Lynyrd Skynyrd-Last of a dyin’ breed album review

Inca de la prima melodiei Lynyrd Skynyrd ascultata de buna voie(“Still unbroken”)m-am simtit atasata de trupa aceasta,simteam ca m-am nascut ascultand melodiile lor,”Free bird “ si “Sweet home Alabama” fiind de baza in lectiile de rock pe care mi le dadea mama cu forta.Acum avem o trupa peste care au trecut aproape 50 de ani fara a-si face simtita prezenta,un al 13’lea album asupra caruia “experienta” e cuvantul ce dicteaza si ultimii dintr-o specie pe cale de disparitie(la propriu),o trupa ca Lynyrd Skynyrd nu se va mai naste niciodata,spiritul muzicii southern nu va mai fi niciodata cuprins atat de bine in cantece deveninte emblematice pe care daca nu le-ai ascultat vreodata cu siguranta ai trait degeaba.O trupa cu un istoric incarcat,incercari grele care prevesteau sfarsitul periplului lor prin industria muzicala,hit’uri care au ocupat multe saptamani locurile 1 pretutindeni si o putere de fier pentru a merge mai departe,nu mai stiu alta trupa care s-a ridicat de atatea ori cat a facut-o Lynyrd Skynyrd fara a dezamagii niciodata,nu mai stiu alta trupa care sa scoata un probabil ultimul album(sper sa nu)atat de bun in care,pe langa calitatile muzicale pe care fiecare membru al trupei le poseda simtim si o stransa legatura,Lynyrd Skynyrd fiind,pe langa o trupa foarte buna una si foarte unita,o mare familie muzicala care merge ca unsa de o viata.Cu ocazia acestui review am ascultat alte 5 albume de la inceputul carierei lor,toate sunt fara de greseala,niciuna cat de mica,si chiar daca ar fi oricum nu am putea sa o simtit,fiind mult prea degajati atunci cand fac muzica pentru a lasa o greseala sa strice un cantec,ar trece peste si ar lasa sa para ca face parte din acesta.Am incercat sa fac comparatii intre primele albume si acesta si,inafara de calitatea inregistrarii melodiilor nu vad nicio diferenta notabila,avem acelasi spirit care a tinut trupa  in viata atat timp,diversitate,o coperta si un titlu mai mult decat sugestive si melodii alese pe spranceana.

1.Last of a dyin’ breed

“Last of a dyin’ breed” e combinatia perfecta intre cantec de drum,creeatie muzicala fara de greseala,un solo de chitara pe masura temei si o voce care sa le mixeze pe toate pentru a da melodia ce poarta numele albumului(judecand dupa calitatea acesteia tind sa cred ca e invers).L-am ascultat obsesiv si nu i-am gasit nicio pata,una cat de mica.Chiar si videoclip’ul a rezumat in imagini simple si o tema care ma incanta intreaga cariera Lynyrd Skynyrd,care,pe langa distinctiile cuvenite se rezuma la un mic grup de oameni care isi vor amintii mereu atat in momentele fericite cat si in cele de necaz de trupa aceasta,isi vor amintii cu nostalgie cum au crescut pe melodiile lor si cum au urcat prima data pe o motocicleta,acum auzind versurl “Roar of the engine-I love that sound” intr-un cantec al acestora.

2.One day at a time

Mereu cand ascult o melodiei Lynyrd Skynyrd,chiar si cea mai “lacrimogena” balada incep sa ma gandesc ca mai trebuia sa treaca 3 ani pentru a putea conduce o motocicleta,lucru care ma innebuneste.Melodii ca acestea te fac sa tanjesti dupa libertatea pe care,din diferite motive nu o ai sau nu o poti avea in momentul de fata si te duce cu gandul la filmele acelea cand “baiatul rau” intra in bar,cere o tarie iar la un radio prapadit se aude melodia asta.Nu orice album iti poate creea un adevarat film imaginar in care sa vezi un istoric al trupei din primele 7 minute,Last of a dyin’ breed a reusit.Refrenul e genial si,dupa mult timp m-am intors in ’77 si m-a facut sa ma gandesc la accidentul de avion,la modul in care s-au ridicat mai puternici ca niciodata si au ajuns acum,peste 35 de ani lansand un album absolut genial.

3.Homegrown

A 3-a melodiei de pe album reprezinta o abordare subtila a unui stil mai “nou”,gasim un sound mai aproape de perioada muzicala in care traim,evident,adaptat de trupa cum au stiut mai bine.Riff’ul,vocea lui Johnny si refrenul m-au dus instantaneu cu gandul la o melodie Nickelback,trupa care,contrar asteptarilor e una buna si o comparatie intre cele doua nu face decat sa-i urce in slavi pe canadieni,in niciun caz sa exprime prezenta unui un cantec prost din partea celor de la Lynyrd Skynyrd.Cum am mai spus,ador sa aud cum o trupa cu o anumita vechime in spate isi adapteaza stilul si,ajungand la un numar considerabil de 13 albume reuseste sa scoata o melodie diferita si totusi lafel de buna.

4.Ready to fly

Ador modul in care vocea se aude mai presus de orice in  acest cantec,e ca un tribut pentru toti solistii vocali din industrie,Johnny a facut o treaba chiar buna pe albumul acesta.Nu multe melodii Lynyrd Skynyrd incep cu pian,dar cele care o fac nu au cum sa nu fie un hit.Chiar daca chitara isi face schimbata prezenta,tot abilitatile vocale ale solistului sunt de baza,melodia bazandu-se pe versuri profunde,lucru pe care nu il voi discuta niciodata vis-a-vis de un cantec Lynyrd Skynyrd,ar putea face orice greseala din lume(oricum noi nu am simti-o)dar cu versurile nu ar da-o in bara niciodata(pana acum nu au facut-o cel putin).

5.Mississippi Blood

Avem un inceput country ca rezultat al unor “instrumente” mai “vechi” ca trupa insasi,un riff demetial si un refren menit sa-ti ramana intiparit pe creier multa vreme de acum inainte.Una din calitatile de baza pe care ar trebui sa le aiba orice album bun(in viziunea mea)este diversitatea,iar faptul ca Lynyrd Skynyrd nu o are de obicei si tot au ramas peste tot acest timp in varful listei de favoriti imi arata ca sunt o trupa buna in adevaratul sens al cuvantului.Ca oricare alt cantec(si sunt muuulte)din discografia trupei care contine cuvantul “Mississippi”,acesta nu avea cum sa nu se ridice la nivelul asteptarilor,chiar imi era dor sa aud un cantec in care sa ne fie descrisa in cel mai putin subtil mod o “ea”,un “crazy little thing dirty as hell”descrisa atat de Rickey Medlocke cat si de Johnny Van Zant,si am ramas placut surprinsa sa-l aud si pe Medlocke aici.

6.Good Teacher

Daca e o singura trupa in lume care e in masura sa-i contrazica pe baietii de la Van Halen,aceasta e Lynyrd Skynyrd.Nu stiu de ce sound’ul per total de la “Godd Teacher” imi aminteste de un amalgam de cantece Aerosmith,riff’ul fiind unul putin diferit fata d ece auzim de obicei la ei,vocea lui Johnny,insa,amintindu-ne ca totusi ascultam o melodie Lynyrd Skynyrd.Dupa cum am spus,daca fac o greseala nu ne lasa sa o auzim,acesta e un alt cantec bun din imensitatea de cantece bune pe care le au.Nu mai sper la unul prost,si chiar daca ar fi evident nu as putea spune ca e.

7.Something to live for

Probabil nu asta era scopul canteclui,dar “pregatita” inca de la “Ready to fly”,”Something to live for” a reusit sa-mi smulga o lacrima.Nu neaparat de tristete dar de mandrie ca am reusit sa inteleg ce e cu adevarat muzica buna si acum am ocazia sa ascult astfel de capodopere care sunt adevarate guri de aer proaspat in imensitatea de muzica “nemuzicala” din ziua de azi,numai gandul ca as fi putut traii in prostia cotidiana ma ingrozeste acum.

8.Life’s twisted

Chiar daca vocea lui Van Zant nu lasa loc de interpretari si e destul de “focusata” pe un singur stil,acesta transmite emotiile in stare pura,exact asa cum ar trebui transmise fara a modifica mesajul sau intelesul melodiei dupa bunul plac.Nu are cum sa nu-mi placa,aud ocile feminine de pe fundal,aud niste versuri considerate de multa lume “dure” si un riff senzational,un cantec foarte bun.

9.Nothing Comes Easy

Mereu am avut senzatia ca fiecare cantec Lynyrd Skynyrd spune o poveste diferita.Daca ar fi sa pot alege cu cine sa colaborez pentru textul unui cantec,baietii astia ar fi primii la care as apela.Pot sa vizionez un intreg film imaginar in cele 3-4 minute de melodie,”Nothin Comes Easy” nu face exceptie de la regula,versurile trimise in mod direct si fara ocolisuri(ca de obicei)ma duc cu gandul la o actiune desprinsa din realitate,o poveste simpla cu toate elementele pe care o viata de om le are,dar care pe ecran se transforma intr-o adevarata aventura.Solo’ul e desprins si el dintr-un film cu actori,interpretari si scenariu perfect,nu stiu de ce ma duce cu gandul la “Layla” a lui Eric Clapton.

10.Honey Hole

Trebuie sa recunosc ca dupa acel intro ma asteptam la o “explozie” de muzica.A venit,ceva mai tarziu insa,odata cu refrenul,apoi trecand din nou la ritmul lent si timbrul cald pe care Van Zant in poate aborda,odata cu al doilea refren si solo’ul de chitara luand-o de la capat.De obicei nu ma dau in vant dupa aceste treceri repetate care fac un cantec sa para “dezordonat”,trupa sau artistul dand impresia ca nu stiu ce fac,ce cauta cu adevarat,care e mesajul si cum vor sa il transmita,dar acum,fiind vorba de Lynyrd Skynyrd,o trupa care,im mod normal ar merge pe acelasi tipar toata melodia,stiind ca sunt unii din putinii artisti care pot transmite mesajul exact asa cum vor si care au niste versuri mai mult decat coerente ma declar fericita cu aceste schimbari de tonalitate si ritm care m-au surprins intr-un mod placut cu siguranta.

11.Start livin’ life again

Cantecul asta m-a cucerit inca de la primul vers,admiratia mea fata de ei ca trupa si fata de aceasta melodie crescand cu fiecare cuvant pronuntat.De obicei am nevoie de 3 ascultari cel putin pentru a realiza daca un cantec imi place cu adevarat sau nu,schimbadu-mi parerea de fiecare data gasind elemente noi pe care nu le auzisem mai devreme.Ei bine,”Start livin’ life again” m-a cucerit de la primele 5 versuri,o balada absolut superba,una dintre melodiile mele favorite mai nou.

12.Poor man’s dream

Simplu si la obiect,un cantec poate fi foarte bun si fara sa iasa in fata cu un solo nemaipomenit(toate melodiile lor au solo’uri superbe),versuri pe care sa nu le intelegi de la inceput,un mesaj ascuns sau un riff nebunesc.Imi place sa vad ca au folosit melodiile mai dure cu mesaj puternic si ritm rapid la inceputul albumului,aceste ultime 3 cantece,chiar daca nu sunt toate balada fiind pe post de “outro”.

13.Do It Up Right

Nu ai cum sa nu te ridici de pe scaun si sa...te lasi cuprins de muzica(sa spunem)atunci cand auzi un cantec ca acesta care peste ani va deveni cu siguranta un clasic.In toate visele mele cu iz de anii ’70 vedeam o scena mica si prost luminata pe care era un grup de baieti si 2 fete in spate cantand ceva de genul,din suflet pe putini bani,sa o faca cu pasiune.”Do it up right” m-a atins la coarda sensibila fiind combinatia perfecta pentru urechile mele care,in mod normal nu sunt invatate cu un asemenea “sound”.Pur si simplu m-am indragostit de cantecul asta...

14.Low down dirty

Pot spune ca melodia de final a fost o alegere “indrazneata”,avand si de aceasta data un sound mai putin auzit in albumele clasice ale trupei,discutiile cum ca Johnny Van Zant nu ar fi un solist bun fiind aruncate pentru totdeauna in fantana uitarii dupa acest album(sper).Nu imi displace cantecul dar as fi vrut mai mult Skynyrd clasic,mai ales ultima melodie care lasa cea mai puternica impresie asupra unui album.Mie una mi-a lasat una foarte puternica,atat cantecul cat si albumul,unul fara de greseala.Nu pot spune ca am gasit un element cat de mic care sa nu fi fost dus la cap sau gresit intr-un cantec,au oscilat intre tonalitati si melodii,am auzit un rezumat al cantecelor clasice ale trupei si ceva in plus.Sa speram ca nu e ultimul,pentru ca ei sunt cu siguranta pe cale de disparitie!