Eddie the Head

Iron Maiden a fost singura si probabil ultima trupa care a experimentat un altfel de prezentare,altceva pe langa logo’ul obisnuit pe care il are orice artist.Eddie the Head,fata care apare pe toate copertele albumelor lor,in concerte si pe orice prezentare oficiala a trupei a trecut de la o simpla imagine chiar la o transpunere in “marime naturala”,in timpul turneului Somewhere Back in Time Tour,Eddie fiind deja un al 7’lea membru al trupei,fiind prezentat ca o “fiinta vie” in marime naturala.

Eddie a luat nastere undeva la inceputul anilor ’80 cand un student de la arte plastice(Derek Riggs) a facut o masca de tip “papier mâchè” de o deminsiune mai mare,aceasta fiind pusa in capatul scenei,la sfarsitul fiecarui concert,dupa jocurile de lumini fiind menita sa scuipe “sange”,astfel incat sa-l murdareasca pe tobosar.Imediat dupa ce trupa a primit primul contract cu o casa de discuri,Rod Smallwood de la EMI a hotarat ca Eddie sa nu ramana doar la stadiul de imagine pasagera in concerte,fiind un chip usor luminat in spatele scenei,asa ca l-a rugat pe Derek sa ii faca anumite “mdoficari” pentru a putea devenii elementul artistic de baza al trupei,si pentru a putea aparea pe copertele albumelor.Promovarea lui Eddie a inceput chiar de la producator,Smallwood purtand o sapca si jacheta cu imaginea noii mascote Iron Maiden,vicepresedintele EMI spunand ca nu poate ramane doar la stadiul de coperta de album si imagine 2D,in curand devenind o gigantica “creatura miscatoare” care facea parte din fiecare show Iron Maiden,la propriu.In timpul turneului World Slavery Tour,pe scena avea sa fie amplasat un Eddie mumificat de 10 metri care se misca si scotea lumini prin ochi.Prima aparitie a mascotei ce avea sa faca istorie a fost pe coperta primului album Iron Maiden,Running Free,desi fata sa nu era atat de “in centru” ca la cele care urau sa vina,era totusi acolo,o prezenta noua,ceva diferit pe langa membri trupei zambind sau stramandu-se la camera.

Cum probabil va asteptati,nici Eddie,desi e doar o imagine creeata de un artist plastic si nu o fiinta vie a avut numarul sau de controverse,unul deloc de neglijat.Prima dintre ele a aparut odata cu lansarea copertei single’ului “Sanctuary” de pe albumul Iron Maiden,imaginea il intruchipeaza pe Eddie care tine un cutit in mana calare peste Margaret Thatcher,acoperita fiind cu un steag pe care este scris  "Iron Maiden".Coperta era cat pe ce sa fie interzisa,dar odata cu banarea fetei lui Margaret aceasta a fost acceptata cu greu.2 ani mai tazriu,albumul The Number of the Beast avea sa aduca si mai multa notorietate trupei Britanice,coperta intruchipandu-l pe Eddie controland o marioneta cu chipul (coada,fruca si coarnele) Satanei,Satana la randul ei controland o marioneta mai mica ce-l intruchipeaza pe Eddie,discutiile si indignarile religioase ale tuturor fanaticilor(na ca am spus-o) pornind iremediabil,vrand sa interzica albumul in peste 5 tari,coperta si albumul au fost insa acceptate peste tot,baietii au primit o titulatura de “satanisti”(ce i-a amuzat la culme)si un numar cat mai mare de vanzari(ce i-a bucurat la buzunar).Eddie apare acum pe mai toate articolele pe care le poate detine cineva pasionat de metal,de la propriul joc video pana la penare sau caiete(bine ca aici nu gasesc decat cu Hello Kitty),tricouri,cani...chiar si izmene.

School of Rock[lectia 1]:Tricourile cu trupe/logo'uri rock-Unde si cand se poarta

Nu am transformat acest loc intr-una dintre cele mai detestate institutii din istorie si nici nu mi-am facut carte de munca primind un salariu mizer la sfarsit de luna si plangand in fata camerelor celor de la Acces Direct ca nu am ce manca pentru ca mi-a taiat Basescu din salar.
Am vrut doar sa fac o rubrica speciala in care incerc sa ma invat in primul rand pe mine,cat si pe cei incepatori in ale rock'ului cu ce se mananca acesta.Desigur,nimeni nu e in masura sa va spuna cum sa va purtati/imbracati dar mai sunt acei cativa putini care sunt la inceput de drum sau acei multi,multi de tot care confunda acest stil de viata cu ceva total gresit si il percep caatare,dar voi incerca pe cat posibil sa nu ii comentez pe acestia ci sa va(ma)ajut sa intelegem diferite lucruri legate despre "cum sa fii rocker",suna al naibii de cocalaresc dar asta e,viata merge mai departe.
Si pentru cei care nu se incumeta sa citeasca randurile(mai mult decat putin,daca e sa ma intrebati pe mine)va scriu doar cateva cuvinte:
Rock'ul nu e o materie ci o arta.

Dar cum o rubrica nu se poate tine cu 8 cuvinte,ma voi incumeta sa scriu cateva in plus.
Una din principalele probleme ale oamenirii este ca nu stie cand sa se opreasca,motiv pentru care unii pierd averi la bursa,cariere de invidiat sau chiar viata(aviz amatorilor),aceasta problema poate fi pusa si peste subiectul pe care il dezbatem azi.Modul in care se imbraca persoanele care asculta rock este deseori exagerat,si nu ma voi referii acum la piele in exces,lanturi,fier(sa fi sigur ca fulgeru' nu nimereste pe langa),frizuri mult prea tapate sau machiaj din exces(ma refer aici si la fete si la baieti).

Unii percep imbracamintea de rocker,fiind unul din aceste specimene care,bine inteles sunt conturate in jurul unui stereotip tampit conform caruia daca nu ai un aspect aparte nu esti nimic.Poti asculta muzica adevarata fra asa te constumezi ca un papitoi din anii ’80 pe tocuri inalte,machiaj strident si par mare,haine sfasaiate sau colanti stramti si colorati chiar daca nu iti plac doar pentru a fii “cool”.Dar nu vorbim despre imbracaminte in general(dar daca maa cunoasteti macar putin stiti ca ajung de la fizica cuantica la blues in cateva secunde prin randuri de multe ori necitite,boala grea)vorbim strict de tricouri,tricouri pe care eu una le port in aara oricarei ocazii speciale.

Sindrom care i-a afectat pe multi,transformand tricourile cu trupe/artisti/logo’uri rock intr-un “must have” de’a lungul anului,365 de zile,iarna,vara,rece,cald,ploaie,seceta nu conteaza tin musai sa poarte tricourile cu artistii preferati.Moda care i-a lovit din pacate si pe cei care nu stiu mai nimic despre artistii respectivi si daca porti un tricou cu Guns N’Roses nu cred neaparat ca trebuie sa cunosti membri trupei si macar o parte cat de mcia din cariera lor,cunostinte pe care posesorii acelor tricouri nu le au din pacate.Din persepctiva mea nu este nici o problema daca porti aceste articole vestimentare in majoritatea timpului,tricouri pe care daca le asortezi cu o camasa sau o jacheta pot devenii chiar interesante,dar atunci cand porti aceste tricouri fara a avea habar de artistii pe care ii porti mi se pare o lipsa de respect,respect pe care majoritatea nu il cunosc si daca vad un nume cunoscut pe un raft despre care,evident nu stiu nimic tind mortis sa il cumpere.

De partea cealalta sunt insa ceilalti care considera purtatul tricourilor de acest gen mereu ceva “ieftin”,momentul oportun cand trebuie purtate fiind un concert cu una din acele trupe.Aaa da…sau persoanele care merg la un concert Scorpions(de exmplu)si vin imbracati intr-un tricou AC/DC sau Iron Maiden sau orice alta trupa care nu face parte din acelasi gen muzical.Ori mergi la un concert Eric Clapton cu un tricou Megadeth.

E ca atunci cand asculti o melodie si abia intelegi la ce se refera versurile sau abia descoperi acel artist dar te consideri deja un cunoscator al genului/trupei.

Acestea fiind spuse mai ramane sa va intreb pe voi cand si cum purtati tricourile,daca faceti asta doar la ocazii speciale si daca vedeti un tricou cu un artist pe care il cunoasteti dar nu face parte din favoritii vostrii il cumparati?Daca mergeti la un concert al unei trupe purtati un tricou cu o alta?