Pentru ce s-au obisnuit cu modul mai putin ortodox de a articula cuvintele al lui Steven,va veti da seama fara a citii versurile ca melodia face un review a intregii lor cariere,povestea fiind "spusa" de niste dudui cocotate pe role.Probabil daca o vedeam doar pe rolata blonda cu fundul revarsandu-se din panatloni as fi dat din start o nota sub nivelul marii pentru videoclip,dar atata timp cat vad imagini dintr-un studio,nu atat de "classic" si luminat prost cu reflectoare puternice care faceau deliciul videoclipurilor de acum 25 de ani,cei drept cu Steven si Joe impartind acelasi microfon,eu ma declar multumita.
Am incercat sa ma concentrez pe fiecare cadru si sa vad o diferenta majora de imagine la macar unul din membrii trupei,si puteti spune ca vocea a fost modificata sau ridurile acoperite de par,dar nu puteti contesta abdomenul lui Steven care,dupa atatea substante de tot felul arata ca si nou.
Da,si acum ne concentram putin si pe melodie.Nu stiu daca varsta trupei si a fiecarui membru in parte,decorul care ne aminteste de zilele bune sau evaluarea intregii carieri a trupei ma face sa ma gandesc la momentele frumoase pe care Aerosmith le-a oferit,dar,fara sa intelegi o iota din ce canta Steven iti poti da seama ca e ceva ce pune sfarsit,si cred cu tarie ca Music From Another Dimension(album care a fost pus sub sound'ul anilor 70'-80' cu cateva luni bune inainte sa fie lansat)va fi ultimul material discografic bun al trupei(desi o licarire plina de speranta exista in totdeauna).
In final tin sa precizez ca melodia imi aduce aminte de "Sweet Emotion" si "Love in an elevator",o combinatie elaborata avand in vedere trecerea de la un mesaj la altul.
Nu stiam de melodie inainte. Da, aduce putin si cu "Sweet emotion", iar videoclipul e chiar dragut.
RăspundețiȘtergere