Nu poti opri un concert pentru cineva din public...decat daca esti Pink

Intr-o industrie  in care zeci de mii oameni se aduna in fata unei scene pentru a face pogo sau mosh pit la comanda unor "baieti rai",o alta "fata rea" opreste un concert in fata catorva mii de oameni pentru un copil speriat din cauza certurilor din jurul ei(era o fetita).Chiar daca interetul a fost luat pe sus de acest gest frumos in ultimele zile,eu sunt ultimul om care va prezinta stirle asa ca ar fi trebuit sa va obisnuiti cu asta,motivul pentru care am facut o postare exclusiva care prezinta acest eveniment,nefiind stirea in sine ci contrastul dintre imaginea de "rebela" care nu are nimic de pierdut si adevarata sa atitudine pe care a avut-o intotdeauna,de cand este mamica mai mult ca oricand.

Plecata de acasa la o varsta frageda si cu o copilarie marcata de divortul parintilot,Alecia si-a aratat adevarata fata de nenumarate ori prin cantece,imaginea ce o caracterizeaza fiind un contrast perfect intre ea ca persoana si ea ca artist.Odata cu venirea pe lume a lui Willow,fiind mai "moale" ca niciodata cand vine vorba de copii.
In timpul melodiei "Who knew",interpretata in Phladelphia in cadrul unui concert din turneul The Truth About Love,aceasta l-a oprit pe Justin Derrico(chitara) din a canta partea acustica a melodiei dupa ce a stat cateva secunde bune cu ochii atintiti asupra unei parti din audienta unde,se pare ca doua femei s-au luat la cearta,o fetita de aproximativ 4-5 ani fiind prinsa intre ele plangand speriata.
Aceasta a intrebat de pe scena ce se intampla,asigurandu-se ca a vazut bine,intrebadu-le pe cele doua cum pot tipa langa o fetita si asa speriata.S-a ridicat,s-a dus la marginea scenei si i-a oferit acesteia o broasca de jucarie si un Rise Krispie Treat spunandu-i ca este frumoasa.

Astfel de gesturi ar trebui sa fie normale din partea oricarui artist care prefera sa nu foloseasca ca scuza jalnica timpul limita pe care il are pentru a canta si gestul lui Pink nu doar ca este unul foarte normal din punctul meu de vedere,dar este cu atat mai "special" pentru ca este una din foarte putinele persoane publice care ar face asta,aceasta comportare "solo" a iei,chiar daca unii se simt deranjata de asta este unul din principalele motive pentru care o apreciez
 Pe de alta parte,prezenta unui copil de o asemenea varsta la orice fel de concert sustin de orice fel de cantaret mi se pare nu tocmai la locul ei,dar dupa scandalul cu Ozzy Osbourne,bebelusul si sticla de apa nu cred ca ma mai uimeste ceva in maetrie de parinti iresponsabili.

Videoclip nou:Pink-Try

Ultimul album din discografia lui Pink a fost un real succes,fiind cel mai vandut luna trecuta.Daca stam sa ne gandim mai bine e cel mai de succes dintre toate albumele Pink,nu vorbim acum despre calitate ci doar despre vanzari.In sfarsit,“Try”,unul dintre cele mai apreciate single’uri de pe Truth about love a “primit” si un videoclip,unul destul de diferit fata de ce am vazut la Pink pana acum.Dupa ce a nascut-o pe Willow si a revenit la formele pe care le-a avut mai mereu a reusit sa faca si o demonstratie de forta demna de filmele de actiune cu femei mai mult decat puternice.Si daca pana acum am vazut o Pink in diferite ipostaze,una pentru fiecare 3 versuri din melodii si un scenariu cel putin nebun,acum vedem un decor simplu,o idee simpla si o punere in scena la fel de simpla.Inca ma gandesc cate duble au tras pana sa le iasa scena cu “lupta” bine.Ideea cu culorile imi place mult si chiar daca nu sunta depta unui decor “sarac” intr-un videoclip,aici chiar imi place,cred ca faptul ca nu ma asteptam sa fie asa m-a facut sa imi placa si mai mult.Nu stiu ce parere aveti voi,dar acest “deloc Pink” video al lui Pink mi se pare al naibii de bun,si abilitatile sale fizice mi se par de asemenea incredibile.

P!nk-The Truth About Love album review:

Daca m-ati pune sa aleg o singura prezenta feminina din industria muzicala a ultimilor 10 ani,aceea ar fi cu siguranta Pink.Combinatia perfecta de voce,atitudine,versuri,gandire si idealuri a adus-o foarte aproape de locul 1 in lista cu persoanele pe care le apreciez pentru toate compromisurile pe care nu le-au facut,sa ajungi la un respectabil numar de 6 albume si sa ai plus minus sound-ul ce te caracterizeaza de ani buni e un lucru mare.
Desi The Truth About Love a fost lansat vineru,melodiile au ajuns pe internet cu cateva zile in urma,lucru bun,chiar daca de obicei as sustine contrariul,astept de prea mult timp albumul asta care in Romania va aparea probabil atunci cand voi avea proteza dentara si o carja in care sa ma sprijin.Incerc pe cat posibil sa ma abtin de la orice comentariu vis-a-vis de melodii,incercat sa fac o evaluare pentru fiecare in parte,dar pentru cei care nu mai au rabdare sa citeasca aceasta postare pana la final spun de pe acum ca toate sunt F*CKING AWESOME(ma uit si eu la 3Lar din cand in cand,tipu’ ala e molipsitor:))).

1.Are We All We Are
“Are we all we are” e genul de melodie care a avut efectul advers la mine,la fel ca “You could be mine” de la Guns N’Roses(de exemplu) si cand spun asta inseamna ca la a doua ascultare melodia a devenit buna sau proasta,in ambele cazuri de mai sus melodiile m-au obsedat cateva zile bune,lucru care nu se intampla in mod normal,asta denota ca sunt al naibii de bune.Prima melodie pe care am auzit-o de pe acest album a fost intra-devar “Blow me one last kiss”,dar “Are we all we are”,fiind numarul 1 in track list a fost ascultata prima pentru ai face un review.Primele 13 secunde de cantec sunt o combinatie ciudata de melodie de club aproape ascultabila si ceva sunete greu de distins pe fundal,pana sa inceapa versurile propriu-zise si pana sa aud vocea lui Pink am vrut cu ardoare sa pun cantecul pe pauza si sa ma mai gandesc daca vreau cu adevarat sa il ascult.Tot ce a urmat dupa minutul 0:13,acel sound care se regaseste in melodiile populare chinezesti si vocile de “copii” mi-au dat putin de gandit.Am descoperit cu incantare ca vocea lui Pink nu este modificata mai deloc,ceea ce ma bucura,indiferente de artist si gandirea care a “controversat-o” atat de mult pana la urma.Imi place sa aud un “shit,f*ck,slut,bitch etc...” intr-un cantec,intr-un cantec scris si cantat de Pink,doar atat,cred,in rest fiind ore de educatie sexuale cu Flo Rida sau calarie auditiva cu nenea ala cu “Sexy bitch”,imi scapa numele.Probabil veti avea aceeasi reactie ca mine la primul contact cu acest cantec,dar credeti-ma,merita o a doua ascultare,inafara de vocile de la refren si primele 20 de secunde(care au inceput sa fie din ce in ce mai ascultabile),melodia este una cu adevarat buna.


2.Blow me(One last kiss)
 Prima melodie “scapata” pe internet si poate cea mai bine promovata,ajungand deja in Billboard,”Blow me(One last kiss)” nu este neaparat si favorita mea.E drept,fiecare melodie de pe acest album are un element sau doua care sunt menite sa te induca in eroare,intrebandu-te daca e o melodie bune sau nu,de cele mai multe ori inceputul sau refrenul,dar “Blow me(One last kiss)” e cu totul din alt film,pur si simplu nu se potriveste cu vocea,persoanlitatea,chipul lui Pink care da,are niste balade absolut geniala,dar melodia in cauza nu se vrea a fi balada,nici ei nu cred ca stiu ce au vrut exact sa fie.Si nu spun ca e o melodia proasta,Pink nu are cum sa lanseze melodii proaste,spun doar ca nu se potriveste deloc personalitatii,tonalitatii si ganidrii ei.


3.Try
Dupa mine cea mai buna melodie de pe acest album si cu siguranta una dintre cele mai bune din intreaga discografie Pink.E absolut geniala,are un sound genial,acele cateva secunde care imi amintesc de “Heroes” a lui David Bowie,versuri care chiar te fac sa crezi ca Pink e prietena ta cea mai buna cu care ti-ai impartit toate secretele,un mesaj scurt si bine transmis si o voce buna pe care o aud la adevarata sa intensitate.Unul din principalele motive pentru care Pink este o cantareata si o persoana de admirat este ca poate trece de la un cantec cu un mesaj puternic care lasa o amprenta grea asupra ta ca “Try” la un cantec cu un mesaj,versuri,sound si infexiuni ale vocii ca “Slut like you” sau “Walk of shame”,lucru nerealizabil pentru multi artisti buni,nu degeaba zic ca e geniala.


4.Just give me a reason
Aceasta melodie poate concura cu usurinta pentru statutul de “principala melodie a albumlui” sau “cea care il descrie cel mai bine”.Cred ca transmite in totalitate ceea ce a vrut Pink sa transmita prin intregul album,sau cel putin prin titlu.Versurile,linia melodica simpla si vocea calda care se poate transforma rapid intr-una...P!nk ma fac sa spun ca aceasta este una dintre cele mai bune balade de’ale ei,poate doar “I don’t believe you” sau “Nobody knows” fiind mai bune.Nu stiu ce sa zic de prezenta lui Nate Ruess de la Fun. pe acest single si nu ma declar cel mai mare fan al lui sau al trupei lui dar pot spune ca a facut o treaba...decenta,cel putin decenta,vocea fiind destul de “plata”,mie una nu imi transmite mai nimic,dar se putea si mai rau,asa ca ramanem la “decent”.Nu stiu ce calitati vocale implineste sotul lui Pink dar eu una il ador si ar fi cu siguranta ceva sa auzim cat mai curand o “colaborare” intre etern indragostitii astia doi.


5.True Love
O melodie simpla care mie una nu imi atrage atentia prin nimic “iesit din comun”,vocea lui Pink fiind la fel de buna intreg albumul.A doua colaborare de pe album,de data asta cu Lily Allen nu este neaparat si una reusita,si nu pentru faptul ca mie personal nu-mi place Lily Allen deloc,si pentru ca are acelasi ritm toate cele 4 minute,din nou,nimic special,fiind genul acela de melodie care poate aparea cu brio pe fundalul unui film atunci cand ne este prezentat un set de imagini cu toate incercarile prin care au trecut cei 2 indragostiti ca pana la urma sa ramana impreuna...si nu stiu daca asta e un plus sau un minus.Cred cu tarie ca asta e o dedicatie pentru Carey,asta fiind cu siguranta un plus.Daca nu ar fi cateva versuri specifice ei si vocea inconfundabila probabil nu mi-as fi dat seama ca e o melodia Pink.


6.How Come Your Not Here
Ca si in cazul “We are all we are”,”How Come Your Not Here” a avut nevoie de 5 ascultari la foc automat pentru a devenii “de neoprit” si la propriu si la figurat.Poate fi cu usurinta continuarea a multor cantece din discografia lui Pink,dar pana nu se face o “declaratie oficiala” in legatura cu asta nu ma bag la presupuneri.E genul acela de cantec jucaus care te scoate dintr-o stare de rahat(in care reintri imediat dupa ce se termina cele 3 minute)si te face sa canti chiar daca nu stii versurile(da,asa ceva e posibil).


7.Slut like you
N-am stiut ce sa zic de acest cantec nici dupa 10 minute groaznice de gandire asidua,nici acum nu stiu,probabil nu voi stii niciodata.Oricum e...Pink.E genul acela de cantec de care iti e frica sa spui ca e bun,ca iti place si ca merita o a doua sansa,daca nu era scris si cantat de ea,nu avea un refren care sa-mi rasune in casti si acum si acel “monolog” specific Pink undeva pe la jumatea cantecului cu siguranta nu primea aceasta “titulatura”.


8.Truth About Love
Da,ma asteptam la ceva mai mult din partea cantecului care poarta numele albumului,nu spun ca nu e bun neaparat,doar ca nu e pe gustul meu si e putin mai...putin bun ca “Blow me (One last kiss)”,e ceva diferit ce-i drept,mult mai “altfel” decat m-am asteptat si mult mai...putin balada,nu stiu de ce aveam senzatia sau poate imi doream foarte tare ca melodia care poarta numele albumului sa fie o balada,Pink reusind sa transmita un mesaj mai usor prin balade,vocea fiind si ea pusa mai bine in valoare.Nu stiu de ce am senzatia ca ar fi luat 4 stele de la Rolling Stones daca cantecul asta era mai altfel.


9.Beam me up
Fara doar si poate una dintre melodiile fruntase ale acestui album,dupa cum spuneam mai sus,Pink devine mult mai profunda,se exprima mai bine si reusim sa-i auzim adevaratele calitati vocale prin balade,ceea ce nu e usor deloc.Atinge niste note de care de cele mai multe ori se “fereste” si a facut din acest cantec unul care sa-ti intre la suflet dupa primele 20 de secunde.Pot spune multe despre o melodie,despre aceasta pot spune doar ca este frumoasa,este cu adevarat un cantec frumos,din toate punctele de vedere.


10.Walk of shame
Nu am inteles niciodata dupa ce criterii sunt aranjate melodiile in tracklist’ul unui album,poate nu este nici un criteriu,fiecare artist alegand ordinea care li se pare ca se potriveste cel mai bine.Nu stiu daca din in cazul lui Pink a fost asa sau doar a scris numele fiecarei melodii pe cate un biletel si a facut o extragere.Unul din principalele lucruri care imi place la acest album e ordinea melodiilor,nu avem intr-o parte doar balade si in cealalta jumate cantece de genul acestuia.Ca si in cazul melodiei “How come your not here”,”Walk of shame” merge dupa acelasi criteriu de ritm alert,cantec jucaus care iti impune o stare de spirit buna.Speram ca acest album sa nu fie compus doar din melodii “de dragoste” clasice,chiar daca fiecare cantec in parte se leaga de diferite povesti de dragoste cu diferiti protagonisti,momente si finaluri,sound’ul este unul diferit sa fiecare si chiar daca nicio balada,melodie de dragoste standard de pe acest album nu a dat gresi ar fi fost putin cam prea mult,asa e numai bine.


11.Here Comes the Weekend
Noi am putea spune “Here comes the school”,dar Pink stie mai bine:))
De acesta pot spune ca e un cantec prost,partea cantata de Pink,desi este una destul de lunga nu exprima nimic,vocea e modificata,initial am crezut ca e un remix.Nu sunt fan Eminem asa ca nu o sa apreciez niciodata melodia asta,Pink este pusa evident in inferioritate chiar daca apare pe albumul ei si se presupune ca ea este elementul principal,repetand cateva cuvinte iar apoi venind Eminem cu “partea lui”.Versurile nu imi exprima nimic si melodia este clar slabuta,de aceasta bucata chiar sunt dzamagita.


12.Where Did the Beat Go?
“Where did the beat go?” imi aduce cel mai bine aminte de primii ani din cariera lui Pink,si da,vorbesc de parca “i-am prins”,dar vorbesc astfel si despre anii ’80 asa ca nu ma judecati:)).Face parte din top 5 cele ma bune melodii ale acestui album,e sound’ul ala care a consacrat-o de care aveam nevoie si pe materialul asta discografic,sound pe care credeam ca nu-l voi mai auzii,nu acum cel putin.Simt durerea aia de care are nevoie fiecare artist si mi se pare ca seamana izbitor cu “Family Portrait”,o melodie de nota 10 jumate de altfel.In concluzie,o melodie superba care imi aminteste de vremurile de “fata rebela” ale lui Pink,acum fiind o mama cum multi ar vrea sa aiba,sa speram ca pozitionarea singurii melodii de pe acest album care ne aduce aminte de vremurile “bune”sa nu inseamne prea mult.


13.The Great Escape
Un mod excelent de a incheia un album bun,un album care a fost cu adevarat un(o) Great Escape.
Initial m-am gandit ca ar fi cel putin interesnat sa dau si cate o nota fiecarei melodii,lucru care ar fi imposibil,fiecare avand povestea ei,fiecare ascultator avand perspectiva lui de a o intelege,nu e ca la un test de matematica unde raspunsul bun trebuie sa fie acelasi pe fiecare foaie,si plus de asta cine naiba sunt eu sa dau note unor oameni ca Pink?Care merita 10 pe toata linia,din toate punctele de vedere.Dar ca sa nu va las totusi asa pe “sec” la sfarsit de postare,si pentru a ma da mare cunoscator(da,sigur),si partea mea albumul primeste 4 stele,fiind la doua melodii de perfectiune.