avand in vedere ca vip'ul era arhi-populat de tarani galagiosi ce s-au urcat pe scaune(ma rog,la meciu' lu' Cena si eu eram pe gard:))).
Asa ca azi am avut o zi plina avand in vedere ca ieri nu am dormit deloc si m-am culcat la 4 dimineata,m-am trezit la 2 si a trebuit sa fac rost de un telefon(mai bun decat cel dinainte).Macar show'ul a inceput la ora fixa 20:30 si mare mi-a fost mirarea sa-l vad pe Josh Mathews prezentand si pe wrestlerii oficiali,ma asteptam la niste neexperimentati in tricouri cu dungi alb negre.Bine,Polivalenta nu a fost plina da' oricum au fost vreo 7-8 mii un numar la care nu ma asteptam avand in vedere ca traim in Romania.Dar hai sa revenim cu picioarele pe pamant si sa scoatem la iveala si partile mai...intunecate sa spunem a unui show de wrestling in tarisoara noastra.
Frate,mergi la un show de wrestling ca sa bagi in tine?Numai tiganii din fata mea au lasat 7 pungi si 4 sticle in urma.M-am crucit.Cred ca eu si cu maicamea(da,am fost cu maicamea:)))am fost singurele care am avut doar o sticla de apa,din care am baut 2 guri cand mi s-a uscat gatu de la atata urlat la propiu.
Bine,mai sunt muuulte nereguli sau imagini ce nu au nimic in comun cu un show de wrestling.Sala era ticsita la propiu si la figurat de pipite gen 50-40-50 imbracate ca niste sorcove care...nici pana in ziua de azi nu am inteles ce faceau acolo.Nu,nu au platit bilet si da,mai si sunt platite pentru simplul fapt ca urmareau un show de wrestling sprijinite cu popou' dezgolit de gard.Ma rog,aveau si ele un rost:dadeau din maini reprezentativ catre locurile pe care trebuie sa stam.Ca eu nu puteam sa-mi gasesc scaunu'.
A durat 2 ore jumate,ultimu' meci fiind cel dintre Randy Orton si John Cena Vs. The Miz si CM Punk.
Deci nu va pot explica cat de mandra m-am simtit cand m-am catarat pe gard(ma rog,strivita de alti 1000 de oameni,da nu conteaza eu eram pe gard:)))si strigam cu cea mai mare ura pe care am simtit-o vreodata "You suck" catre Miz care a inceput sa zbiere la mine ca Cena e naspa.
Inca sunt in extaz=))
Bine,am ajuns la premiu mult dorit si am pus mana(pe care nu o mai spal in veci,glumesc:)))pe Cena si Orton.Oricum a fost oarecum altceva sa vad o privire pierduta pe niste fete arhi-cunoscute ce vad alte zeci de mii de fete zilnic pe care nu le tin minte.Mi-a fost oarecum greu sa vad ca idolii mei(ma rog,din lumea wrestling'ului)au o privire pierduta pe fata,o privire trista,fapt ce m-a deschis ochii catre "celebritate".Plecat in totdeauna,azi in Romania maine in Anglia iar mai apoi in America,lume e in delir si le striga numele,fete pe care le tot vad in mod repetitiv dar nu le pot tine minte pentru ca urmeaza sa vada altele,arene pline si o viata lunga care este prea scurta,traita in turnee si departe de casa,de familie,niste mascarici(stiu,suna dur,si mie mi-e greu sa o zis dar nu este o jignire)ce isi joaca rolul de baieti duri in fiecare seara,fac publicul sa exalteze de fericire,inmoaie inimile catorva fatuci,se lasa atinsi de toata lumea,zambesc frumos si dau autografe,dar uite avantajul de a sta strvit pe grad,am reusit sa vad o anumita tristete in ochii lor si chiar daca au lumea la picioare si sunt "vedete" e greu,ma gandesc ca e al naibii de greu sa vrei sa ai o viata normala macar pentru o zi si sa nu poti sa fi astaltat de blitz'uri in continu si sa trebuiasca sa zambesti neconditionat si sa faci show'ul pentru ca seful sa fie fericit si tie sa-ti intre leafa lunara in buzunar.(aici nu m-am referit doar la wrestleri,dar am dat acest exemplu pentru ca -am vazut cu ochii mei,oricum pot sa-mi imaginez fara prea mari efortui ca e greu sa fi "star" in orice domeniu.)
Bine,sunt unii care stiu sa mascheze foarte bine si trebuie sa recunosc ca WWE'ul are niste cameramani exceptionali ce nu surprind nici odata frustrarea din ochii lor de "vedeta".
Ok,hai ca o dam pe psihologie si de aici nu mai e decat un pas pana la depresie:))si nu vrem asta.Chiar daca am descoperit si "fata nevazuta" a celebritatii trebuie sa recunosc ca ar fi extraordinar sa fiu in locul unui wrestler macar pentru o zi...visez si eu,e pe gratis.
Ma minunez cand vad diferite comentarii referitoare la show'ul de aseara gen "Ii felicit pe organizatori,au fost multe pancarde si scandari pentru Cena si Orton."
Pai si ce legatura are asta cu organizatori?:|Ca a strigat lumea pentru cei mai buni din companie(ma rog,din generatiile lor)?
Oricum,pentru mine wrestling'ul ramane ceva mai mult decat un sport,ramane o chestie televizata si arhi-cunoscuta cu un loc special in sufletul meu si ramane o prima pasiune fiind o chestie pe care o urmaresc de pe la 5 ani,ma rog atunci ocazional acum mereu.Nimeni nu poate comenta de pe margine despre ce se intample inauntru,e un show,e mai mult decat un sport unt emotii si suspans,pentu multa lumea wrestling'ul a trecut de mult de rang'ul de sport si daca stiti cum a inceput totul,compania,veteranii acestui fenomen va veti da seama de ce.
Oricum,eu declar pe propia raspundere ca fara apa,aer,rock,wrestling(bine nu mai zis familie,catel ca se lungeste prea mult lista:)))pleata si Slash nu as putea sa mai zambesc.Ma rog,e muuult mai lunga lista da astea's vitale(pentru mine)v-oi imbuiba eu creierele intr-o zi si cu ce imi place mie dar momentan aceasta postare e dedicata primei mele pasiuni si show'ului de aseara.

Noapte alba

Nu:)),nu am stat uitandu'ma la stele in asteptarea eternei insipiratii(care,la mine inceteaza sa mai apara in ultimu' timp)ci am stat la cel mai mare eveniment din Wrestling,WrestleMania.
Aceea arena impunatoare cu peste 70.000 de oameni care te face sa ti se inmoaie genunchi,acle meciuri duse la extrem si aceea...oboseala crunta care te "paleste"pe la 5 dimineata cand trebuie sa-ti tii ochii deschisi.
M-am inarmat cu 2 litri de apa(fara bere ca aveam scoala a doua zi)niste guma sa ma tina treaza si o mingiuta de aia anti-stres(una anit oboseala de ce Doamne iarta-ma nu so fi inventat).Show'ul a inceput undeva la 2 noapte,dimineata cum vrei voi si s-a terminat la 6.Un show de exceptie ce sa zic,mie una chiar mi-a placut WM 27.
Da,pentru cei ce nu stiau sunt si un fan WWE infocat:)).Poate din simplul fapt ca are legatura(intr-o oarecare masura cu rock'ul).
Si pentru ca bloguletu' meu e de muzica si alte inculturi nationale si nu de sport nu o sa stau sa va spun alte detalii plictisitoare despre noaptea mea alba ci trecem la elementele...muzicale.
Pai cum nu?
70% din superstaruri au ca melodie de intrare una rock.
Eu vi le-as putea pune pe toate pe hartie dar iarasai va plictisesc.Si cum sunt eu cu urechile lacomentatorii nostri dragi am auzit din intamplare ca Triple H care avea sa se bata cu Undertaker va intra pe o melodie a celor de la Metallica(sa sar pe televizor si nu alta)avand in vedere ca intrarile sunt grandioase asa trebuia sa fie si fundalul muzical,nu?Regele deja intra pe una din melodiile mele favorite,"The Game" a celor de la Motorhead fiind bun prieten cu Lemmy da' ce tie cand unul din superstarurile tare favorite intra si pe Metallica si pe Motorhead."For whom the bell tools" a fost melodia aleasa de acesta special pentru tema meciului,meci ce a fot dus la extrem cu "fenomenul" Undertaker int-un meci fara restrictii ce s-a incheiat al naibii' de urat pentru acesta.
Acum poate va scarpinati nedumeriti in cap si va intrebati ce naiba io "palit" pe astia sa difuzeze wrestling la ora asta.Ei bine a fost Live,singura tara din Europa(si in aceelasi timp singurul moment cand m-am simtit bine ca traiesc in Romania)in care a fost live pe gratis.Da,poate stiau americanii ca criza a fost mai necrutatoare cu plaiu'rile noastre.
Nu ne apucam sa criticam guvernu' ci vorbim de noaptea mea alba:))
Bine,WrestleMania inca de cand a fost gandita ca show de acum 27 de ani a dunat nenumarate vedete.Undeva acum :-?24 de ani Alice Cooper isi afcea aparitia alaturi de Jake"The Snake" Roberts in ring,acum 3 ani Kid Rock canta "America the Beautiful" si acum 4 ani(cred)Motorhead il intampinau cu melodia "The King of Kings" pe un adevarat rege,pe Tirple H in ring.
Alte legaturi cu rock'ul ar fi:
Rady orton cu melodia de intrare Rev Theory-"Voices";Edge care are si un tatuaj facut ca un tribut pentru Guns N'Roses intra pe Alter Bridge-Metalingus si multi alti care au tot schimbat melodia de intrare,in general cu una rock.Acestia 2 sunt cele mai buna exemple vis-a-vis de rock.
De asmenea Triple H a spus:"Atunci cand auzi chitara lui Lemmy stii ca incepe nebunia!"
Hell yeah(strigam eu din strafundu' plamanilor undeva dintr-un colt de camera:))Care ceolt de camera ca era de-a dreptu' pe televizor).
Da,acum sa spunem ca m-am dat mare si ca v-am adus la cunostiinta faptul ca eu ma uit la wrestling(asa ca daca se simte vre un fan infocat sa nu se sfiasca sa ma anunte:))).Trecand peste laude am vrut sa va arata legatura stransa dintre rock si wrestling,si unul dintre factorii cheie ce m-au facut pe mine sa fredonez astazi in loc de"Sun is up"(ra*at:|)"Master of puppets","Livin' on a prayer","Ace of spades" sau orice altceva.