Nici dupa doi ani nu stiu sa
fac un inceput de postare...
Da,aceasta va fi una din acelea
cu expresii frumoase,multumiri si multa melancolie cu gandul la seara de 29
Decembrie 2010.Am oferit cu fiecare ocazie cate putin din procesul de formare
al acestui blog si,printre randuri(atunci cand nu am spus-o direct)s-a putut
citii cat de mult tin la el.Poate voi v-ati saturat sa o auziti dar eu cu siguranta
nu m-am saturat sa o spun,iubesc ceea ce fac si niciodata nu am crezut ca voi
ajunge sa scriu peste 600 de postari si sa “conduc” un blog atata timp.Nu am
crezut ca se pot crea prietenii virtuale si nu am crezut ca intr-o buna zi voi
“imprumuta” unul dintre cele mai celebre logo-uri din industria muzicala.Ca
cititor e destul de simplu sa te uiti in urma si sa judeci calitatea
postarilor,sa le numesti bune,proaste,de calitate,prea mici sau prea mari.Ca
blogger insa,fiecare rand aparent neinseamnat inseamna mult si din pacate multi
au inceput sa foloseasca asta ca pe un cliseu dar chiar asa e.Fiecare idee vine
cu greu si ai momente cand stai minute bune sa gasesti o introducere sau un
sfarsit adecvat.Anul trecut cam tot pe la aceasta ora in aceasi zi imi spuneam
ca asa ceva nu e posibil,ca eu nu pot face ceva pentru atat de mult
timp...peste 10 ani cred ca o sa spun acelasi lucru si da,pare nebunesc,un blog
este privit ca o distractie,un “jurnal online”.Ei bine nu,WarN’Riot a vrut un
singur lucru de la inceput-sa nu fie un jurnal online.Daca aveam de gand sa imi
astern parerile despre ponei,originle universului,dragoste neimpartasita si
toate prostiile anexe,luam un caiet si incepeam sa scriu.Cu siguranta am mai
deviat uneori dar WarN’Riot tot blog muzical a ramas,un blog muzical pe
care,dupa doi ani il privesc ca pe ceva de viitor.Si nu e vorba neaparat de
bani aici,dupa sute de mii de randuri scrise poate fara inspiratie,chef si cu o
durere ingrozitoare de cap nu ma gandesc la asta,nu ma gandesc ca WarN’Riot nu
a dat niciodata un leu,daca as fi gandit astfel cu siguranta acum nu mai faceam
postarea asta.Dupa doi ani,WarN’Riot nu mai e un alt lucru pe care il deschid
prima daca imediat ce pornesc laptop-ul,e o necesitate,pentru ca,chiar daca am
inercat sa-l privesc cat mai “profesional” posibil,jurandu-mi inca de la
inceput ca nu ma voi atasa de el(nu sunt genul de persoana care sa se ataseze
de obiecte si in cazul de fata de blog-uri...)acest lucru nu a fost posibil si
acum nevoia de exprimare undeva unde stiu sigur ca oamenii inteleg in
totalitate,respectul si obligatia fata de cititorii care asteapta o noua
postare si dragostea fata de muzica buna ma fac sa am o stare proasta toata
ziua daca nu reusesc sa ajung la laptop sau pur si simplu nu sunt in stare sa
pun impreuna cateva randuri.
Cu siguranta fiecare blogger
tanar a trecut prin momentul in care deschidea statisticile acestuia de 15 ori
pe zi pentru a vedea cate vizualizari noi are,in primele 5 luni eu una le aveam
deschise permanent intr-o pagina separata.Inca mai fac asta si o sa-mi amintesc
mereu cu nostalgie momentul in care WarN’Riot a luat nastere.O prioada nu
tocmai fericita din existenta mea(acum imi place sa cred ca revolta interioara
prin care treceam atunci a dat nastere unui titlu de blog muzical de
referinta)fara de care,totusi,poate WarN’Riot nu ar mai fi existat acum.
Acum,dupa doi ani revin cu
vesnicile multumiri si aprecieri pe care vi le adresez cu fiecare ocazie cat de
mica.Voi reusiti sa faceti orice blogger plin de zel sa se simta bine sau sa se
simta ca un rahat,din cauza comentariilor rautacioase(am primit si din astea
din plin)il puteti face sa renunte si datorita aprecierilor ii dati forta
necesara de a merge mai departe.Oricine are nevoie de un mic imbold si bloggeri
de orice fel nu fac exceptie.Fara voi blogosfera nu ar mai exista pana la urma
si influenta voastra este imensa,nu mi-a luat foarte mult sa-mi dau seama de
lucrul asta si inca de la inceput v-am asaltat cu multumiri si aprecieri,motiv
pentru care credeti ca acum o fac automat.Ei bine nu,o fac pentru ca trebuie si
pentru ca simt nevoia sa va amintesc ca voi sunteti rotitele care fac un blog
si in definitiv orice sa mearga cum trebuie.
AnaisC. va multumeste pentru
sustinerea si aprecierea neconditionata de care ati dat dovada in tot acest
timp,va multumesc ca ati revenit chiar si atunci cand inspiratia mea nu mai
dadea semne sa apara,va multumesc ca mi-ati citit fiecare aberatie,ca ati lasat
peste 2500 de comentarii si ca,dupa doi ani ma uit cu mandrie la numarul
vizualizarilor si pot spune ca e de aproape 130.000.Orice ar fi,fara voi WarN’Riot
nu ar fi existat si trei lucruri trebuie sa va amintiti mereu:La limbute,la
postat si la a va multumii nu o sa renunt niciodata.
P.S:Aniversarea de doi ani a
blog-ului va fi marcata in cel mai scurt timp cu Top 10.000 Greatest Rock
Songs(si nu,anul viitor nu veti vedea 100.000 Greatest Rock Songs.Sau ma rog,nu
stiu sigur:-?:))).
P.S 2:WarN’Riot va sta fara
poza si citat doar saptamana asta pentru a lasa cat mai multe “limbute” la
vedere:)).
