Sex,Drugs and Rock N’Roll:Cum a reusit o trupa-parodie sa castige statutul de trupa Glam sau povestea celor de la Steel Panther:

Sexul este elementul principal in desfasurarea normala a oricarei trupe rock,dar Steel Panther a reusit sa duca asta la un al nivel,unul hilar ce-i drept.Dar intr-o lume in care doar sexul,vulgaritatea si goliciunea nu conteaza cat de “perfecta” e ea conteaza pentru a reusii in orice si baietii s-au gandit ca au nevoie de ceva in plus pentru a intra in istoria muzicii ca trupa care a readus Glam Metal’ul de alta data.

Formata dupa anii ’00,cand muzica era deja un rahat(pe romaneste),Michael Starr,Satchel,Lexxi Foxxx si Zadinia au incercat cu greu sa readuca stilul specfic anilor ’80,Glam Metal’ul cu care toti au crescut siprobabil sa introduca stiluri noi.

Au crescut in popoularitate sub numele de Metal Shop pentru prima data in Sunset Strip,loc in care concertele specifice trupei,nu neaparat grandioase dar…sexy,baietii imbracati in haine “sfasaiate”,colanti stramti si stralucitori,esarfe multi-colore si peruci imense cantand cantcele de baza ale anilor ’80,mai ales cele ale trupelor ca Van Halen(inainte de Steel Panther,Starr a facut parte dintr-o trupa tribut Van Halen numita Atomic Punks)sau Aerosmith.Aveau concerte simple pe scene mici,show’uri saptamanale in fiecare seara de luni.

Cu succesul castigat dinainte,cand baietii si-au incercat norocul in diferite trupe care nu au atins un succes comercial rasunator ca L.A Guns in care a fost Starr intre anii ’97-’99 si Satchel a fost in trupa War&Peace si Fight,formata de Rob Halford,solistul Judas Priest.

Inca de pe vremea cand faceau show’uri ieftine cu public redus in Sunster Strip viata de”rocker” era ceva cunoscut pentru ei,atrageau fetele ca un magnet si nu se sfiesc sa spuna asta in orice interviu dat. Femeile dezbracate si mimarea sexului pe scena(chiar si intre membrii trupei)a ajuns ceva normal pentru baieti,acestea fiind deliciile show’urilor lor.

Desi au spus inca de la inceput ca ei sunt o trupa-parodie care,evident,parodiaza artisti momentului in muzica si reamintesc de trupele consacrate ale muzicii anilor ’80,lumea inca se declarata ofensata sau jignita de catre versurile trupei,cea mai vanduta si cunoscuta melodie a lor,”Death to All But Metal”,melodie in versurile careia se regasesc cuvinte ca “sperm”,”fuck”,”fuck heads”,”dick” sau “camel toe”,expresie des folosita de baietii din trupa.Felul in care folosesc microfonul sau gatul chitarei pentru a mima masturbarea si modul in care acestia folosesc pozitii sexuale in timpul concertelor intre ei(cel cu fanele fiind ceva normal in aceasta trupa)este de asemenea considerat “ofensator”.Atat ei cat si celelalte persoane importante ale muzicii rock au explicat in repetate randuri modul in care baietii percep si transmit parerile proprii despre starea actuala a muzicii in stilul propriu si singurul acceptat in ziua de azi,vulgar.Bine inteles,femeile frumoase si conotatiile sexuale au fost principalul punct de atractie si in decada asupra careia baietii isi indreapta atentia si melodiile,dar modul in care au facut-o ei,in lumea in care cenzura controleaza a socat multa lume.

Daca e sa ma intrebati pe mine ce parere am despre modul in care au decis ei sa atraga atentia,pot spune ca mi se pare unul ok.Detest sa vad dudui cu silicoane si extenstii care apar pe piata si se auto-numesc “inocente” cand ele au inghitit metrii de material prim,dar cand vad o trupa acre incerca sa atraga atentia asupra uneia dintre cele mai bune decade ale muzicii prim principalul element al acesteia,sexul mi se pare chiar “ingenios”.Un mod bun pentru reclama si promovare.

Iar atunci cand ajungi sa canti pe scena si sa fi laudat ca artist de catre cei mai mari ai rock’ului nu poti decat sa concluzionezi ca ai facut o treaba minunata,moment in care realizezi ca muzica buna nu a murit si cand vezi persoane care reusesc,nu neaparat prin niste mijloace apreciate de toata lumea(normal,daca apare o blondina care si-a pus fundul la bataie pentru cariera e “vedeta”,dar daca apar niste baieti talentati(au niste riff’uri date naibii)care amintesc de anii ’80 prin tinute,purtare,versuri si concerte sunt numiti “curvari”,ma repet,nu vreau sa vad cum va arata industria muzicala peste 5 ani).

Da,Nirvana.Da,un fenomen

DarkEmpire a scos in fata una dintre probleme omenirii inca din 93' incoace,postare la care am simtit nevoia sa raspund,si daca pe YouTube o poti face printr-un video,de ce sa nu o fac si eu in stilul "blogspot"?
Kurt Cobain a vrut inovatie,nu a vrut metal,nici glam,nu a vrut paiete,mov tipator,par mare sau classic rock,a vrut simplitate,simplitate considerata de multi cel mai bun mod de a atrage atentia,si AC/DC au facut totul prin si cu simplitate si au ajuns una dintre formatiile de baza ale intregii istorii muzicale.
Este clar pentru toata numea ca orice fenomen creaza automat si un anti-fenomen,si intreaga poveste de viata a lui Kurt a fost privita de marea majoritate drept o telenovela ieftina menita sa atraga si mai multa atentie si puteti numii aceasta postare subiectiva dar eu sunt un fan Nirvana,nu consider solo'ul melodiei "Smells like teen spirit"(pentru a nu iesii foarte mult din context)unul dintre cele mai bune ale muzicii,dar stiu foarte sigur ca este un fenomen cu toate ricurile asumate.
Mi s-au parut mereu o trupa "curata",melodii cat se poate de clare,au incercat sa tina stafeta ridicata la un anumit nivel si momentul in care melodia mentionata mai sus a devenit un adevarat "pilon" care tinea in picioare muzica "hard" a anilor '90 nu si-au pierdut capul.
"Bine,si cum ramane cu moartea lui Kurt?" Ei bine,Kurt Cobain nu a murit din cauza muzicii pe care o facea,aceasta nu l-a influentat intr-un mod nociv,i viata oricarui artist apare un moment de cumpana,simplitatea,din nou a fost acesta in viata lui Kurt,au venit toate de'a gata,un sentiment nou pentru el,viata de vedeta,celebritate,o sotie,un copil,dintr-un rebel incurabil trebuia sa se transforme intr-un model de urmat pentru tineri,tata si sot perfect,ceea ce nu putea,ma rog,moartea unui om este un caz inchis,ceva ce nu poate fi comentat de cei din afara chiar daca aceasta a fost disecata pe toate partile de'a lungul anilor.
Incercand sa raman doar in jurul subiectului,mai trebuie reflectat si modul in care Nirvana a fost perceputa drept "Kurt Cobain,spirit liber ineinteles",toata lumea s-a axat pe povestea solistului,totul ce se scria se scria despre el,nu i-a inlaturat pe ceilalti,nu era o trupa,era o familie.Modul in care ceilalti oameni,presa si orice alt factor extern i-a perceput a fost gresit,nu modul in care ei au facut-o,fapt pentru care nu ei trebuie denigrati.
"Smells like teen spirit" nu este cea mai buna melodia Nirvana,dupa modul meu de a privi lucrurile si Nevermind nu este cel mai bun album,atat melodia cat si albumul sunt doua chestii controversate,albumul datorita copertei si modul in care crticii l-au perceput ca ceva WOW,mai mult decat socant pentru publicul larg,iar melodia cu un sound ceva mai usor de retinut a reprezentat capul de afis in istoricul realizarilor in industria muzicala rock a anilor '90,o decada absolut orbila.
De ce au fost perceputi astfel?
Simplitate,versuri clare,o imagine mult prea putin incarcata pentru ochii privitorului de rand,inovatie,ca un trandafir printre buruienile machiate ale anilor '90 ce aveau sa marcheze inceputul anilor '00,Nirvana a fot ultima treapta,a fost un prag catre decada ingorzitoare pe care noi o traim si care merge din rau un mai rau,a fost ultimul grup ce a insemnat muzica buna,de asta este Nirvana un fenomen.

1.Este Nirvana un fenomen?
2.Are "Smells like teen spirit" unul dintre cele mai bune solo'uri la chitara si este unul dintre cantecele de baza ale rock'ului?
3."Simplitate",un cuvant ce defineste Nirvana?
4.Reprezinta aceasta trupa miscarea grunge?

De ce ascultam muzica?

Nu mai dau de cateva luni pe TPU.Da' cand dau ori nimeresc "vrun" cretin din ala de ma face sa ma intreb daca chiar fac parte din aceasi specie cu el ori dau de niste intrebari de ma lasa masca.
Si dupa cum stiti;
"Simplitatea e cel mai complicat lucru..."
Am vrut sa reflecatm asupra acestei intrebari ce poate parea atat de comuna iar pe de alta parte poate soca,lasa rece/masca,amuza,enerva etc etc prin raspunsurile ei.
Nu am raspuns la intrebarea unui utilizator care obisnuieste sa scrie tot felu' de chestii destepte(Ecea)din simplul fapt ca habar n-am.
O ascult,traiesc/ma regasesc prin ea,o iau cu mine peste tot,reprezinta mai mult decat niste simple cantece,ma fac sa reflectez asupra vietii si nu in ultimul rand imi umple sufletul si mintea.
Si totusi toate acestea parca nu sunt de ajuns de definitorii in descrierea acestui sentiment.Muzica ma impresoara si atat.
Bine inteles fiecare isi alege stilul propiu,artistul favorit,trupa favorita,probabil si un cantec pe care cand il aude i se ridica parul pe mana si il numeste favorit.De partea cealalta sunt cei care atunci cand aud o anumita persoana cantand sau un anumit cantec li se face rau si chiar daca majoritatea o numesc muzica ei o numesc gunoi auditiv sau...cum imi place mie "ciorba de peste"(nu de alta da nu cred ca e o chestie care sa imi provoace greata mai rau decat ciorba de peste).
Si revenind la muzica...
Inca de cand am facut acest blog am pornit de la premiza ca rock'ul nu este ceva pentru toata lumea,si mai ales sub genuri ca Black,Death Metal si orice alt gen numit "heavy" fiind cosiderat asurzitor si numit "sunet" fara mesaj.
Ei bine,pe langa faptul ca nu au cel mai mic gram de creier,persoanele care afirma acest lucru nici macar nu au ascultat o melodie rock vreodata,si,cum era si normal,intr-o lume plina de stereotip'uri,contradictii si conceptii in care marea majoritate are ultimul cuvant,daca nu esti facut la matrita esti considerat "ciudat",satanist,gay sau emo.Ma rog,nu vorbim de comunisme(voi face o postare separata pentru asta)ci despre cum ne cuprinde si tine asa o vreme muzica buna.
Bine,si daca tot am inceput subiectul "rock si cei ce il asculta" hai sa mai zic cate ceva in jururl acestei idei;
Daca nu simteam inca de la prima melodie ca sunt facuta pentru rock,nu ma aventuram in acest gen pe care nu multi il inteleg.Am simtit o legatura speciala,si pentru cei care asculta doar comercialisme,fara mesaj si doar bum-bum nu au cum sa inteleaga cu melodia,in cazul meu "Welcome to thye jungle",poate parea una fara mesaj dar pentru mine a avut,unul imens,urmata de melodii mult mai "hard" sau mai soft am facut aceea legatura imediata cu rock'ul si,trecuta de la Lady Gaga la Puya si ivers am stiut ca asta pe pentru mine!
Stiam ca ce ascultam nu era muzica,ceva ce sa ma completeze,sa ma inteleaga,sa ma asculte si eu sa il ascult pe el(ma rog,pe ea-muzica-),era doar un ritm pe care imi miscam curu' si atat.
Pot spune cam pana la rock nu am ascultat vreodata o muzica cu mesaj.Ma rog,mai asculta mama in masina o Metallica,un GN'R,favoritul ei Eric Clapton sau dragostea ei secreta(Ooops)Elvis Presley dar nu aveam de gand sa o digerez si dadeam pe radio,la comercialisme(numai eu stiu cat regret toti anii in care mi-am otravit creierul).
Stiu sigur ca rock'ul e pentru mine,cu toate sub gen'urile lui.Mai stiu si ca nu mor daca ascult un pop(de calitate),de fapt chiar imi place(sa se sublinieze DE CALITATE),blues si jazz,orice melodie cu mesaj,orice foloseste mai mult de 35 cuvinte pentru exprimare repetate la infinit si orice care ma prinde de prima data,cel putin la mine asa e,daca la prima ascultare nu imi intra la sufletel asa va ramane pentru totdeauna.
Stiu foarte bine ca este pentru mine,ma descrie perfect si unele melodii mi se potrivesc manusa,stiu ca este superb,ascultabil,digerabil(cel putin de stomacul meu),il iubesc pentru ca este neinteles(exact ca mine),iubesc faptul ca oamenii ma considera ciudata si sunt innebunita dupa riff'urile de chitara,cand aud un solo facut ca la carte mi se ridica parul pe mana,daca aud sunetul tobelor se creeaza acea legatura creier-melodie si ramane asa ceva timp.Stiu toate astea dar tot nu pot definii rock'ul(si orice alt gen de muzica buna),nu pot spune ce inseamna pentru mine(dar cred ca voi incerca) dar stiu sigur ca este pentru mine,ma simt mandra ca fac parte din minoritate,sunt o mica satana si iubesc chestia asta.

Mi-e al naibii de greu da...ok,o sa incerc sa fac o lista relativ scurta cu ce reprezinta muzica pentru mine/cum o percep/de ce o ascult si cum ma face sa ma simt:

-Mi-ar sta mancarea in gat dimineata daca nu mi-as incepe ziua cu "Here comes de sun". -Nu as accepta sa apuna soarele fara sa ascult "Kashmir"(la naiba,cand ma prinde,nu imi mai da drumu'. -Daca se lasa intunericu' fara "Fear of the dark" chiar mi se face frica. -N-as putea sa merg la un drum mai lung de 4 ore fara "Born to be wild"... -Iar in ora de mate nu as rezista cu sarguinta fara "Hey stoopid". -Dupa cum am spus,o sa mi-o pun prima data pe "Touch too much"(si daca tot am zis asta,acum chiar mi-a venit sa va intreb pe ce melodie v-ati pus-o/ati vrea sa v-o fi pus sau urmeaza sa v-o puneti?)(pura curiozitate). -Si desi stau la etaju' 1 si merg pe scari imi pun cele 30 sec. din "Love in an elevator". -"You shook me all night long" ma linisteste,"Estranged" ma face sa urlu' dupa o vodka,"Talk dirty to me" ma face sa...s-o lasam asa,"Jump" imi provaca efectu' spontan,"I wanna be sedate" ma face sa ma gandesc de 2 ori si "Turn the page",dupa ce imi da o stare de tot rahatu' ma face sa imi dau seama ca si maine va rasarii soarele,tot ce am facut azi va fi uitat si nu trebuie sa regretam absolut nimic din ceea ce am facut.(Stati asa ca mai am). -Nu pot sta mai mult de 2 ore fara muzica,simt ca ma sufoc. -Headbanging'urile fac bine,te scapa de eventualii paduchi.Sfat:Stati departe de orice,masa,scaun,televizor(orice cu colturi ascutite,manere,lame taioase). -Rock'ul a revolutionat multe lucruri:2 dintre cele mai importnate sunt riff'urile si solo'urile de chitara. -Cand aud orice sunet(bine realizat) mai moale sau mai dur scos dintr-o chitara parca ma "paleste" cineva cu o vaza peste ceafa si ma trezesc intr-un univers paralel plin de plete/piele/motoare/whiskey si rock.
-Orice solo de tobe imi rasuna in cap si in inima pentru o buna bucata de timp. -Ma linisteste. -Ma agita. -Ma face sa zambesc. -Ma face sa plang. -Ma face sa vreau sa lovesc pe cineva/ceva. -Imi face foame:)). -Nu cred ca am facut vro' tema vreodata fara fundal muzical. -Vocea lui Lemmy imi emana putere/duritate/heavy metal. -Nu concep sa treaca o zi fara Led Zeppelin. -Uneori nu ma pot exprima sa cum vreau,Metallica imi sare in ajutor. -Sunt constienta ca rock'ul a fost o salvare pentru mine. -Poti asculta orice gen existent in lume,nu te va prinde o melodie mai mult decat o balada rock. -Nu stiu ce m-as face fara melodiile celor de la Lynyrd Skynyrd. -Cand aud orice melodie rock interepretata de o femeie ma face sa ii multumesc lui Dumnezeu ca n-am boase. -Pentru mine rock'ul nu e doar muzica,e un mod de viata.

Si aceste idei pot continua la nesfarsit.Am scris atat,mi-am stors creieril si totusi...De ce ascultam muzica?
Nu pot definii sentimentul.

Muzica nu trebuie definita,doar ascultat si traita.

Acestea fiind spuse eu mi-am cam terminat treaba cu aceasta postare si mi-am dat seama in sfarsit ca muzica si motivul pentru care o ascultam(sau ma rog...eu)nu are o definitie,e ceva magic si daca gasesti acel gen de muzica,artist,melodie care sa fie facuta "pentru tine" atunci te poti declara un om fericit.
Pentru unii sunt doar versuri,sunete.Pentru mine e viata!

Acum ca am facut si paranteza de final,chiar ca o sa inchei(parca tot simt nevoia sa mai spun ceva).Din pacate nu mai am ce asa ca o sa va las cu deja bine-cunoscutele intrebari(ceva mai multe de data asta).

1.Pana la urma...De ce ascultam muzica?
2.Ce gen va reprezinta cel mai bine?
3.Ce subgen al rock'ului va reprezinta cel mai bine?
4.Care este artistul vostru preferat?
5.Care este trupa voastra preferata?
6.Care este melodia voastra preferata?
7.Care sunt melodiile ce va starnesc anumite sentimente si care sunt acelea?
si 8.Ce postare de acest gen ati vrea sa fac pe viitor?