La multi ani,Marie!

O ocazie unica pentru fanii din Romania de ai ura "La multi ani" solistei trupei Roxette chiar la primul concert al trupei in tara noastra.Acum cateva minute vedeam o stire la observator cum ca fanii s-au adunat deja,niste imagini cu fanii extaziati din aeroport si cu un nebun care spunea ca asteapta trupa de 20 de ani...asta da fan:|cand a plecat masina mai avea un pic si se punea in fata ei.Am inteles ca o trupa v-a canta inainte sau dupa concert "La multi ani" si ca dupa aparitia pe scena trupa se va duce intr-un restaurant din Bucuresti pentru a da iama in bucataria traditinala.Asa ca,fanii infocati au de munca nu gluma.Keep searchin' in fiecare restaurant cu bucatarie traditionala din capitala:))Succes!
O sarbatorim si noi si le urez celor de la concert distractie placuta,sa va distrati la maxim si sa tipati cat puteti de tare "Happy Birthday!"
Marie Fredriksson s-a nascut pe data de 30 Mai 1958 in Ossjo,Suedia.Astazi implineste 53 de ani.Este cea mai mica dintre cei 5 copii ai familiei.O familie saraca,care s-au mutat intr-un alt oras cand Marie avea o varsta foarte frageda.Parintii ei sunt fortati sa munceasca iar aceasta ramane cu fratii ei.Dezvolta pasiunea pentru muzica de una singura si canta in fata oglinzii visand sa devina un viitor star.Vazand asta mama ei a rugat-o sa cante in fata prietenelor ei,aceastea spunand ca vocea ei seamana cu cea a Oliviei Newton-John.Mai apoi descopera intr-u totul muzica incepand sa asculte trupe precum Pink Floyd,Deep Purple sau The Beatles.La 17 ani intra intr-o trupa de teatru,unde a declarat ca se plictisea ingrozitor.Mai tarziu intra in trupa iubitului sau,Strul cu care a inregistrat si un single.Trupa se desparte iar mai apoi Marie isi face trupa cu noul iubit,Martin si s-au numit MaMas Barn.Per Gessle era la ora aceea solist in trupa Gyllene Tider.Acesta a inregistrat un single cu Marie si astfel au devenit prieteni.Acesta credea ca Marie era mult prea talentata pentru a se ascunde in spatele clapelor in diferite trupe locale.Acesta i-a facut cunostiinta cu Lasse Lindbom,un foarte cunoscut producator in Suedia care i-a oferit un contract.
Producatorul i-a cerut sa inregistreze un single cu el "Så nära nu"si sa intra in trupa The Lasse Lindbom Band.Per a incurajat-o sa inceapa o cariera solo dar Marie era extrem de emotionata si l-a ascultat pe acesta inregistrand primul album solo,Het vind.iN 86' pleaca impreuna cu producatorul in Islanda si in acelasi an se intorc in Suedia pentru a inregistra al doilea album ,Den Sjunde Vågen.Dupa cel de'al doilea album ii mai dispar emotiile si prinde curaj pentru a face un turneu ca artist solo.Ideea de colaborare cu Per a fost pusa de multe ori pe masa,acesta vrand cantece in engleza care sa prinda in intreg continentul si de ce nu si in America.Dupa ce a lansat cel de'al doilea album s-a hotarat sa colaboreze cu Per,o trupa ce a pornit sub numele de Roxette.The Heartland Cafe este primul album al trupei lansat in US iar hit'ul "Neverending love" a avut mare priza in Suedia.Albumul Pearlsof Passion a marcat on noua treapta in cariera lui Per si trecerea lui Marie la stadiul de artist adevarat.In 1988 lanseaza albumul ce avea sa ii urce peste noapte in top'uri,Look Sharp!.Dupa ce single'ul "The Look" ajunge primul in top'urile din USA trupa devine instantaneu una dintre cele mai mari la ora actuala si cei 2 trec de la stadiul de artisti suedezi la stadiul de artisti internationali.De pe aceelasi album "Listen to your heart" si "Dangerous" au urcat in top'uri nu doar in Europa ci si in USA."It must have been love" devine single'ul semnatura al trupei dupa ce acesta este incul in filmul Pretty Woman.In 1991 lanseaza Joyride de pe care faceau parte cantece precum "Joyride" sau "Fading Like a Flower",cantece ce au ajuns,din nou in varfurile top'urilor din intreaga lume.In 1992 se intoarce la cariera solo si lanseaza albumul Den standiga resan,unul care arata mai mult ca un jurnal; acolose regasesc intamplari din viata acesteia,povestile sale de dragoste,intamplari mai mult sau mai putin fericite,toate conturate foarte bine in muzica.De asemenea este povestita o intamplare foarte durereoasa pentru ea,sinuciderea unui prieten foarte bun.Pe 29 Aprilie 1993 se naste primul ei copil,o fetita,Inez Josefin,iar 3 ani mai tarziu pe 26 Noiembrie 1996 se naste al doilea copil,un baietel,Mikael,numit dupa sotul ei.
Pe 11 Septembrie 2002 cade in baie,se loveste la cap si face o contuzie.Analizele au aratat ca aceasta avea o tumora pe creier.In aceelasi an trupa avea mai multe concerte planificate,poriect ce a fost anulat din cauza bolii ei.Operatia a decurs cu succes si au urmat saptamani grele de chimioterapie si diferite tratamente cu radiatii si analize.In urma acesteia,Marie si-a pierdut,temporar abilitatea de a numara sau citii.Nu mai vede cu ochiul drept si imediat dupa recuperare i-a fost greu sa-si miste toata partea stanga a trupului.6 luni mai tarziu a inceput sa lucreze cu Mikael,sotul ei la primul album dupa operatie,The change.Singleul "2nd Chanse" a intrat pe locul 1 in top'urile din Suedia la fel si albumul.Cel mai recen album Roxette a fost lansat pe 11 Februarie 2011.

I was there!

Hell yeah!
Bine,nu ar fi fost nu stiu ce WrestleMania sau macar un house show reusit dar a fost wrestling,a fost atmosfera(ma rog,atmosfera facuta de tigani ce strigau "muie",da tot atmosfera se numeste),au fost melodii de intrare si cateva lumini(cica efecte speciale).Bine,s-au deschis usile mai tarziu si organizarea a fost de rahat da wrestleri macar si-au facut treaba.Nu imi mai simt gatul,palmele si degetele mijlocii dar macar am fost acolo.Nu pot spune ca m-am simtit bine incojurata de toate culorile posibile dar m-am simtit bine ca am putut sa fac si eu un gram de atmosfera pentru wrestlerii favoriti.
Imi cereti poze?Nu am...de ce?Pentru ca mi-am pierdut telefonul in multime,inca un minus pentru organizarea de rahat.Avand in vedere ca m-am trezit si eu sa cumpar bilete pe ultima suta de metrii am stat undeva la loja,un loc destul de bun avand in vedere ca vip'ul era arhi-populat de tarani galagiosi ce s-au urcat pe scaune(ma rog,la meciu' lu' Cena si eu eram pe gard:))).
Asa ca azi am avut o zi plina avand in vedere ca ieri nu am dormit deloc si m-am culcat la 4 dimineata,m-am trezit la 2 si a trebuit sa fac rost de un telefon(mai bun decat cel dinainte).Macar show'ul a inceput la ora fixa 20:30 si mare mi-a fost mirarea sa-l vad pe Josh Mathews prezentand si pe wrestlerii oficiali,ma asteptam la niste neexperimentati in tricouri cu dungi alb negre.Bine,Polivalenta nu a fost plina da' oricum au fost vreo 7-8 mii un numar la care nu ma asteptam avand in vedere ca traim in Romania.Dar hai sa revenim cu picioarele pe pamant si sa scoatem la iveala si partile mai...intunecate sa spunem a unui show de wrestling in tarisoara noastra.
Frate,mergi la un show de wrestling ca sa bagi in tine?Numai tiganii din fata mea au lasat 7 pungi si 4 sticle in urma.M-am crucit.Cred ca eu si cu maicamea(da,am fost cu maicamea:)))am fost singurele care am avut doar o sticla de apa,din care am baut 2 guri cand mi s-a uscat gatu de la atata urlat la propiu.
Bine,mai sunt muuulte nereguli sau imagini ce nu au nimic in comun cu un show de wrestling.Sala era ticsita la propiu si la figurat de pipite gen 50-40-50 imbracate ca niste sorcove care...nici pana in ziua de azi nu am inteles ce faceau acolo.Nu,nu au platit bilet si da,mai si sunt platite pentru simplul fapt ca urmareau un show de wrestling sprijinite cu popou' dezgolit de gard.Ma rog,aveau si ele un rost:dadeau din maini reprezentativ catre locurile pe care trebuie sa stam.Ca eu nu puteam sa-mi gasesc scaunu'.
A durat 2 ore jumate,ultimu' meci fiind cel dintre Randy Orton si John Cena Vs. The Miz si CM Punk.
Deci nu va pot explica cat de mandra m-am simtit cand m-am catarat pe gard(ma rog,strivita de alti 1000 de oameni,da nu conteaza eu eram pe gard:)))si strigam cu cea mai mare ura pe care am simtit-o vreodata "You suck" catre Miz care a inceput sa zbiere la mine ca Cena e naspa.
Inca sunt in extaz=))
Bine,am ajuns la premiu mult dorit si am pus mana(pe care nu o mai spal in veci,glumesc:)))pe Cena si Orton.Oricum a fost oarecum altceva sa vad o privire pierduta pe niste fete arhi-cunoscute ce vad alte zeci de mii de fete zilnic pe care nu le tin minte.Mi-a fost oarecum greu sa vad ca idolii mei(ma rog,din lumea wrestling'ului)au o privire pierduta pe fata,o privire trista,fapt ce m-a deschis ochii catre "celebritate".Plecat in totdeauna,azi in Romania maine in Anglia iar mai apoi in America,lume e in delir si le striga numele,fete pe care le tot vad in mod repetitiv dar nu le pot tine minte pentru ca urmeaza sa vada altele,arene pline si o viata lunga care este prea scurta,traita in turnee si departe de casa,de familie,niste mascarici(stiu,suna dur,si mie mi-e greu sa o zis dar nu este o jignire)ce isi joaca rolul de baieti duri in fiecare seara,fac publicul sa exalteze de fericire,inmoaie inimile catorva fatuci,se lasa atinsi de toata lumea,zambesc frumos si dau autografe,dar uite avantajul de a sta strvit pe grad,am reusit sa vad o anumita tristete in ochii lor si chiar daca au lumea la picioare si sunt "vedete" e greu,ma gandesc ca e al naibii de greu sa vrei sa ai o viata normala macar pentru o zi si sa nu poti sa fi astaltat de blitz'uri in continu si sa trebuiasca sa zambesti neconditionat si sa faci show'ul pentru ca seful sa fie fericit si tie sa-ti intre leafa lunara in buzunar.(aici nu m-am referit doar la wrestleri,dar am dat acest exemplu pentru ca -am vazut cu ochii mei,oricum pot sa-mi imaginez fara prea mari efortui ca e greu sa fi "star" in orice domeniu.)
Bine,sunt unii care stiu sa mascheze foarte bine si trebuie sa recunosc ca WWE'ul are niste cameramani exceptionali ce nu surprind nici odata frustrarea din ochii lor de "vedeta".
Ok,hai ca o dam pe psihologie si de aici nu mai e decat un pas pana la depresie:))si nu vrem asta.Chiar daca am descoperit si "fata nevazuta" a celebritatii trebuie sa recunosc ca ar fi extraordinar sa fiu in locul unui wrestler macar pentru o zi...visez si eu,e pe gratis.
Ma minunez cand vad diferite comentarii referitoare la show'ul de aseara gen "Ii felicit pe organizatori,au fost multe pancarde si scandari pentru Cena si Orton."
Pai si ce legatura are asta cu organizatori?:|Ca a strigat lumea pentru cei mai buni din companie(ma rog,din generatiile lor)?
Oricum,pentru mine wrestling'ul ramane ceva mai mult decat un sport,ramane o chestie televizata si arhi-cunoscuta cu un loc special in sufletul meu si ramane o prima pasiune fiind o chestie pe care o urmaresc de pe la 5 ani,ma rog atunci ocazional acum mereu.Nimeni nu poate comenta de pe margine despre ce se intample inauntru,e un show,e mai mult decat un sport unt emotii si suspans,pentu multa lumea wrestling'ul a trecut de mult de rang'ul de sport si daca stiti cum a inceput totul,compania,veteranii acestui fenomen va veti da seama de ce.
Oricum,eu declar pe propia raspundere ca fara apa,aer,rock,wrestling(bine nu mai zis familie,catel ca se lungeste prea mult lista:)))pleata si Slash nu as putea sa mai zambesc.Ma rog,e muuult mai lunga lista da astea's vitale(pentru mine)v-oi imbuiba eu creierele intr-o zi si cu ce imi place mie dar momentan aceasta postare e dedicata primei mele pasiuni si show'ului de aseara.