Gauri negre ale universului numit "inspiratie" sau de ce se inchid bloguri pe banda rulanta

De cand fac parte din aceasta familie virtuala cu care ma mandresc(stiu ei aceia la cine ma refer)am realizat ca nu trebuie sa privesti o persoana in ochi pentru a-ti da seama cum este cu adevarat si o poti cunoaste prin cateva randuri,pe care evident trebuie sa le citesti cu mai putin atentie la inteles cu ceva mai multa la sub inteles.
Orice persoana care face ceva cu inspiratia lui(muzica,poezie,film,teatru,etc...)are momente in viata cand vrea sa renunte la tot pentru ca,pur si simplu nu mai merge.Pentru ca nu mai gaseste acea luminita la capatul tunelului si pentru ca,in acea clipa crede ca nu mai exista cale de intoarcere si nu va mai iesi din groapa cu moloz in care a intrat.
Am pornit cu WarN'Riot de la zero si cine crede ca e usor sa fii blogger se inseala.
"Oare ce e asa de greu sa stai in fata unui ecran si sa scrii bazaconii?",iar eu te intreb "Oare ce e asa de greu sa stai in fata unui om taiat si sa incerci sa-i scoti glontele din plaman?".Am pornit de la 2 vizualizari(ale mamei mele)pe care o rugam sa intre de cateva ori pe zi pentru a atinge macar 10,apoi 100 si la 1000 a fost un sentiment feeric.Mi-am promovat blogul in singurul mod pe care il stiam fiind total paralela cu tehnologia,cu ajutorul TPU'ului unde am intalnit si o parte importanta din oamenii cu care "m-am inrudit" in lumea virtuala si cu care am avut onoarea sa ma intalnesc si in lumea reala.
Cand am vazut prima persoana care imi urmareste blogul am innebunit.Parca prizasem o doza de heroina considerabila si nemini nu intelegea ce am.Era ceva si era al meu,era prima realizare din viata si nu e ca un 10 la fizica(pe care nu il am nici pana azi:))),nu a fost ca o petrecere reusita,a fost ceva ce a avea sa tina mereu.Ceva ce urma sa se dezvolte incontinuu,un blog,ceva ce ramane acolo,undeva in fundul internetului mereu avand in vedere ca WarN'Riot nu va disparea niciodata.Nu se va pune pe masa intrebarea "Sa streg blogul?".Nu va voi intreba niciodata daca sa sterg sau nu acest mic colt de rai in care,da,mi-am gasit linistea si am gasit persoane care imi impartasesc gandurile,pasiunile,parerile.
Acum sunt aici,la aproape 90.000 vizualizari si imi place sa ma dau mare,ohh da,imi place la nebunie sa spun ca am un blog cu 90.000 de vizualizari(sa vezi ce taraboi o sa fie cand ating suta de mii).

Un blog inseamna un inceput,un inceput pe care il puteti "restarta" in fiecare zi.Inspiratia vine si pleaca,au fost saptamani in care nu am scris nimic si am spus ca aici e sfarsitul si am dus o lupta acerba cu propiul creier dar nu v-am intrebat niciodata ce sa fac pentru ca nu eram sigura.
Stiam ca voi iesi din groapa cu cacat care imi aunge pana la gat si am facut-o,de fiecare data.