Aerosmith-Music from Another Dimension! album review

De doua saptamani de cand albumul a fost lansat,atat criticii cat si fanii care au crescut pe melodiile Aerosmith se intreaba daca e intr-adevar bun sau e doar o iluzie a trecerii timpului peste numele trupei.Eu mi-am exprimat deja parerea,spunand ca pentru mine Apocalyptic Love ramane cel mai bun album lansat in 2012 iar Music from Another Dimension fericitul ocupant al celui de-al doilea loc.Sa fii critic de orice,mai ales de muzica(chiar si unul de ocazie,cum sunt eu acum) e al naibii de greu,iar cei care cred ca asta e o meserie se inseala amarnic.Nu numai ca fiecare dintre noi percepe un minut de muzica altfel,dar fiecare dintre noi are trairi diferite si nu poti “comenta” o melodie privind-o tehnic.Eu una habar n-am daca imi plac melodiile in general sau faptul ca Aerosmith au mai lansat un album cand credeam ca totul s-a sfarsit,de aici pornind si discutiile asupra calitatii indoielnice a cantecelor,nu stiu daca sunt prinsa de frenezia unui cel de-al 15’lea material discografic al unei trupe care a scris fara dar si poate istorie sau daca am judecat melodiile la adevarata lor valoare,habar n-am,tot ce stiu e ca Music from Another Dimension! este al doilea cel mai bun album lansat anul acesta(pe lista personala),dar daca ma intrebati  de ce cu siguranta nu voi stii ce sa va raspund.

1.LUV XXX

Prima melodie de pe album incepe cu o introducere de 1 minut menita sa te intieze intr-o alta dimensiune si cum sunt prinza din microbul Iron Maiden de ceva timp,toate introducerile ca aceasta ma duc cu gandul la cea facuta de regretatul Barry Clayton.Mi se pare ingenioasa miscarea de a folosii o astfel de introducere ca si cum ar face parte din prima melodie ca un “preludiu” pentru ceea ce urmeaza pe album.Ingenioase mi se par de asemenea si “indemnurile” lui Steven “Hello” sau “C’mon” fiind primele versuri din cantec.Fiecare poate interpreta cum vrea,poate lua fiecare melodie in parte si o poate privii separat,dar pentru mine Music from Another Dimension! reprezinta un mare puzzle bine gandit ca pus impreuna sa fie ceva frumos iar separat o nebunie.M-am bucurat nespus sa simt inca din primele minute esenta Aerosmith pura,”LUV XXX” fiind o continuare a multor cantece cu acelasi mesaj din discografia Aerosmith.De asemenea prezenta fiului lui John Lennon,Julian Lennon poate fi sesizanta pe fundal.

2.Oh Yeah

“Oh Yeah” este combinatia pe care trupa o cauta de cativa ani dintre “Cryin’”,”Crazy” si promisiunile/cererile pe care le gasim in orice cantec de dragoste/jale/dor scris de Steven.Nu pot sa nu apreciez prezenta vocilor feminine pe fundal care dau un aer “retro” melodiei,pe mine ducandu-ma cu gandul inapoi in anii ’50 cand grupurile formate exclusiv din femei erau peste tot in industria muzica.Ascultand melodia asta,in capul meu se desfasoara un intreg film cu trupa in rol principal,un “colaj” bine pus la punct cu trupa pe scena inca din prima zi si pana azi.Poate ma grabesc sa spun asta(bineintele am ascultat albumul integral deja,dar incerc sa vorbesc de parca aud melodia prima data)dar cred ca cele mai bune melodii au fost puse la inceput,”Oh Yeah” are toate elementele care au facut Aerosmith sa fie Aerosmith,cu bune si cu rele,chitara e dementiala si Steven ne-a aratat ca cei 64 de ani nu i-au pus capat,intensitatea cu care cere “Some of her love” pe parcursul melodiei nu poate sa-ti readuca in minte decat imaginea celui mai controversat solist american.

3.Beautiful

Chiar daca este genul de inceput de cantec care te poate induce in eroare,e totusi un single Aerosmith si chiar daca avem o chitara ceva mai putin auzita in cantecele cu care ne-au obisnuit,”Beautiful” ramane,pentru mine cel mai bun cantec de pe album.Imi place trecerea de la sentimentul anilor ’70 a cantecului precedent la acest sound,unul mult mai “actual” menit sa prinda pe oricine(pe mine stiu ca m-a prins) si chiar daca vocea lui Steven nu e “in stare pura”e de apreciat cat de bine arata,se misca si canta pentru varsta lui.Nu cred ca mai e nevoie sa mentionez ca Joe Perry are toata admiratia mea pentru ca,in timp ce unii chitaristi nu au curajul sa abordeze decat un singur stil,el intoarce chitara aia pe toate partile si scoate asa ceva.Asta e unul din motivele pentru care nu voi putea alege niciodata “cel mai bun chitarist”,fiecare e bun in felul lui si “cel mai bun” in stilul propriu.

4.Tell me

Asa se face trecerea de la un cantec menit sa-ti zbarleasca parul pe mana la o balada care te face sa te simti ca un rahat sau mai indragostit ca niciodata,depinde de caz.Imi place sa aud si vocile celorlalti pe fundal,asta ne mai indica cat de cat ca sunt o trupa,un simplu album nu e o dovada suficienta pentru a crede ca Aerosmith sunt din nou un “grup”,mai ales daca e sa ascultam la toate zvonurile cum ca acesta e doar un album tras de par,membri trupei fiind inca la cutite(si cand spun “mebrii trupei” ma refer la Perry si Tyler)care din nu stiu ce motiv au lasat antipatia sa intervina intre ei.Ne putem da seama de adevaratele “sentimente” ale celor doi doar din inregistrarile live,unde le mai poate scapa o expresie sau un gest care in mod normal nu si-ar avea locul acolo.

5.Out go the lights

De mult vroiam sa mai aud un album care trece de la o melodie la alta atat de ”brusc”,trecandu-ne prin toate starile posibile in cele 68 de minute.Daca la “Oh yeah” m-am bucurat de prezenta vocilor feminine pe fundal,acum spun ca ce e prea mult strica si inteleg “relatia” dintre Steven si personajul/personajele care ii spun “If you wanna take a lookie cookie tonight might be your lucky nighty night night”,dar parca ceva lipseste,nu se potrivesc cu atmosfera anilor ’80 creata de intreaga melodie,vocea feminina fiind una mult prea “actuala”.Se vede in schimb ca au muncit ceva cu versurile,fiind printre melodiile cu cele mai multe “cuvinte” de pe intreg albumul.Incepand cu acest cantec(vad ca intreg albumul se invarte in jurul cifrei 5)sesizam si sfarsitul instrumental lung al melodiei,in cazul de fata cu vocile feminine pe fundal si chitara lui Perry in prim-plan.Putem interpreta asta in multe feluri,daca e sa ne uitam vedem ca melodira propriu-zisa s-a terminat la minutul 3:35,pana la 6:56 fiind “de implutura”.Putem spune ca au vrut sa umple timpul si nu au mai avut cu ce sau putem da crezare zvonurilor(care mie mi se pare destul de bine intemeiata,fiind bine cunoscuta tensiunea dintre cei doi,aceasta reflectandu-se si in munca din studio)care sustin ca acesta este ultimul album Aerosmith,toate aceste secunde “fara solist” reprezentand,cel putin pentru mine o iesire din scena.E drept o putem privii din multe ungiuri si putem da nastere a multor ipoteze,dar in momentul de fata asta este cel mai aproape de adevar.

6.Legendary Child

“Legendary Child” a fost primul single care a primit un videoclip,acesta fiind,in opinia multora si single’ul ce i-a “reunit” pe membri formatiei,fiind cantat de trupa pe scena de la American Idol in Mai anul acesta.Nu ne trebuie mult antrenament de detectivi pentru a ne da seama ca (,) chiatara din intro e leita cu cea dinaintea refrenului din cantecul precedent,”Out go the lights”,lucru care in mod normal mi-ar displacea,dar avand in vedere ca suna atat de bine,o pot folosii in 13 cantece diferite cu 13 contexte diferite.De asemenea putem auzi cu usurinta deja arhi-pronuntatul vers “He took a chance at his high school dance”,vers consacrat de “Walk this way” si daca nu sunt destule “coincidente”,va mai atrag atentia si de asemanarea evidenta dintre “Sweet Emotions” si “Legendary child”.Doar pentru ca a primit un videoclip inaintea celorlalte nu il face cel ai bun cantec de pe album,nici pe departe,fiind niste compozitii mult mai tralucite ca acesta care nu au primit nici un sfert din promovarea cuvenita.

7.What could have been love

Cel mai promovat single de pe album(de data asta pe buna dreptate),al doilea care a primit un videoclip,”What could have been love” se numara printre putinele melodii care primesc promovarea cuvenita in raport cu calitatea.Si daca am spus mai sus ca “Beautiful” este cel mai bun cantec de pe album,acum spun ca “What could have been love” este cel mai bun cantec de dragoste lansat de Aerosmith in ultimii 10 ani.Putem lua fiecare cantec in parte si putem spune ca seamana cu un altul lansat acum mai bine de 30 de ani de aceasi trupa,si acesta nu ar fi un lucru rau,Aerosmith stiind de la inceput ca stilul pe care l-au abordat nu le da atat de multe posibilitati,totusi au ajuns la al 15’lea album si nu pot spune ca au un cantec “prost”,mai mult sau mai putin bun dar niciodata “prost”.

8.Street Jesus

*Puteti multumii acestui cantec pentru top’ul cu cantece rock care fac referire la Dumnezeu/religie pe care urmeaza sa-l fac*

Riff’ul e absolut genial,intro-ul de duce imediat cu gandul la un film de actiune si trecerea de la un Steven “povestitor” la refrenul care ma duce cu gandul atat la perioada de gloria Guns N’Roses cat si cea Van Halen e absolut geniala.Genul de cantec care te urca,te coboara si te face sa simti fiecare vers,nota si tonalitate.Din nou,un cantec foarte bun,unul dintre cele mai bune de pe album.

9.Can’t stop loving you

Nu am fost si nu voi fi niciodata un fan al colaborarilor trupelor/artistilor cu o cariera de 30-40 de ani in spate cu artisti precum Carrie Underwood...si cum probabil v-ati dat seama,nu sunt si nu voi fi niciodata un fan Carrie Underwood.Mi se face greata cand vad artisti de talia lor,cu numele si istoricul lor cantand cu “artistii tineri”.Sunt de parere ca talentul trebuie pastrat in familie,printre veterani si o duduie ca Carrie Underwood are ce cauta oriunde vrea ea dar nu in studio alaturi de Aerosmith.Primele secunde,pana sa se auda vocea ei sunt bune si cantecul per total ar fi avut o bila alba daca s-ar fi auzit doar vocea lui Steven,mult mai buna la cei 64 de ani decat vocea ei la cei...nici nu stiu cati are,30?

10.Lover alot

Il pun in acelasi loc cu “Beautiful”,ceva diferit.De multe ori nu imi place sa aud atata “agitatie” intr-un cantec,poate doar o trupa ca Aerosmith ar putea lansa unul de genul acesta care sa-mi placa...si au facut-o.Din nou auzim ceva diferit din partea lor,ceva ce,in mod normal o trupa care a abordat 40 de ani acelasi stil nu ar putea indraznii sa cante si altceva acum,ei bine,ei au facut-o si au dat lovitura cu cantece ca acesta.

11.We all fall down

De mult nu am mai auzit un cantec “frumos” in toate sensurile.Nu orice 5 minute de muzica iti pot schimba starea de spirit in totalitate,nu orice trupa mai poate lansat asemenea compozitii dupa o cariera de peste 40 de ani,trecand peste toate scandalurile,controversele si melodiile cu mesaj “vulgar”,care,pentru multi sunt emblema Aerosmith,au si asa ceva,au melodii ca “We all fall down” cu care pot castiga admiratia oricui si nu trebuie sa uitam nicio secunda ca sunt genul de trupa care pot trece de la un stil la altul,de la o melodie la alta cu usurinta(albumul acesta ne sta ca dovada).Pe langa toate momentele “amuzante” si versurile “sexuale”,Aerosmith au niste balade superbe,au vocea si expresivitatea lui Steven si acesta mi se pare “cantecul suprem”,cel ce le cuprinde pe toate de acest gen lansate pana acum de ei.In momente din astea imi dau seama de ce Aerosmith e numita cea mai buna trupa americana...

Si de acesta data,insa avem sfarsitul instrumental care se aude din ce in ce mai incet spre sfarsitul melodiei,acesta fiind si mai usor interpretabil decat cel precedent.

12.Freedom Fighter

O combinatie mai mult decat buna intre ZZ Top si Aerosmith,”Freedon Fighter” cu Joe Perry la microfon este o adevarata capodopera,atat pentru album,vremurile muzicale in care ne aflam cat si pentru muzica in general.Are o voce atat de diferite de a lui Steven,motiv pentru care as fi vrut sa il aud pe mai multe melodii Aerosmith in general,nu doar de pe acest album(vocea sa ma duce cu gandul direct la Lynyrd Skynyrd).A da,am mentionat ca Johhny Depp este vocea de fundal?

13.Closer

Pe mine ma duce cu gandul instantaneu la o balada Scorpions.Din nou o balada foarte buna,un cantec de “jale” in stilul caracteristic al lui Steven,abia in astfel de cantece putem simtii emotia(sau lipsa acesteia)cu care canta un artist...si Steven are din plin.Sun constienta ca vocea este modificata,dar nu poti sa nu apreciezi forta cu care inca mai canta,nu poti sa nu apreciezi calitatile lui Perry,Whitford,Hamilton si Kramer lafel de bine pastrate si trasmise ca acum 32 de ani.

14.Something

Multa vreme am fost de parere ca melodiile cu titluri de acest gen sunt proaste,doar pentru ca,lafel ca titlul nu pot transmite nimic sau se invart printre versuri fara sa stie care e adevaratul subiect,ei bine m-am inselat(cel putin in cazul de fata) si chiar daca speram ca ceva mai mult de la Perry dupa ce am auzit “Freedon fighter”,”Something” e un cantec chiar bun,solo’ul de chitara fiind de nota 10 si “sunetele” la inceput ducandu-ma cu gandul la Jon Lord.

15.Another last goodbye

Am vorbit despre interpretari intreg albumul,acum avem un cantec cu numarul 15 si un ultim titlu “Another last goodbye”,dar in acelasi timp un cantec care se termina cu promisiunea ca va mai urma un album “until next time”,judecand dupa inceputul care imi aminteste de “Stairway to heaven” si linia melodia care te face sa te gandesti la toate greselile pe care le-ai facut intreaga viata nu stiu daca vreau sa cred sau nu in aceasta.Si poate sunt rautacioasa,dar vreau sa aud cantectul asta live doar pentru a vedea daca Steven inca mai poate ridica toate acele note.Cantecul e bun,intreg albumul e bun chiar daca asa numitii “critici muzicali” l-au catalogat drept unul “prost” spunand ca se asteptau la ceva mai mult(singurul capitol la care ma asteptam sa fie ceva “mai multe” sunt vanzarile).Acum stiu sigur ca au pus tot in acest cantec si in acest album si nu stiu daca mai vreau sa aud un altul cu numarul 16 semnat de Aerosmith,abia acela ar fi unul prost.Toate trebuiesc facute la timpul lor si Aerosmith au punctat tot ce era de punctat pentru o cariera perfecta.Sper ca toate “ipotezele” mele sa fie adevarate si acesta sa fie ultimul album al trupei,un ultimul numar 15 si o “retragere” in glorie,Aerosmith oricum vor ramane printre cei mai buni.