Starring:Blue Oyster Cult-Don't fear the reaper

Probabil unul dintre cele mai bune momente din filmul Halloween 2007 a fost atunci cand am auzit melodia “Don’t fear the reaper”,am auzit-o in diferite filme horror de’a lungul anilor,dar franiza Halloween a “abuzat” de ea la maxim,aparitia in filmul cu acelasi nume din 1978 aducandu-i trupei o notorietate nesperata.

Melodia ne vorbeste(da,auzim cateodata niste melodii atat de bune care chiar ne vorbesc)despre moarte si toate cliseele construite in jurul ei,despre moartea la o varsta tanara.Buck Dharma,chitaristul si solistul trupei a vrut sa inteleaga prin acest cantec cum e sa mori la o varsta frageda,povestea de dragoste dintre Romeo si Julieta fiind interpretata de fiecare dupa bunul plac,de cele mai multe ori melodia fiind privita ca un indemn catre sinucidere(mdea...).Nu doar ca a devenit “imnul filmului Halloween”,dar in cel din 2007,care nu a fost cel mai stralucit,dupa cum am spus,melodia se auzea atunci cand sora mai mare a lui Michael era in tandreturi cu iubitul(la naiba,nu pot sa zic si-o trageau,din respect pentru Rob Zombie),in momentul urmator acesta avea capul chisalita si ea un cutit in stomac...un fel de Romeo si Julieta ceva mai urbani,de actualitate si sangerosi.Folosirea unui clopot pentru vaci pe fundalul melodiei a fost si ea una privita cu destul de multa neincredere,managerul trupei acceptand pana la urma sa “cante” chiar el la acest “instrument” de ocazie.

Datorita temei bine alese si promovarii din filme,melodia a ajuns repede in top’uri,in Noiembrie ’76 stand in Billboard Hot 100 pentru 2 saptamani.Chiar si Stephen King a spus ca melodia a fost sursa de inspiratie pentru The Stand.Rolling Stones a numit-o cantecul anului in ’76 si fiecare critic muzical care s-a apucat de scris o carte de profil,gen “1000 Songs you must hear”a mentionat-o si i-a facut o receptie buna.

Asa ca daca va ganditi sa faceti un film horror sau care are legatura cu orice alta ramura "sangeroasa" a industriei si folositi pentru a n’spea mia oara melodia asta(care,dupa parerea mea e mult mai buna ascultat “pe cont propriu” decat in momentul in care baga “criminalul sangeros” cutitu in splina unuia,devenind deja cliseu sa o aud in toate momentele tensionate din majoritatea filmulor de acest gen)sa fiti siguri ca eu nu ma uit:)).

Eddie the Head

Iron Maiden a fost singura si probabil ultima trupa care a experimentat un altfel de prezentare,altceva pe langa logo’ul obisnuit pe care il are orice artist.Eddie the Head,fata care apare pe toate copertele albumelor lor,in concerte si pe orice prezentare oficiala a trupei a trecut de la o simpla imagine chiar la o transpunere in “marime naturala”,in timpul turneului Somewhere Back in Time Tour,Eddie fiind deja un al 7’lea membru al trupei,fiind prezentat ca o “fiinta vie” in marime naturala.

Eddie a luat nastere undeva la inceputul anilor ’80 cand un student de la arte plastice(Derek Riggs) a facut o masca de tip “papier mâchè” de o deminsiune mai mare,aceasta fiind pusa in capatul scenei,la sfarsitul fiecarui concert,dupa jocurile de lumini fiind menita sa scuipe “sange”,astfel incat sa-l murdareasca pe tobosar.Imediat dupa ce trupa a primit primul contract cu o casa de discuri,Rod Smallwood de la EMI a hotarat ca Eddie sa nu ramana doar la stadiul de imagine pasagera in concerte,fiind un chip usor luminat in spatele scenei,asa ca l-a rugat pe Derek sa ii faca anumite “mdoficari” pentru a putea devenii elementul artistic de baza al trupei,si pentru a putea aparea pe copertele albumelor.Promovarea lui Eddie a inceput chiar de la producator,Smallwood purtand o sapca si jacheta cu imaginea noii mascote Iron Maiden,vicepresedintele EMI spunand ca nu poate ramane doar la stadiul de coperta de album si imagine 2D,in curand devenind o gigantica “creatura miscatoare” care facea parte din fiecare show Iron Maiden,la propriu.In timpul turneului World Slavery Tour,pe scena avea sa fie amplasat un Eddie mumificat de 10 metri care se misca si scotea lumini prin ochi.Prima aparitie a mascotei ce avea sa faca istorie a fost pe coperta primului album Iron Maiden,Running Free,desi fata sa nu era atat de “in centru” ca la cele care urau sa vina,era totusi acolo,o prezenta noua,ceva diferit pe langa membri trupei zambind sau stramandu-se la camera.

Cum probabil va asteptati,nici Eddie,desi e doar o imagine creeata de un artist plastic si nu o fiinta vie a avut numarul sau de controverse,unul deloc de neglijat.Prima dintre ele a aparut odata cu lansarea copertei single’ului “Sanctuary” de pe albumul Iron Maiden,imaginea il intruchipeaza pe Eddie care tine un cutit in mana calare peste Margaret Thatcher,acoperita fiind cu un steag pe care este scris  "Iron Maiden".Coperta era cat pe ce sa fie interzisa,dar odata cu banarea fetei lui Margaret aceasta a fost acceptata cu greu.2 ani mai tazriu,albumul The Number of the Beast avea sa aduca si mai multa notorietate trupei Britanice,coperta intruchipandu-l pe Eddie controland o marioneta cu chipul (coada,fruca si coarnele) Satanei,Satana la randul ei controland o marioneta mai mica ce-l intruchipeaza pe Eddie,discutiile si indignarile religioase ale tuturor fanaticilor(na ca am spus-o) pornind iremediabil,vrand sa interzica albumul in peste 5 tari,coperta si albumul au fost insa acceptate peste tot,baietii au primit o titulatura de “satanisti”(ce i-a amuzat la culme)si un numar cat mai mare de vanzari(ce i-a bucurat la buzunar).Eddie apare acum pe mai toate articolele pe care le poate detine cineva pasionat de metal,de la propriul joc video pana la penare sau caiete(bine ca aici nu gasesc decat cu Hello Kitty),tricouri,cani...chiar si izmene.

Music is still alive:Jessie J

Da,Jessie J,tipa pe care ploua cu sclipici,mai are putin si explodeaza si nu e perfecta.Nu stiu ce parere v-ati format in cei aproape 2 ani de cand suntem impreuna in legatura cu gusturile mele muzicale inafara de rock,metal,heavy metal si orice ramura a muzicii “hard”,acesta fiind si el un stereotip,60% din compozitiile rock fiind balade cu versuri care te ung pe corason dar am momente in care vreau sa aud pe langa acordurile chitarii electrice si voci puternice care exprima destul de mult War,o melodie mai...dansanta.Da,am momente cand sunt cu moralul la pamant si ascult ceva vesel,sa spunem,si nu spun ca majoritatea melodiilor rock ar avea versuri revolutionare,vor sa schimbe ceva si lupta pentru asta prin compozitia lor,dar hai sa fim seriosi,nu poti face altceva decat headbang cand vine vorba de o melodile rock,cel putin eu,daca ma apuc de dat din fund(nu fac asta prea des)pe o bucata de Judas Priest ma urasc toata ziua.Oricat de “bad” ai fi si oricat de dur ai vrea sa pari,te poti duce in coltul tau roz cu iepurasi si curcubee(damn,imi vine sa vomit) si sa te gandesti la ceva frumos care probabil iti va descretii fruntea,avem nevoie si de momente din astea.Si da,o fac cel mai bine pe o melodie rock,dar nu de fiecare data,am momente in care simt nevoia sa ascult ceva care sa ma duca cu gandul la copilarie si la momentele de inocenta totala in care nu stiam neaparat ce e o clipa “grea” sau muzica buna,si nu stiu prin ce mod straniu Jessie J face asta.

Jessie J,Pink(in anumite melodii)si vreo inca 3-4 artisti din zilele noastre.Si ca orice alt artist care imi place acum la nebunie,mi-a luat aproape un an pana sa ascult o melodie de’a iei,stiind ca a facut versuri pentru Rihanna si inca alte 2 nimicuri muzicale mi-am spus ca nu e buna de nimic.Nu ma dau in vant dupa varianta originala a niciunei melodii ci la cele acustice si mor dupa vocea ei.Da,ati citit bine,cu adevarat mor dupa vocea ei,de mult nu am mai auzit pe cineva sa cante atat de bine live si fara autotune.Nu e cu siguranta genul de voce pe care o pot “imita” si nu pot canta o melodie de’a iei fara a da pe gat doua beri inainte.Cu siguranta versurile nu trateaza temele obisnuite care imi incanta inteligenta si timpanul,dar vocea le suplineste perfect,e o imagine placuta,zic eu,am simtit o profunda indignare vazand-o la JO cantand cu Queen dar mi-am revenit repede,spunand-mi ca e de 1000 de ori mai buna decat cap de cur(Adam Lambert)si m-am gandit ca Freddie ar fi mandru sa auda o voce buna printre toate scursurile din ziua de azi.Vad ceva haine de pe ea la fiecare aparitie publica(desi aici nu vorim decat de voce)si un chip placut.Nu o putem compara cu Adele,de exemplu,fiind doua temperamente evident diferite,avand timbre vocale diferite si conceptii diferite,in timp ce Jessie J canta despre fostii ca o bucata de rahat uscat,Adele inca mai suspina(lucru care imi provoaca o imensa indignare,isi iroseste bunatate de voce pe niste teme de nimic.Macar a facut cateva 10 de milioane bune suferind dupa un bou...macar atat).Daca ar trebui sa cant o melodie pop lansata pe piata in ultimii...2 ani sa spunem,cu siguranta as alege o melodie de la Pink sau Jessie J.

Sex,Drugs and Rock N’Roll:W.A.S.P,originalitatea absoluta sau ideile trupelor deja consacrate puse impreuna?

Nu multi artisti(muzicieni)au tupeul de a se transpune in pielea unui personaj si de a face  actorie/cascadorii si jocuri cu lumini si efecte speciale pe scena,pe langa muzica.Putem numara pe degete numarul celor care au incercat asta,cei care au reusit fiind mai putini de 5(cel putin in opinia mea).

W.A.S.P a aparut pe piata muzicala a Los Angeles’ului anilor ’80 ca un fulger,publicul nu mai vazuse ceva asemanator pana atunci,exploziile,costumatiile si sangele fals al unei trupe heavy metal(ceva nou si in aceasta priviinta,mai toate trupele care isi faceau debutul pe scenele cluburilor din anii ’80 fiind Glam)ce se vroia de notorietate.Bine inteles,cliseele si controversele(si am jurat sa nu mai folosesc termenul asta)nu au stat departe nici de grupul cel mai “ciudat” din LA’ul acelor vremuri,pe cand show’urile pline de “ciudatenii” se desfasurau in cluburi,publicul sustinea ca nu fac nimic altceva decat sa combine elemente KISS,Motley Crue si Alice Cooper,heavy metal’ului nefiind cel mai potrivit stil pentru ei,ci shock rock’ul.

Blackie Lawless si Randy Piper au facut parte in prima faza din trupa Circus Circus,in ’82 li s-au alaturat Tony Richards si Rik Fox,membri originali ai trupei W.A.S.P.Nume care,de fiecare data cand era auzit starnea diferite reactii,de cele mai multe ori necunoastere mascata cu indignare.Se pot scrie sute de pagini despre “teoria conspiratiei” legata de numele acestei trupe,fiecare avand varianta lui si fiecare varianta avand povestea ei.In unul din primele interviuri acordate vreodata,unei televiziuni locale,ce-i drept,baietii au spus ca numele lor inseamna “We are sexual perverts”,sarcasmul fiind la locul lui in aceasta afirmatie,evident.Dupa ce au spus asta,insa si dupa mai multe show’uri in stilul caracteristic,Parents Music Resource Center(ma ia cu greata cand vad organizatii de genul asta.Fiecare parinte isi poate controla copilul cum vrea,il poate face sa asculte W.A.S.P sau Shania Twain,dar o asemenea organizatie “la nivel mondial” nu face decat sa schimbe(in rau)parerea parintilor despre versurile explicate ca fiind denaturate si imaginea transmisa si ea,mult prea “sexuala” sau “violenta”,tinta principala a acestor organizatii fiind “curatarea” industriei muzicala prin inlaturarea asa-ziselor elemente nocive,adica trupe locale,rock sau orice alta ramura a rock’ului/metal’ului care nu au destui “sponsori” si rahat de mancat incat sa se poata apara,astfel incat sa ramana doar cei cu un mare staf in spate,din leafa carora sa-si faca si ei un sediu mai de Doamne-ajuta.Acesta fiind unul din motivele pentru care industria rock’ului a devenit una atat de “mizera”,daca e sa ne luat dupa spusele “opiniei publice”)a sustinut(nu-i asa ca pierdeti randul dupa paranteze asa mari?)ca W.A.S.P este una dintre cele mai mari amenintari la ora actuala(adica uneva pe la inceputul anilor ’80),incepand un adevarat cu orice casa de discuri le oferea vreun contract.Scandalul a fost unul de proportii la vremea aceea,baietii scriind un cantec despre asta,”Harder,Faster” de pe albumul live Live...in the Raw si organizatia lu’ peste ramanand cu buza umflata.Acesta a fost doar inceputul nebuniei care a urmat in legatura cu numele trupei,Lawless avand un infinit simt al umorului tinea sa induca in eroare cu fiecare ocazie,dand de fiecare data o alta defintie petru numele trupei,una din multele pe care chiar el le-a spus fiind “We also suck penis”,motivand ca in adolescenta avea o sexualitate incerta.Fanii au spus ca inintialele inseamna “We are so perfect” sau “We are so powerfull”,in timp ce originea numelui trupei avea sa declanseze,pe langa scandalul mediatic care nu se incheiase cu organizatia lu’ peste,unul religios,”We are Satan’s people” sau “We are Satan’s preachers” fiind doua dintre posibilele nume,daca e sa ne luam dupa ce sustinea nu stiu ce popa cu sutana sifonata.Proabil cea mai putin controversata(din nou,shit) si cea mai aproape de adevar varianta este cea care sustine ca...numele trupei vine intr-adevar de la o viespe,Lawless si Rik spunand in probabil cel mai serios interviu din cariera ca,odata in timp ce faceau in gratar o vispe s-a asezat pe mana lui Rik,el spunand “Damn,that would be a killer name for a band.”.Si totusi,cum ramane cu initialele?S-au intrebat evident,cei care nu credeau ca numele vine chiar de pe urma unei insecte,Lawless a mai spus si ca a pus cate un punct dupa fiecare litera pentru a fi mai usor de observat,fiind de asemenea si prima trupa care a folosit o asa structura pentru nume.Daca e sa ma intrebati pe mine ce cred in legatura cu asta(desi nu cred ca intereseaza pe nimeni),va spun ca asta a fost si ideea.Nu poti sa pui initiale in numele trupei tale si sa te astepti ca cei pro si contra stilului si grupului tau sa nu se intrebe ce naiba inseamna.Si de KISS  au spus intr-o perioada ca “sarut” este doar o acoperire pentru o alta “teorie a conspiratiei muzicale”,faza la care Stanley a spus “Look at my lips.”.De aici pornind si alte discutii in legatura cu cliseele care inconjurau W.A.S.P,”neincrezatorii” sustinand tot mai sus si tot mai tare ca acestia au avut multe trupe din care s-au inspirat.

Componenta originala a trupei nu a rezistat mult,dupa doar cateva luni,Fix vrand sa plece in alta trupa,Steeler,Lawless trecand la bass si Chris Holmes venind la chitara.Prima casa de discuri care a “indraznit” sa le ofere un contract a fost Capitol Records sub aripa carora au lansat pe 17 Augut 1984 albumul lor de debut,W.A.S.P,melodia “Animal(Fuck like a beast)”fiind exclusa de pe track list’ul original pentru a evita banarea in USA.”L.O.V.E Machine”(baietilor astora chiar le plac intialele) si “I wanna be somebody” facand din albumul de debut al trupei unul de succes.urmatorul material discografic a aparut pe piata pe 9 Noiembrie 1985,The Last Command fiind pana la ora actuala cel mai bine vandut album al trupei.Dupa turneul de promovare al acestuia,Randy Piper a plecat din trupa,Johnny Rod a venit la bass,astfel Lawless trecand inapoi la chitara ritmica.Dupa ce noile schimbari au fost definitivate,au inregistrat cel de’al 3’lea album,Inside the Electric Circus,lansat pe 8 Noimebrie 1986,in randul fanilor albumul a avut un mare succes,criticii muzicali,insa(care nu au fost niciodata “blanzi” cu W.A.S.P)au spus ca muzica era infantila,versurile reusind sa fie scrise de un elev de clasa a 7-a.Al 5’lea album a fost lansat pe 15 Aprilie 1989 si era singurul care nu continea versuri de o “vulgaritate iesita din comun” si teme sexuale in exces,o schimbare care nu a avut foarte mare priza la public.Ce sa-i faci?Unii sunt facuti sa cante despre sex,altii despre brazi si mamele lor,dar haide sa nu stricam bunatate de postare cu glume despre Fuego(nu ma pot abtine:)))Desi albumul nu a ajuns atat de sus in top’uri,de pe el fac parte 2 dintre cele mai bune balade W.A.S.P,”Forever Free” si “The real me”,cover The Who.

In 1989,Chris Holmes avea sa paraseasca formatia pentru a se dedica vietii de familie,fiind proaspat casatorit cu Lita Ford.Atunci lucrurile dintre el si Lawless s-au stricat,doua luni mai tarziu trupa intrand intr-un colaps aparent fara iesire.Lawless a inceput o cariera pe cont propriu,primind chiar si o cerere de a juca in Terminator 2:Judgement Day,Schwarzenegger spunand insa ca este prea inalt,fiind inlocuit de Robert Patrick.A urmat The Crimson Idol,numit de multi cel mai bun album al trupei.Unii se destrama definitiv,iar altii o iau de la capat cu forte noi dupa colaps’uri.Holmes s-a intors in ’96,perioada in care au lansat Kill.Fuck.Die si Helldorado,de asemenea si doua albume live.In 2001 au lansat Unholy terror ca un an mai tarziu Holmes sa plece din nou pentru a “canta blues”.Au mai urmat 4 albume(The Neon God:Part 1-The Rise,The Neon God:Part 2-The Demise,Dominator si Babylon),ultimul fiind lansat acum 3 ani.