marți, 26 martie 2013

Shinedown-Amaryllis album review


Pentru mine,Shinedown este prototipul de "trupa tanara" perfect(nu voi mai exiplica inca odata ca,in viziunea mea o trupa "tanara" inseamna un grup format dupa 1995)si chiar daca au doar 4 albume la activ,complexitatea si diversitatea fiecaruia in parte le transforma dintr-un material discografic de maxim 60 de minute in unul de 5 ore.Dupa succesul dobandit cu Sound of Madness,Shinedown se coteaza pe primele locuri in orice top facut de oameni intregi la cap ce are ca sop principal adevaratele trupe rock din ziua de azi.Pe mine au reusit sa ma duca pe culmele disperarii,tristetii,fericirii si a mirarii la ascultarea melodiilor lor si,chiar daca am mai spus asta,nu multe nume din industria muzicala cu cativa zeci de ani in plus reusesc sa faca asta.Amaryllis a fost cotat deja ca fiind cel mai bun al anului 2012 alaturi de Wrecking Ball al lui Bruce Springsteen,Different kind of truth venind si el cu viteza din spate catre locul 1.Stiti deja parerea mea despre cel mai bun material discografic din 2012,dar asta din motive evident obiective,Amaryllis fiind un exemplu bun pentru toate cazurile in care spun ca nu pot alege "doar unul/una".
Ne uitam cu disperare si regret in urma si vedem un numar pe care il putem numara pe degetele unei singure maini de trupe a caror membrii ai ramas in relatii de convietuire,nu de prietenie sau macar de amicitie si pot spune ca,intr-un anume fel inteleg acest tip de comportament dupa 40 de ani de cariera dar sper ca acest "total" care se completeaza atat de bine,Shinedown sa o tina tot la fel inca 10 ani de acum inainte si sa nu auzim de un Eric care chiar il loveste pe Brent cu un scaun pliant in spate(referire la videoclip-ul melodiei "Enemies").O trupa buna este,mai presus de toate o alianta,o alianta inceputa cu relatiile dintre membrii acesteia si relatia cu fanii,o alianta care,odata distrusa nu se mai poate repara.In Shinedown am gasit o legatura cel putin perfecta,fiind una din putinele trupe intre membrii careia chiar vad o legatura,inregistrarile din concerte stand drept "dovada" si lucrul asta se simte,il simtim noi fanii,se simte in melodii,in albume si in evolutia lor in industria muzicala in general.
Dupa cum a spus si Brent,Amaryllis este "centerpiece-ul" Shinedown,are un mesaj puternic si reprezinta o inspiratie si cu siguranta nimeni nu l-ar fi putut descrie mai bine,este cu siguranta cel mai bun album lansat de ei pana acum.

1.Adrenaline

Folosit de WWE pentru ultimul PPV din companie in care se mai vede o urma fada de Attitude Era,Extreme Rules,primul single de pe album ne baga "in paine" si cu siguranta nu are rolul de preludiu.Cu siguranta tot spiritul Amaryllis a fost strans in acest cantec,"Ardenaline" fiind definitia perfecta pentru ceea ce au vrut sa transmita prin acest material discografic.Imi place cum se imbina inceputul instrumental si cu vocea lui Brent care parca se pregateste sa faca rezumatul unui film de actiune,refrenul venind rapid si fara alte "introduceri" gata sa ne "spuna" ce ne asteapta in urmatoarele 11 melodii.Spre deosebire de alte cantece "rapide" cu 3 versuri repetate,"Adrenaline" chiar are un numar impresionant de versuri si o poveste de spus,"My,my,my sweet adrenaline" fiind varianta autohtona pentru "My,my,my Michelle",cel putin in urechile mele:)).

2.Bully

Intotdeauna exista o "prima melodie ascultata din intamplare",in cazul de fata,aceasta este Bully peste care nu stiu cum am dat si despre care am aflat in prealabil ca face parte de pe ultimul album al trupei,nu stiu ce,de fiecare data pornind de la premiza ca ultimul album este si prost.Ca si in cazul Apocalyptic love nu am avut dreptate si simt nevoia sa-mi cer scuzele de rigoare.Cu un titlu si un videoclip lafel de sugestiv,Bully lupta impotriva batailor atat fizice cat si verbale care au de cele mai multe ori loc in asa numitele "centre de invatamant",mai grav este ca incep in majoritatea cazurilor inca din scoala generala,terminandu-se cu adevarate traume ce te bantuie toata viata.Se simte o legatura stransa intre trupa si melodie si nu e prima data,mai toate cantecele din discografia lor sunt cantate "din experienta" si noi,fanii,simtim asta.Versurile sunt directe si pline de insemnatate,ceea ce e bine pentru cei care trebuie sa invete ceva iar ritmul este oarecum cel dominant pe intreg albumul.A debutat pe locul 1 in Hot Mainstream Rock Tracks si pe locul 3 in US Rock Songs.

3.Amaryllis

Pornind de la ideea ca numele albumului se citeste asa cum se scrie,Amaryllis,cantecul mi-a distrus o viziune ce a tinut cateva saptamani bune.Ma rog,se iarta avand in vedere ca vorbim de un cantec atat de bun.Ascultand albumul intreg si apoi melodiile pe buncati,Amaryllis a venit ca o binecuvantare cu chitara acustica de la inceput,a avut efectul muraturilor dupa o bautura crancena,in cazul de fata,2 melodii dure menite sa-ti ramana scrijelite pe creier(in sensul bun).Ca in majoritatea cazurilor,si acest cantec Shinedown este unul cu versuri pline de inteles,metaforele si figurile de stil fiind la putere in 80% din discografia trupei.Nu cred ca mai e nevoie sa mentionez ca vocea lui Brent,exact asa cum e folosita in aceasta bucata este absolut incredibila si ca intreaga melodie e o binecuvantare,exact cantecul de care ai nevoie atunci cand preferi sa te desprinzi de lume si sa lasi gandurile negre sa se scurga prin lacrimi,acea melodie care,daca incepe la momentul potrivit chiar poate fi salvatoare.Probabil doar atunci cand auzim astfel de cantece ne dam seama de adevarata putere a cuvintelor spuse la momentul potrivit si aranjate pe un fundal sonor perfect,Amaryllis este cu adevarat un cantec frumos.

4.Unity

Imi place ca,inca de la inceput ne "lovim" de acel element pe care alte trupe probabil nu ar fi avut curajul sa-l foloseasca,acel "intro" care iti atrage atentia asupra unei melodii care continua mult mai putin dur decat te-ai fi asteptat.Din nou dam peste o poveste spusa pe ritmul cu care ne-au obisnuit baietii de la Shinedown si peste un cantec despre care putem spune ca este numarul 1 in cazul in care ar fi plasat pe orice album din discografia lor.Cu astfel de melodii nu ai cum sa alegi una "cea mai buna",motiv pentru care m-am si lasat de sportul asta extrem si nu de multe ori chiar ai tendinta de a face ceea ce iti spun versurile unui cantec,dar "Put your hands in the air if you hear me out there"chiar te fac sa te desprinzi de tine si sa te lasi "purtat" de cantec.Sa nu mai vorbesc de schimbarea timbrului pe care o foloseste Brent,intre Amaryllis si Unity find o diferenta imensa,dar placuta de voce si de modul in care,numarul de versuri in care te regasesti te fac sa zambesti.

5.Enemies

O alta desfasurare de forte marca Shinedown,Enemies vine la pachet cu un videoclip mai mult decat realist,toate acele prim-planuri in care vedem fetele pline de sange ale membrilor trupei dupa ceea ce i-a facut sa devina "enemies" si modul in care Brent spune la sfarsit "that went good" dupa care mai livreaza un cot singurului ramas in picioare,Zach este absolut incredibil.si daca poti termina cu laudele aduse "mini-filmului" de actiune la care tocmai ai luat parte,nu poti sa treci cu vederea peste melodia in sine,una al naibii de buna de altfel,de cele mai multe ori atunci cand avem un videoclip de calitate,compozitia cantecului lasa de dorit,rare sunt cazurile in care ambele primesc 10 puncte din 10 si asta este unul din ele.

6.I'm not alright

Chiar daca niciunul din membri trupei nu-si are originile in Scotia,nu pot sa nu sesizez intr-ul melodiei asemanator cu un cantec popular de acolo.Pe masura ce asculti cantecul il asociez cu alte 5(pe putin)melodii Shinedown,inceputul vocal fiind unul care imi aminteste de "I dare you"  iar a doua parte a refrenului se asociaza in mintea mea cu o combinatie de Nickelback si Shinedown.

7.Nowhere kids

Chiar daca nu obisnuiesc sa judec dupa titlurile melodiilor,in cazul baietilor de la Shinedown nu m-am inselat de foarte multe ori.Nu sunt genul de trupa care sa epuizeze metaforele sau figurile de stil in titlul cantecului,versurile avand din belsug.Cu toate astea,Nowhere kids se anunta a fi un cantec cu mesaj social despre copii din zonele defavorizate,un cantec cu versuri puternice si ritm lacrimogen si impresionant,dar nu pot spune ca ma plang de produsul final care,trebuie sa recunosc ca m-a surprins placut.

8.Miracle

Si daca nu stiai ce melodie sa dedici persoanei iubite,ei bine,acum ai gasit-o.Nu stiu originea acesteia,dar pot sa periez ca este o dedicatie,chiar si indirecta din partea lui Brent catre sotia lui care i-a fost alaturi chiar si atunci cand dependenta si obezitatea au pus stapanire pe el.Versurile se potrivesc perfect cu situatia de atunci si ca in totdeauna,Brent parca vorbeste cu fiecare ascultator in parte.

9.I'll follow you

Este o categorie foarte mica de cantece despre care poti spune ca sunt "superbe",aceasta fiind o posibila prima asemanare intre muzica si femei.Unele sunt superbe intr-adevar,altele doar de forma si,dupa 3-4 folosiri(ascultari)intervine monotonia.Ei bine nu,si dupa ce am trecut prin 8 melodii descrise doar ca fiind "geniale" sau "foarte bune" probabil ati tras concluzia ca am o noua fobie,nu va contrazic...dar atunci cand dau de o trupa al naibii de buna cu melodii al naibii de bune nu ma sfiez ca spun asta cat de tare pot.Iar atunci cand pe album se mai afla si o melodie cu pian,perfectiunea muzicala a fost atinsa.

10. For my sake

Am ascultat albumul integral si nu stiu prin ce anomalie a naturii am ratat aceasta melodie,sau cel putin nu am simtit-o la acel moment.Am revenit asupra ei 3 zile mai tarziu si nu m-am mai putut oprii din ascultat.Nu mai spun ca de cand lucrez la acest review(l-am inceput acum o luna si l-am lasat la "Mesaj nefinalizat")fredonez in mintea mea non-stop refrenul de la "Unity".Ar trebui de asemenea sa le fiu recunoscatoare pentru media acceptabila care imi va iesii dupa ce am reusit sa scot o nota decenta la un test dupa ce am invatat tot capitolul cu "For my sake" pe fundal,odata ce mi-a revenit in memoria mereu pusa pe "play",mi-am amntit cele invatate.
Are de asemenea un mesaj puternic,lucru pe care m-am saturat sa il mentionez la fiecare melodie de-a lor,chiar si in cazul uneia cu un ritm haotic,mesaj fiind la fel de marcant,are un fundal muzical ce-ti ramane intiparit in cap,iar solistul are o voce de milioane.Combinatia perfecta sau ce?

11.My name(Wearing me out)

Trebuie sa recunosc ca,la fel ca in cazul multor alte melodii Shinedown,inceputul m-a pcalit putin,chiar daca era unul ce ne tinea in suspans,nu ma asteptam la un refren chiar atat de "patrunzator" si epuizant pentru vocea lui Brent.Mereu cand aud melodii proaspat lansate cu o asemenea dificultate,astept cu nerabdare ca pe Internet sa apara inregistrari live cu trupa interpretand melodia respectiva,cazul de fata nu se abate de la regula. 

12.Through the ghost

Imi place cum,incepand cu Adrenaline,acum avem parte de un sfarsit apoteotic cu ajutoul acestei melodii,una care,mie nu imi inspira decat un adio orchestrat foarte bine "all the precious pieces are gone",fiind si o eventuala potrivire fina cu continutul de calitatea intai a albumului.Am ascultat albumul integral de 4 ori si,poate sunt prinsa de febra unei noi descoperiri muzicale nemaipomenite dar vocea lui Brent poate unge si cel mai ranit suflet,fiind unul din putinii solisti care chiar au aceasta abilitate.Abilitate care imi traseaza o limita destul de aproape de locul unde ma aflu acum pentru a comenta orice compozitie de-a lor,versurile fiind la fel ca vocea,voce care,dupa 12 cantece noi descoperite mi-am dat seama ca se potriveste pe orice tip de melodie,ambele,versuri de voce fiind perfecte.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu